M-am prefăcut că sunt prieten cu actorul Russel Brand ca să primesc lucruri gratis

Am menționat The Shed? Chestia aia pe care-am făcut-o? În caz c-ai ratat, mi-am transformat magazia în care locuiesc în „restaurantul” cu cel mai bun rating de pe TripAdvisor, cu o tonă de recenzii inventate, iar toată lumea a pus botul.

În mod straniu, mi-a schimbat viața. De-a lungul ultimelor luni, am primit mii de noi followeri, care s-au lipit de conturile mele de pe rețelele de socializare; zeci de bărbați beți mi-au cerut să le trimit poze cu mine de prin crâșmele din sudul Londrei; și abia dacă mai pot să mă plimb prin satul în care am crescut, fără să-mi facă cu mâna cunoștințe de familie. Dar cât o să mai țină? Nu-s vedetă pe bune, doar un escroc cu fața ca o pălălaie din Redditch.

Ca să-mi vină idei despre cum să-mi prelungesc noua viață, mă uit la profilurile unor vedete. Printre auto-promovare și citate motivaționale de doi lei, văd poze cu adidași noi, bilete la evenimente speciale, mese delicioase, hoteluri de lux și haine făcute la comandă, însoțite întotdeauna de texte gen „mersi @nandos!” sau „big up @nike legende ce sunteți”. Se pare că una dintre metodele de a întreține o viață de lux e să te folosești de statutul tău ca să ceri chestii drăguțe, să mulțumești public brandului pentru că ți-a trimis chestiile alea drăguțe și apoi să rămâi atât cu chestiile drăguțe, cât și cu impresia creată followerilor tăi că ești o persoană care merită să primească chestii moca. E ridicol, e de fomiști și vreau și eu.

Însă ca să fac asta, trebuie să devin mai prietenos pentru branduri. Am nevoie să mă susțină cineva, să fiu prieten cu o persoană a cărei celebritate clar o eclipsează pe a mea. Mi-am luat creierul la puricat ca să-mi vină idei și a apărut un profet: domnul Brand însuși – Russell, vedeta din Forgetting Sarah Marshall, The Trews și apelurile alea la mișto lăsate pe robotul telefonic al lui Andrew Sachs. Din păcate, nu știu ce poți să faci ca să te împrietenești cu Russell Brand, așa că trebuie să găsesc altă metodă de a convinge brandurile și followerii că suntem prietnei.

Cum fac asta? Sincer, e destul de simplu.

El e Ryan.

Îl găsesc pe Ryan după ce-mi întreb prietenii dacă știu pe cineva care să semene cu Russell Brand. Și Ryan cam seamănă, cumva, nu? Asta-i tot ce-mi trebuie: minimum necesar. Asta și Photoshop și câteva poze cu Russell cel adevărat. După aia, ce-o să mă mai împiedice să-mi fac un selfie cu Ryan, să fac un schimb rapid de fețe și să postez poza pe Instagram?

Îl contactez pe Ryan și se bagă. Am pornit mașinăria.

Dar chiar și cu Brand-ul meu fals la purtător, nu pot să postez pozele dintr-un All Bar One, nu? Trebuie să fiu în genul de bar unde te-ai aștepta să vezi o vedetă? The Groucho, să zicem, sau vreun club dintr-ălea super nasoale și scumpe din Mayfair, unde Rihanna și Bieber și Drake beau sticle de șampanie care costă mai mult decât un zbor la clasa întâi peste Atlantic. Cum intru într-unul din ălea? E simplu: inventez un asistent personal al lui Russell Brand, ca să aranjeze totul.

Hop pe GoDaddy, unde înfulec rapid adresa disponibilă www.russellbrand.co și creez un membru nou-nouț al personalului lui Russell: Ben Mather. Trimit urgent un șir de mailuri și, ce să vezi: perfecțiune.

Găsesc un hotel care se laudă că e popular printre vedete, ceea ce îl face „cool”, conform propriului lor site. După un schimb de mailuri, avem un apartament de 4-500 de lire, unde să ne facem de cap miercurea asta.

Ajung în vestul Londrei și îmi încep ziua ca atâția alți influenceri.

O cafea recunoscătoare cu un strop de laudă discretă de sine.

Nu mai trece mult până lansez la apă prima mea postare.

