Cât de bună e pasta de dinți bio care te jupoaie de bani

Articolul a apărut inițial pe Tonic.

Când mă uit la pastele de dinți de pe site-urile de cumpărături mă simt foarte dezorientată. Pe lângă cele cunoscute și încercate, cum e Colgate sau Paradontax, ai și o grămadă de produse cu ingrediente care transformă rutina igienei orale într-un proiect de artă (cu cărbune și argilă) sau o rețetă de biscuiți (bicarbonat de sodiu, sare, condimente și suc de lămâie).

Multe dintre alternativele sănătății orale sunt comercializate ca fiind mai naturale, mai ecologice sau fără organisme modificate genetic, soia sau gluten. Unele produse promit, pe lângă un zâmbet sclipitor, și întărirea dinților, detoxifierea gurii, reducerea inflamațiilor sau distrugerea bacteriilor, virușilor sau ciupercilor, de la prima folosire.

Afirmațiile astea tupeiste au atras atenția cercetătorului John Brooks și ai colegilor săi, Nasir Bashirelahi și Mark Reynolds, de la Universitatea din Maryland, School of Dentistry. Anul trecut, cei trei au publicat o revizuire de cercetare asupra cărbunelui și a produselor pentru igiena orala pe bază de cărbune, multe dintre care conțineau și argilă bentonită, în Journal of the American Dental Association (ADA).

În analiza studiilor, un efort pe care Brooks îl subliniază ca fiind nefondat de ADA sau companiile de pastă de dinți, cercetătorii au găsit zero dovezi de o calitate superioară a cărbunelui sau argilei în termeni de eficiență și sănătate dentară. Din contră, aceștia au scos la lumină câteva studii incoerente, chiar și cele cu rezultate inconclusive. De exemplu, două studii din India au ajuns la concluzii opozante despre eficiența cărbunelui în reducerea cariilor.

„Noi nu spuneam neapărat că produsele astea sunt dăunătoare”, spune Brooks. „Ci doar că nu există dovezi care să sprijine afirmațiile din reclame.”

Această lipsă de dovezi științifice face a riscul să nu merite folosirea scoriei pe post de pastă de dinție, spune dentistul Matt Messina, un purtător de cuvânt de la ADA și profesor la Universitatea de Stat din Ohio, Colegiul Stomatologic. De asemenea, se bate cap în cap cu sutele de studii care sprijină beneficiile fluorului.

De exemplu, o meta-analiză din 2010 include 79 de experimente pe 73 de mii de copii și adolescenți și au descoperit formule care conți cel puțin o mie de particule per milion (ppm) de cavități acoperite cu fluor cu o pătrime decât efectul placebo. Adulții au prezentat la rândul lor beneficii similare.

Bineînțeles, au apărut și dezbateri publice despre fluorul din apa potabila și efectele negative pe termen lung, cum ar fi boli osoase, artrită și disfuncție tiroidiană. E adevărat că prea mult fluor poate păta dantura, un proces denumit „marmorarea” dinților. De fapt, așa s-au descoperit efectele mineralului. În Colorado, oamenii care beau din fluviile naturale fluorurate aveau molari și incisivi puternici, dar foarte decolorați.

Fluorul în doze foarte mari poate fi toxic, iar simptomele de supradoză includ dureri stomacale sau blocaj intestinal și dacă cineva, în special un copil mic, a mâncat un tub întreg de pastă de dinți, poate ar fi bine să-l duci la spital. Totuși, sunt puține studii care susțin că dozele regulate cu strictețe din pasta de dinți sau apa fluorurată prezintă riscuri mai mari decât beneficiile, spune Messina.

De pe Tonic:

Pentru a înțelege aceste beneficii, e bine să știi cum funcționează cariile. Pe exterior, dinții tăi sunt căptușiți cu un smalț tare, sub care e un strat mai moale și gălbui, dentina. Iar în centru e pulpa spongioasă, pe unde circulă vasele de sânge și nervii. Atunci când mâncăm, hrănim și bacteriile din gură, iar zahărul e felul lor preferat. În timp ce se înfruptă, acestea elimină un acid care topește smalțul și creează carii. Dacă nu mai ai stratul de protecție, ai belit-o, deoarece corpul nu mai produce smalț după ce ți-au căzut dinții de lapte, spune Messina.

