Fotografii absurde cu bucureștenii care au ieșit să își ceară apa caldă înapoi

La ora opt dimineața, când afară erau două grade, aproape 30 de persoane băteau în ligheane, în fața Primăriei Capitalei, din centrul Bucureștiului, în semn de protest că nu au apă și căldură, în capitalism, în 2019. Aveau cu ei și reșouri, și săpun.

RADET a dat faliment în noiembrie și a lăsat moștenitorului Termoenergetica o rețea veche, proiectată în anii 60, care acum și-a depășit de două ori durata de viață și are țevile ciuruite, prin care pierde două mii de tone de apă pe oră. „Când și-a început Firea mandatul, erau pierderi de o mie de tone. Acum rețeaua deja se dezintegrează”, spune liberalul Ciprian Ciucu, fost consilier general la Primărie.

De când a venit frigul, rețeaua crapă des și e constant în reparații. „E din ce în ce mai ruginită, nu mai face față. Se pune mai multă presiune pe țevi, ca să ajungă apa caldă la oameni și este suprasolicitată. Uneori explodează”, adaugă Ciucu. În ultimii 30 de ani, primarii nu s-au înghesuit să investească cum trebuie în ea, pentru că ar însemna să transforme orașul în tranșee, ceea ce i-ar face nepopulari și i-ar durea la voturi.

Din cauza asta, sute de imobile rămân acum fără apă și căldură săptămânal, dar au fost afectate și trei spitale și aproape o mie de pacienți. Spitalul de copii Marie Curie a scăpat, pentru că asociația Dăruiește Viață i-a donat un cazan de capacitate mare. În acest timp, actualul primar Gabriela Firea a organizat cel mai scump târg de Crăciun ever, peste cinci milioane de lei.

Răzvan, 30 de ani (stânga): „Nu am avut apă caldă vreo două săptămâni, cu câte o zi în care aveam. Căldură aproape deloc. Soluțiile mele au fost cratița pe aragaz și caloriferul electric. Dar am făcut și frigul, pentru că dadeam drumul la caloriferul electric, se facea super cald, îl opream, iar dimineața mă trezeam înghețat bocnă. Acum am depășit problema, dar nu mai suport frigul.”

Paul, 30 de ani (dreapta): „Sunt printre norocoșii care nu sunt racordați la sistemul centralizat de căldură, dar cred că trebuie să fim solidari. Eu asta fac, de-asta am venit într-o zi lucrătoare, la opt dimineața cu un lighean în mână. Asta ar trebui să facă și românii, în general, n-ar trebui să nu se ocupe de o problemă doar pentru că nu îi afectează direct.”

Miruna, 26 de ani: „Acum două săptămâni, cinci dimineți la rând a trebuit să-mi încălzesc apa în oală, pe aragaz, ca să pot să fac un duș, în condițiile în care trăim într-o capitală din Uniunea Europeană, cu un buget uriaș. Pentru mine e un disconfort foarte mare, o pierdere de timp și energie. Eu sunt un om sănătos, în putere, dar nu mi se pare ok ca aceste lucruri să se întâmple în spitale sau să afecteze persoane vulnerabile, copii bolnavi, operați. Din partea autorităților e o lipsă de asumare și responsabilitate.”

Carmen, 51 de ani: „Eu am centrală electrică de apartament și am deocamdată apă caldă, dar cred că voi fi afectată direct când acest sistem va fi în colaps și rețeaua electrică, pe care se vor muta toți oamenii ce vor dori să se încălzească, se va prăbuși. Diferența față de comunism este că acum putem protesta liber față de modul în care ne sunt administrați banii: iresponsabil, neetic și incompetent.”

Marian Răduna, 39 de ani, organizator (centru): „Eu n-am avut apă și căldură acum trei săptămâni. E foarte dureros să ajungi acasă și să te speli cu apă călâie. Apometru rezista, se învârtea, dar apa era rece. Când vine vorba de căldură, în orice moment, rețeaua pică. Iar ei nu mai declară avariile, le pun ca lucrări programate. Ori astea trebuie anunțate cu câteva zile înainte. Ieri dimineață nu era nicio avarie, nicio lucrare programată, dar până seara au apărut trei pagini.”

Alina, 42 de ani: „Au fost multe zile când nu am avut apă caldă. E frustrant ca în anul 2019 să n-ai acces la niște utilități de bază, să nu poți face un duș după ce-ai umblat prin orașul ăsta mizerabil. E un lucru elementar de care avem nevoie ca să ne simțim bine și să funcționăm. În momentul de față, Bucureștiul e ca un om în comă. Are sisteme esențiale de funcționare blocate.”

Nicolae Popescu, 69 de ani: „Avem apă doar când vor ei să ne dea. Poate să fie dimineața și seara nu. Nici nu răspund la telefon, să-mi spună ce se-ntâmplă. Nici dacă intri pe internet, nu rezolvi nimic, că avariile nu mai sunt listate. Stai și tremuri. Te speli cu apă rece sau o încălzești. Ce să faci? E ca pe timpuri, noi ăștia mai în vârstă suntem obișnuiți.”

Delia, 47 de ani: „Eu am venit la protest din solidaritate pentru colegii mei din Drumul Taberei care își încălzesc apa pe aragaz și fac baie la lighean, ca pe vremea lui Ceaușescu. Dar și să-i spun doamnei Firea că banii publici trebuie cheltuiți pe prioritățile cetățenilor - încălzire, transport, infrastructură -, nu pe beculețe, concerte, vouchere, pomeni electorale și alte prostii.”