Disclaimer rapid: poza de mai sus nu e cea pe care am uploadat-o în realitate, pentru că a trebuit să ne întoarcem și să cumpărăm imagini cu licență cu Russell Brand pe care să le putem introduce în articol fără să fim dați în judecată pentru violarea drepturilor de autor – dar e pe-aproape!

Sigur, înainte să pună mâna pe ea magicianul randărilor Chris Bethell, arăta un pic altfel.

Cel mai important: o să mă creadă lumea? Am o singură șansă să-mi iasă. O să creadă followerii mei că sunt genul de tip care chiar ar putea s-o ardă cu acel Russell Brand o zi? Sau că sunt genul de tip suficient de trist încât să se prefacă pe tema asta? Două variante periculoase.

Postez poza. Urmează două minute de liniște, apoi vibrații.

Primesc numai mesaje de la oameni care au pus botul, dar încă nici n-au văzut nimic.

Sigur, pot să păcălesc lumea că Ryan e Russell la adăpostul călduț al internetului, dar cum păcălesc un hotel că Russell Brand e în incintă? Îi spun lui Ryan, care e lângă mine, să-și păstreze ochelarii de soare și să facă ciocul mic.

Intru în lobby și sunt acostat de o doamnă ocupată. „Oobah, tu ești?”, se prezintă reprezentanta hotelului. „Am vorbit cu Ben. Îl știi pe Ben?” Aproape că uit, până mi se activează creierul: asistentul personal.

Dau din cap. Mă întreabă pe la ce oră o să apară Russell și îi răspund vag, așa că-mi dă cheia de la cameră. Îi mulțumesc, mă întorc și dau să dispar.

„O să vă urmăresc aventurile pe Instagram, băieți!”, spune femeia. „Se pare că deja ești cu el?” Se holbează la story-ul meu, în timp ce lumea mea se destramă, cât ea analizează poza. „Foarte cool!” Dispare și mă sui în lift, cu inima duduindu-mi.

Apoi, ajung în cameră și văd:

S-au dat în stambă și i-au cumpărat lui Brand – despre care se știe că e fan contact sexual – o gamă largă de jucării erotice; fix ce-ți trebuie într-un scenariu de interviu. Aproape că mă simt prost, dar apoi îmi aduc aminte că toate astea au fost cadorisite pe gratis, pentru o persoană din cei 1% din populația globului care chiar și-ar putea permite apartamentul ăsta.

Instagramul trebuie să afle unde suntem.

Mă arunc în patul despre care e lesne de presupus că e foarte scump și dispar în enormitatea lui, ca un chihuahua într-un jacuzzi.

Camera ne-a făcut credibilă ziua în ochii urmăritorilor și a atras un alt tip de spectator.

Îmi place că primesc multă atenție, dar tânjesc la mai multă.

Acum îmi aduc aminte de ceva ce uitasem: Ryan! Dau o fugă până-n stradă, să-l aduc. Cu o voce călită departe de Essex, trebuie să-l mențin tăcut pe Ryan și departe de angajații hotelului. Ne croim drum prin lobby, fără întreruperi.

Followerii mei de pe rețelele de socializare chiar halesc toată faza, dar nu e suficient. Vreau să fiu îmbrăcat și încălțat; băut și hrănit. Am nevoie de o postare care să invite brandurile să iasă la înaintare fix pentru așa ceva. Dar trebuie să fie perfectă, așa că aleg o față a lui Russell și încerc să recreez fix unghiurile alea.

Mai postăm o poză pe Instagram.

Aștept în liniște, mă holbez la telefon și mă rog să apară un mesaj privat.

Șosete Novelty Street Fighter de la oamenii de treabă de la Stance. E perfect. Dar nu vreau doar să mă invidieze internetul; vreau să fiu și un tip caterincă. Așa că îi spun lui Ryan să-mi dea șosetele…

Și mă bag în ceva un pic mai comod.

Ceea ce, evident, se transformă în…

M-am distrat destul, acum mi-e foame.

Sun la departamentele de presă ale mai multor companii fast food și le cer să ne trimită niște mâncare la apartamentul de la hotel. De la Pizza Hut, Itsu și KFC primim câte ceva de ronțăit, dar există și un mare câștigător. Unul pe locul întâi la volum. Unul pentru ocazia cea mare.

