Străinii care iubesc Untold mai mult decât clujenii

Probabil ești obișnuit deja cu festivalul Untold și știi ce puhoi de oameni tăbară asupra orașului pentru patru zile. Tot auzi că evenimentul aduce turiști străini, face reclamă orașului și așa mai departe, dar nu îți dai seama cât de cunoscut și popular este în străinătate până nu mergi și tu măcar odată să vezi cu ochii tăi legiunea de străini veniți pentru patru zile în oraș.

Asta m-a lăsat pe mine gură-cască la ultimele două ediții Untold la care am participat. Nu mă refer doar la europeni de-ai noștri, la care te aștepți să fie în număr mai mare, că nu e drumul atât de lung, ci la oameni de prin toate colțurile lumii. Chiar rămâi mască când îi vezi pe unii cu steagul țării lor în spate și îți dai seama că au venit tocmai din Japonia.

Am fost curios ce îi aduce tocmai până în România, cum li se pare experiența, dacă e chiar atât de fain festivalul încât să merite drumul și alte chestii din astea. Uite ce am aflat.

Nu e tocmai un secret că unii clujeni au impresia că orașul lor e buricul Universului. E ușor să faci mișto de ei, dar trebuie să ții cont că orașul apare în tot felul de topuri ridicole cu cele mai [inserează aici lucru pozitiv] orașe din Europa. Sunt topuri de care, în mod realist, nu îi pasă nimănui în afară de clujeni și alții care apar în ele, dar, nah, oamenii nu se bat cu pumnul în piept chiar fără motiv.

La festival am încercat să găsesc străini din cele mai diverse țări cu putință, să-i întreb dacă știau ceva despre Cluj sau România înainte să vină la Untold. Aproape niciunul nu se documentase despre asta. Ăia care totuși au auzit despre o făcuseră fiindcă nu e prima oară când au participat sau le-au povestit amicii care au fost la edițiile anterioare. Așa a ajuns Clujul cunoscut în Mauritius, Singapore, Brazilia, China, Africa de Sud și India, printre altele. Studenții români din străinătate și expații sunt printre cei mai entuziaști promoteri ai festivalului.

A fost părerea cvasiunanimă printre cei cu care am vorbit. Chiar am încercat să îi trag de limbă, însă aproape toți mi-au spus că nu se pot gândi la nimic care să nu le placă.

Singurele motive de nemulțumire au fost aglomerația cam mare și cozile de la toalete. Drept s-o zic, în unele momente chiar au părut kilometrice. Parcă în edițiile anterioare nu au fost chiar atât de lungi, dar anul acesta s-a depășit din nou recordul de participare. Există totuși o limită la câți oameni poți băga în Parcul Central din Cluj, până să înceapă să fie cam mulți.

Muzica e cea mai importantă, până la urmă. Am întrebat străinii dacă au vreun DJ sau artist favorit. Majoritatea tinerilor au avut preferințe, în timp ce ăia mai bătrâiori mi-au zis că au venit mai mult pentru experiență. Iar experiența Untold nu înseamnă doar mainstage.

Toți mi-au zis cât de mișto sunt celelalte scene, unde te poți refugia dacă muzica de pe stadion nu e tocmai pe gustul tău. Aș putea scrie un articol despre popularitatea scenelor în funcție de naționalitate. Pe mine m-au surprins vecinii unguri și alți est-europeni care au rupt scena techno, deși mă așteptam ca nemții sau olandezii să fie la putere.

Asta cu „Câți bani ai de spart?” e mereu o întrebare mai delicată și unii nu vor să răspundă, să nu pară săraci. Nu toți au însă sensibilități de genul, așa că am aflat că bugetul de care au dispus unii pentru festival e de la „fără număr”, la câteva sute de dolari/euro/lire. Destul de mulți aveau un buget de doar câteva sute de lei. Însă chiar nimeni nu mi s-a plâns că ar fi prețurile prea mari și că nu se pot distra cum ar vrea din cauza asta.

Iar scorurile chiar nu sunt exagerate, ținând cont că în Cluj sau în București sunt cluburi unde dai aceiași bani sau mai mult pe o bere. E drept că percepția asta contează mult de țara din care vii și am întâlnit străini cu ceea ce ei descriau drept buget de student, deși în România ar trece drept buget de corporatist. Mâncarea a fost lăudată în mod special, ceea ce nu e surprinzător, ținând cont că ai avut opțiuni din toate bucătăriile lumii. Gustos.

A intrat deja în legenda urbană faza cu chiriile pe perioada festivalului, când ți se pot pretinde câteva sute de euro să închiriezi un garaj sau o sută de lei să dormi pe o saltea la cineva în debara. Eram curios dacă și străinii o să se plângă de lucrul ăsta, dar destul de puțini au făcut-o. Unii vin din țări mai avute și nu li se pare un efort financiar atât de mare să găsească o chirie mai de doamne-ajută.

Foarte mulți tineri, însă, au venit la insistențele colegilor români de prin universitățile din UK și Franța sau a prietenilor pe care și i-au făcut prin programul Erasmus. Dacă tot i-au adus în România, i-au rezolvat și cu cazarea, la ei acasă sau la cunoscuți. Alții au fost ei la facultate în Cluj și i-au găzduit amicii pe care și i-au făcut în perioada studenției. E bine să ai prieteni clujeni.

Organizatorii au promovat Clujul în cele patru zile de festival drept „The World Capital of Night and Magic”. Personal nu mi s-a părut ceva wow, fiindcă același laitmotiv cu „magic” l-au folosit și cei de la Neversea sau Tomorrowland. Însă am tras concluzia că sunt eu prea cinic, fiindcă branding-ul respectiv chiar a percutat cu oamenii veniți de peste mări și țări.

Când i-am rugat să descrie festivalul într-o propoziție cei mai mulți au folosit și cuvântul „magic”. Alții mi-au zis că e magic când i-am întrebat ce le place cel mai mult la festival. La impresia respectivă nu a contribuit doar echipa de publicitate, ci și toate chestiile organizate în incinta festivalului cu armata de entertaineri. A fost prezentă atmosfera steampunk din anii anteriori, presărată cu un motiv new-age și șamani la care s-au adăugat saltimbanci, ca să enumăr doar câteva din chestiile cu vibe magic.

Străinii care au fost la Untold pot fi încadrați în trei mari categorii: cei care au venit pentru prima dată, cei care au mai fost și s-au întors, și cei care au de gând să vină și la ediția viitoare, adică toți. N-am cunoscut nici măcar unul singur care să îmi spună că n-are de gând să se întoarcă și la anul. Clujenii supărați pe Untold nu prea au motive de bucurie.

Cel mai reprezentativ mi s-a părut Robert, un tip de 56 de ani din Noua Zeelandă, căsătorit cu o româncă. Mi-a zis că anul trecut a fost doar o zi, dar anul ăsta asta s-a hotărât să fie serios și să vină tot festivalul.

Nu a fost singurul cu legături cu România. La un moment dat, am vorbit cu niște fete cu steagul spaniol în spate, crezând că îs din Spania. Când le-am întrebat dacă știau ceva de România, înainte să vină la festival, mi-au zis că s-au născut aici.

„- AAAA…sunteți românce?
- Da.”

Uite că Untold-ul aduce nu doar turiști străini în țară, ci și români plecați, chiar dacă pentru doar câteva zile. Măcar aici statul român nu îi gazează și nu îi bate.