Apartamentul săptămânii din Constanța: Un balcon cât casa unde poți să dai bătălii navale

Salut, sunt Radu Negoiță și sunt arhitect. Am făcut pagina de Facebook Case Strâmbe pe Radar ca să-ți arăt cum și dacă îți iei țeapă cu apartamentul nou pe care ți-l cumperi. În rubrica asta îți arăt ce înseamnă superofertele bombă de apartamente noi din România și-ți traduc cu ce probleme vin hărțile alea colorate cu viitoarea ta casă.

Mai ții minte episodul cu porcul lui Cartman din South Park? Eu nu. Partea buna e că la Constanţa cineva a turnat un bloc de apartamente măiastru pe care l-a botezat South Park Residence şi încerc să mă prind de ce. Mi-a trimis un domn un link spre un apartament de acolo şi m-am tot uitat la imaginile exterioare, să încerc să mă prind care e apartamentul. Nimic, balconul părea în plan mult mai mare decât orice am găsit în faţade. Și tot nu văd legătura între blocul ăsta şi Mr. Hanky the Christmas Poo.

Apartamentul din plan merită atenţie deosebită, dar trebuie luat cu sare şi piper, că îi lipseşte ceva. Nu mă refer că baia a doua ar fi fost mult mai de folos lângă intrare. Ar fi picat tare bine cui stă în biroul solitar cu declaraţia 600 între labe, că trăim vremuri de cacao, dar asta e.

Îmi imaginez că aici poţi caza socrii, dacă sunt în vârstă. Prostamol, nevoie la budă des, e cea mai bună metodă să te asiguri că îţi stau pe cap puţin fără a te putea acuza de lipsă de ospitalitate, că doar tu i-ai chemat.

Logica folosirii casei din imagine e cam aşa: vii acasă, cheie în broască, fluieri familiar spre persoana care spală vase în bucătărie (bucătăria e pe diagonală faţă de intrare) ca să ştie că e în siguranţă (când nu e vestibul se aud tot felul de zgomote dinspre casa scării) şi începi operaţiunea „Descălţarea”. E o chestie care generează o abundenţă de papuci şi cizme de damă în zona accesului, pe care nu prea ai unde să le pui, că spaţiul e chiar foarte deschis.

După ce ţi-ai agăţat haina de ceva, schimbi două-trei propoziţii cu cine e prin zonă şi apoi înfigi mâinile în buzunare şi o iei târşindu-ţi papucii spre locuri unde poţi avea parte de ceva acţiune (somnul se pune acţiune, că te pregăteşti pentru el).

Livingul ar putea fi unul dintre locurile cu acţiuni de nişă: loc de mestecat pâine cu masă şi scaune, zona de citit, bridge/whist, tolănit. Nu e chiar rău că n-ai unde să ţii TV-ul cu canapeaua din faţă. Zic că n-ai unde ţine aşa ceva pentru că pereţii sunt ciuruiţi de uşi şi ferestre, deci oriunde ai sta cam eşti în drum. În plus, neavând hol, livingul este un fel de hol, ăla din care dai spre birou sau sasul zonei de noapte.

Nu mă prind care e treaba cu biroul, chiar ar putea sta un dormitor acolo. Poate că l-au botezat aşa când s-au prins că au uitat să îi arondeze o budă.

Sas-ul care leagă dormitoarele are o mică problemă: e strâmb, mergi prin el ca după beţie, nu e linie dreaptă de la camera de zi (şi nu numai) la dormitorul din fund. Ştii de ce a ieşit aşa: s-au prins că o singură baie dă tare rău la o casă cu multe camere şi au mai băgat una rapid: na, mă, două!

Nu mă omor după dormitoare, sunt concepute încât să îţi intre în ele patul regulamentar şi nişte dulap, dar cam atât. Nu că poţi să ai cine ştie ce pretenţii de la o cameră în care te duci să stai inconştient, dar mai puteau intra o chestie-două (scaun, măsuţă de machiaj) dacă nu apărea buda aia care a împins peretele matrimonialului către interior.

Piesa de rezistenţă e tera-balconul. Dacă nu le-a scăpat pixul şi e aşa şi în realitate aş lua apartamentul ăsta doar pentru el: poţi trăi în aer liber patru luni pe an! Îţi pui un cort acolo, laşi bocancii în colţul celălalt şi dai drumul la Netflix pe tabletă. Net să ai, că podiş e destul, iar la Constanţa parcă au Decathlon.

De notat faptul că dezvoltatorul chiar s-a străduit să mimeze ceva natură pe acolo: în plan apar pe megaterasă două pile structurale din beton armat pe care eşti liber să le spoieşţi cu un spray verde înainte de a lipi cu scoci crengi din bradul de la Crăciun.

Normal, chestia asta are şi efecte secundare. În primul rând că pot paria pe oricât că n-au calculat jgheaburi suficient de multe şi de mari pentru golit terasa aia de apă. Treaba asta oarecum îmi aminteşte despre cursul de la Istoria Arhitecturii din care am aflat că în Colosseumul din Roma făceau ăia din când în când bătălii navale (băgau bărci şi îl inundau cumva, că aveau ţevi ceramice pe dedesubt, pe unde n-avea voie să pulimea umble). Şi aici se poate face chestia asta primăvara, când se încălzeşte puţin şi începe să se topească tot ce n-ai reuşit să deszăpezești.

Nu mai zic că stratul de hidroizolaţie la aşa ceva chiar ar trebui să fie ţuţ, că altfel faci bătălii cu vecinii, nu navale.

Pe terasa în cauză vei găsi şi o nişă de ţinut pitbullul. Acolo se aşază el liniştit după ce s-a săturat de joacă cu mâna poştaşului. Ok, intră şi un Saint-Bernard, dacă ţii mult la tema cu ieşitul cu cortul.

Mă întreb dacă ai putea scoate bani de la copiii vecinilor, tot ce îţi trebuie e o bucată de gazon artificial şi două porţi, că o terasă de 95 de metri pătraţi e costisitor de întreţinut dacă nu produce nimic.

Costă 97 000 de euro şi îmi place că anunţul îl marketează ca fiind decomandat. Boss, decomandat e când nu treci printr-o cameră ca să ajung în alta. Ar putea fi camera aia de zi (care la tine e şi hol) cât o hală zootehnică de mare, nu contează, atâta vreme cât treci prin ea (iar aici îi mai şi încurci pe ăştia care stau pe acolo), e altă treabă. Zi-i semidecomandat şi gata. Avantajul e că dai în jur de o mie de euro pe o suprafaţă închisă care mai are pământ în jur cam încă odată pe atât (94 metri pătraţi utili apartamentul, 95 terasa).

Între momentul în care am primit linkul de la persoana interesată de apartament şi cel în care scriu fraza asta mi-a apărut că anunţul nu mai e activ, ceea ce înseamnă ori că proprietarul n-a observat că a devenit inactiv, că n-a mai dat bani lu` OLX sau l-a vândut şi n-a mai avut motiv să îl reînnoiască. Sper ultima, românii au nevoie de bătălii navale.