Doms. Care ne oferă o comandă de 120 de lire la schimb pe „o postare haioasă cu tine și cu Russell care vă bucurați de mâncarea de la Dominos”? Sună a banc, dar în 30 de minute…

Avem un festin! Și acum postarea haioasă cea crucială…

Contează că o căutare rapidă pe Google după Russell Brand îți spune că e vegan? Sau că nu apar tatuajele lui super vizibile de pe brațul drept?

Nu!

Cu nouă felii de pizza și o prăjiturică în mine, sunt plin și mulțumit. A venit momentul să ieșim în oraș. Fug sus, îl iau pe Ryan și dispărem în noapte. Căutăm un loc unde să ne distrăm, iar eu citesc cu voce tare mesaje trimise-n stânga, în dreapta, și-n centru, la Wembley, la O2 și pe la alte locuri care-s de obicei prea scumpe să mi le permit.

Observ doi tipi care stau în fața unei cârciumi și beau și mă duc la ei, cu telefonul în mână. „Sunt pe FaceTime cu prietenul meu Russell Brand!”, le zic, apropo de nimic. Par uluiți.

„Faceți-i cu mâna lui Russell!”, le zic, și le arăt video-ul cu fața schimbată a lui Ryan care face cu mâna.

„E pe bune?”, mă întreabă unul dintre ei, și face cu mâna către ecran. „Ești tovarăș cu Russell Brand?” Iau repede telefonul de sub nasul lui. „Da, așa-l enervez, îl pun să facă cu mâna oamenilor pe stradă când ne sunăm.”

„Ce demență!”, reacționează ei.

Mă simt validat.

Până acum, mă hotărâsem să pun toate postările doar pe Instagram, ca să evit prea multe răspunsuri, dar după întâlnirea asta, nu mă mai tem de nimic. Așa că bag un tweet.

Curg like-urile, de la colegi, cunoscuți și oameni din industrie. Cam ăsta e genul de companie pe care o caut. Și, ca și cum n-ar fi fost destul, îmi aterizează în inbox un mail, care le pune capac. O invitație VIP la un party la care doar genul de oameni ca Russell Brand ar putea s-o ardă.

Bilete VIP la Elbow, la O2. Semnul unui adevărat influencer și al unui prieten de-ai lui Russell Brand.

Ne întoarcem de la O2 Arena, în timp ce eu citesc uluit mesaje de la prieteni și colegi care mă întreabă ce fac cu Russell Brand. Fie că vorbim de asistentul personal inventat, de pozele modificate, de selecția complet non-Brand de pizze cu brânzeturi, beri și șosete de care ne-am bucurat, sau de simplul fapt că o căutare pe Google ți-ar fi zis că Russell Brand are un concert la Hull fix în seara asta – au existat atâtea ocazii în care oamenii puteau să spună că mâncăm căcat cu povestea asta. Dar n-au făcut-o. Evident, puterea celebrității e mare.

Acum, nimic nu mai poate să mă împiedice să primesc șosete moca și să mă duc la concerte cu Elbow în fiecare seară din an! Nimic! În afară de…

Mă trezesc cu un telefon mobil înfipt în tâmplă, care vibrează. „Ben?”, spune vocea severă de la celălalt capăt al firului. „De cât timp lucrezi pentru Russell, pentru că eu lucrez cu el de zece ani.”

Mă bâlbâi și mă întrerupe: se pare că m-am cam dat de gol cu biletele VIP la Stereophonics. „Tu ai înregistrat domeniul russellbrand.co?” Nu zic nimic. „Ți-aș recomanda să te oprești din ce-oi face tu acolo. Și dacă mai trimiți mesaje în calitate de asistent personal al lui, poți să te aștepți la o acțiune în justiție din partea agentului lui Russell. La revedere.”

Înainte să public, încerc să obțin un comentariu de la Brand despre toată păcăleala, dar nu primesc decât un mesaj care-mi spune că nu pot să mă folosesc de imaginea lui ca să primesc chestii gratis – ceea ce e cam tricky, pentru că deja am făcut asta.

Din păcate, nu pot să comentez nimic pe tema asta.

Cu mulțumiri pentru Liam Clemson, care m-a ajutat cu retușarea foto.

DISCLAIMER: Nu vă recomandăm să încercați să reproduceți strategia asta. Sincer, durează mult prea mult să photoshopezi convingător poze cu fețele vedetelor pe fotografii deja existente și nimeni n-are timp de așa ceva.

Articolul a apărut inițial în VICE UK.