Lituania e disperată că-i pleacă tinerii, deși viața e mai bună acolo decât în România

Unii vin și alții pleacă: nu se vorbește suficient despre faptul că fiecare imigrant e și emigrant. Iar chestia asta are consecințe.

Polonia și-a donat 2,4 procente din populație Marii Britanii – dar nicio țară nu exemplifică mai bine criza decât Lituania. Cu o scădere a populației de 12 procente în ultimul deceniu, puține societăți în afara zonelor de război sau foamete au pierdut atâtea persoane inteligente, capabile și motivate.

La sfârșitul anului 2016, criza continuă a Lituaniei nici n-a făcut Europa de Vest să clipească atunci când s-a scris că la putere în țară ajunsese un partid anti-emigrare. Acest partid opus UKIP-ului, Uniunea Fermierilor și Verzilor Lituanieni, a ajuns să aibă 54 de locuri în parlament. Emigrarea a fost una dintre principalele lor priorități politice, iar un sondaj din 2016 a arătat că emigrarea e principala îngrijorare a alegătorilor lituanieni.

Nu e de mirare că se întâmplă asta într-o țară în care populația cu vârste între 45 și 54 de ani e dublă față de cea cu vârste între 10 și 19 ani. Unde 82 de procente dintre elevii de liceu răspund în sondaje că se gândesc să emigreze. Chiar dacă acești copii ar putea fi convinși să rămână, dacă avem în vedere rata actuală a natalității, ar dura cincizeci de ani până când țara ar recupera pierderile. „E un subiect foarte sensibil”, a recunoscut un consul lituanian. „Încercăm să punem lucrurile într-o perspectivă pozitivă, dar toată lumea vede foarte clar ce se întâmplă.”

În Occident, oamenii nu prea înțeleg genul acesta de sensibilitate. Într-o națiune în care plajele sunt înconjurate cu sârmă ghimpată ca să împiedice cetățenii să evadeze din închisoarea deschisă a USSR-ului, ideea de călătorie liberă are o amprentă emoțională mare pe străzile din Vilnius.

Construiești un zid ca să nu lași oamenii să intre și se spune că ai o politică rațională privind imigrarea. Dar dacă te apuci să construiești un zid ca să nu lași oamenii să plece, toată lumea îți sare la gât de parcă ai fi cel mai mare tiran.

Integrarea Lituaniei în UE în 2004 a dus la înflorirea activității economice în toate direcțiile. Din 2005 până în 2007, oamenii au emigrat la greu. „Problema era într-o fază invizibilă”, a explicat Gintaras Šumskas, de la Institutul Vilnius de Analiză Politică. „Experții o observaseră deja, dar publicul nu.”

2010 și 2011 au avut o semnificație simbolică esențială pentru percepția imigrației, a continuat Šumskas. În 2010, am avut un record de persoane care au emigrat în afară. În 2011 la fel. O populație de 3,6 milioane se redusese la numai trei milioane.”

Fermierii și Verzii nu s-au deosebit în multe feluri de alte partide lituaniene. Manifestul lor populist miza pe emigrare, dar la fel mizau toate. „Fiecare partid face campanie pe subiect, dar toți înțeleg până la urmă că sunt neputincioși”, a dat din umeri reprezentantul consulatului.

Ca să-i facă pe tineri să rămână în țară, Fermierii și Verzii fac reforme mari în codul muncii post-sovietic, dar e prea devreme să știm ce efecte vor avea aceste reforme. În plus, fluiditatea pieței muncii e secundară când salariul mediu lunar e tot sub șapte sute de euro. În acest context, situația pare lipsită de speranță: logica mișcării libere în UE împinge cele mai mobile dintre țările sărace în poala celor bogate.

Avantajul, pe de cealaltă parte, sunt banii pe care îi trimit acasă. De exemplu, în 2012, lituanienii emigranți au trimis acasă, prin poștă, un miliard de lire. Asta înseamnă jumătate din bugetul de pensii al țării sau acceași cantitate pe care o primește guvernul anual din bugetul UE. Dar majoritatea lituanienilor sunt de părere că talentele și activitățile economice pierdute nu sunt compensate de acești bani.

„Problema e clară. Toată lumea o cunoaște. E ca încălzirea globală – ar trebui să fim mai îngrijorați, dar ne pierdem în activitățile noastre de zi cu zi. Tot mai mulți copii pleacă. Termină liceul sau facultatea și dispar”, a oftat consulul.

Și totuși, în ciuda crizei și în ciuda faptului că vest-europenii cred că e nevoie de mai mulți imigranți pentru înlocuirea populației în vârstă, tot nu există un apetit similar pentru înlocuirea populației în Est. Ungaria și Polonia au refuzat foarte clar să primească o parte dintre imigranții lui Merkel în 2015.

Le e dificil cetățenilor din afara UE să lucreze legal în Lituania. Totuși, Šumskas spune că e la ordinea zilei să vezi ucraineni care lucrează ilegal pe străzile din Vilnius. „De obicei sunt angajați de polonezi”, a zis el.

În 2017, situația demografică a început să se îmbunătățească. Deși țara a avut iar un număr record de emigranți (50 000), a avut și un număr record de imigranți: 23 500. Două treimi dintre aceștia au fost lituanieni care s-au întors acasă.

E o soartă ciudată pentru o populație care a avut, pe vremuri, propriul imperiu. În epoca medievală, Mare Ducat al Lituaniei se întindea pe o arie vastă: din Moldova, prin Belarus, spre Letonia și prin Polonia. Acum, Lituania a intrat la apă și nu se știe cât o să continue să se micșoreze.

@gavhaynes