Fata asta fără chip îți bântuie visele cum cutreieră ea deșertul

Articolul a apărut inițial pe VICE US.

Deși proiectul fotografei Anja Niemi este intitulat She Could Have Been a Cowboy, conceptul nu prea ține de viața de văcar și cirezile de vite. În schimb, abordează ideea de libertate, în general asociată cu Vestul Sălbatic. În cadrul proiectului, ea joacă două personaje: o văcăriță blondă înțepată, care poartă o cămașă cu franjuri și pantaloni de culoarea ruginei, și o femeie închisă în casă, care poartă o rochie roz de mătase. Prin juxtapunerea acestor personaje, din interiorul și exteriorul unui motel învechit, Niemi prezintă goana pentru libertate, o comoditate rară.

Printr-o serie de imagini secvențiale, Niemi dezvăluie soarta personajelor ei. Femeia din interior se chinuie să se dea jos din pat, în timp ce văcărița dansează. Fiecare cadru a văcăriței oferă o nouă mișcare, un fior de franjuri sau o mutare a brațului. În interior, doamna în roz se uită în gol, într-o cadă. Femeia în rochia roz ar fi putut fi o văcăriță, stăpâna propriului destin, o exploratoare, activă și în mișcare. Dar nu este, iar aspectul ăsta este sfâșietor pentru ea și pentru public.

„Mă întristează gândul că atât de mulți oameni sunt forțați să-și trăiască viețile sub măști și tânjesc după o zi în care cu toții vom fi mai toleranți”, mi-a scris Niemi într-un mail. „În copilărie, nu mi-am găsit niciodată locul. Am încercat, dar nu m-am simțit vreodată adaptată social. În continuare mă simt așa, însă nu-mi mai pasă la fel de mult. Poate unora li s-ar părea un pic cam ciudat, dar știu acum că sunt mai mândră de faptul că sunt ciudată, decât normală.”

Niemi, originară din Norvegia, lucrează fără un asistent și a construit fiecare aspect al proiectului de una singură. Ea a cutreierat sălbăticia rezervațiilor naturale din America, a străbătut și călărit pe câmpiile unde odată a fost filmat John Wayne. „Eu nu sunt neapărat o persoană curajoasă. Chiar opusul, îmi este frică de majoritatea lucrurilor. Însă dorința mea de a-mi materializa ideile, mă împinge să merg mult mai departe decât în mod normal”, mi-a explicat Niemi.

Deseori, Niemi este subiectul propriilor lucrări, în care crează roluri și se inserează în poveste. Practic, devine un act de transformare și evadare, ceva de care Niemi s-a bucurat de când era mică. Desigur, intenția s-a redirecționat în ceea ce privește arta ei. „În principal, este despre dorința mea de a transforma ideile în imagini. Iar în ciuda incertitudinilor și presiunii sociale, am reușit să o fac”, a scris ea. În lucrările ei, care includ aceste personaje și vieți alternative, ea a reușit să conjure curiozitatea amorfă a ce înseamnă să fii femeie.

Unul dintre obiectivele lui Niemi este să ofere un exemplu pozitiv de responsabilitatea care vine la pachet cu procesul de creație și expunere a lucrărilor artistice, în special acum că este mamă a două fetițe. „Eu aleg cu atenție ce fel de personaje vreau să concep pentru ele. E important să avem o perspectivă diversificată și să încerc să-mi folosesc expunerea cu un scop”, mi-a explicat ea. „Când am făcut albumul She Could Have Been a Cowboy, m-am confruntat cu atât de multe frici, toate deodată. Călăritul cailor, urcatul munților și condusul singură prin Utah nu sunt lucruri care-mi vin natural. Dar după ce am făcut toate astea, m-am simțit incredibil.

Fetele mele știau cât de emoționată eram înainte să plec. Când m-am întors acasă la ele și le-am povestit ce am reușit să fac, m-am simțit super bine. Eu mereu le spun că pot face orice, dacă e din pasiune. Însă e mult mai bine să explici prin acțiuni.”

© Anja Niemi / via The Little Black Gallery / Steven Kasher Gallery