„Dacă vrem să prevenim cariile, e un joc de numere cu bacteriile”, spune Messina. Fizic, poți să scapi de cele nasoale (și de zahărul cu care se hrănesc) prin perierea dinților și folosirea aței dentare, iar ingredientele antibacteriene din pasta de dinți sau apa de gură ar trebui să le omoare.

Sau poți să mergi pe varianta naturală și să neutralizezi acizii cu o substanță bazică. Saliva face asta, la fel și bicarbonatul de sodiu, care a fost printre primele paste de dinți, iar deși unii nu suportă senzația de pietriș fin în gură, alții preferă gustul bicarbonatului, spune Messina.

Însă, spre deosebire de bicarbonatul de sodiu, fluorul are abilitatea de a pătrunde în smalț și de a întări dantura, un proces numit remineralizare. În mod ironic, asta susțineau multe dintre studiile produselor pe bază de cărbune și argilă pe care Brooks le-a analizat, lucru care nu a fost dovedit. De aceea, Messina recomandă o combinație de bicarbonat de sodiu cu fluor.

În schimb, cărbunele absoarbe chimicalele și chiar e folosit pentru tratarea persoanelor otrăvite. Deci, dacă ai folosi un produs cu fluor și cărbune, chiar există câteva, ai risca să neutralizezi beneficiile fluorului, spune Messina. În plus, cărbunele e mai abraziv decât bicarbonatul de sodiu și are potențialul de a roade smalțul.

În ceea ce privește celelalte ingrediente „naturale”, agenți de albire, precum sucul de lămâie care este tot acidic, amplifică riscul de a dăuna smalțul. Și sarea e abrazivă, dar contra-indicată persoanelor cu tensiune arterială ridicată sau cu o dietă săracă în sodiu, spune Messina.

Pasta de dinți nu este reglementată de FDA (Food and Drug Administration) sau orice altă agenție națională a medicamentelor. Testele de formule ADA pentru siguranță, eficiență și conținut de fluor sunt suficiente, iar orice pastă de dinți aprobată conține suficient fluor pentru a proteja dinții unui individ obișnuit, spune Messina, deși unii oamenii cu o cavitate bucală extrem de uscată din cauza unor boli sau a medicamentelor li s-ar putea recomanda paste de dinți cu doze mai mari.

Există o multitudine de ingrediente care ar putea contribui la costul unei paste de dinți standard, unele chiar merită, depinde de nevoi, spune Messina.

Gingiile retrase sau smalțul deteriorat amplifică sensibilitatea la rece, cald și alte senzații, spune Brooks. Pastele pentru dinți sensibili conțin ingrediente precum fluorură de staniu sau săruri de potasiu, care amorțesc nervii sau înfundă găurile mici de pe suprafața dinților, reducând durerea după câteva săptămâni de utilizare regulată.

Dacă ești predispus la formarea tartrului, acea pojghiță aspră și tare care ajută la deteriorarea smalțului, formulele de paste pentru controlarea tartrului, cu ingrediente precum pirofosfați reduc formarea. Însă trebuie să folosești astfel de pastă după un detartraj pentru a te bucura de beneficii, spune Messina. Dacă deja ai gingivită sau alte afecțiuni ale gingiilor, un compus antibacterial precum clorhidrina ar putea ajuta la combaterea bacteriilor care sapă carii.

Există și o categorie de ingrediente pe care anumiți oameni ar trebui să le evite. Uleiurile esențiale de mentă sau scorțișoară pot provoca reacții alergice, iar un agent de spumare numit laurilsulfat de sodiu irită gurile oamenilor predispuși la ulcere (și nu este esențial pentru eficacitatea pastei de dinți, a dovedit un studiu din 2016).

Messina spune că cel mai bine e să nu iei în considerare afirmațiile campaniilor de marketing, indiferent că e vorba de efectele minunate ale cărbunelui sau dacă nouă din zece dentiști recomandă brandul respectiv de pastă premium. În schimb, poți cere o recomandare personalizată de la singurul dentist care contează, dentistul tău, care știe igiena ta orală, punctele slabe și cele bune ale danturii tale.