Am citit ziarul de propagandă al Primăriei Sectorului 4, ca să-ți arăt pe ce sunt sparți banii tăi

Nu-i un secret că banii pe care-i dai la taxe locale se duc pe cele mai dubioase chestii, de la sejururi la mare pentru funcționari publici, statui hidoase, manifestații culturale la limita penibilului sau comisioane pentru un joc actoricesc comunist, marca Rodica Popescu Bitănescu.

Dacă ai avut vreodată naivitatea de a crede că toți banii ăștia sunt investiți cu cap, atunci trebuie să-ți amintesc rapid de toate concertele și festivalurile pe care a dat bani vara asta Firea. Nu zic, aș fi mers și eu la un festival pe bani publici, dar eram ocupată să-mi petrec serile de vară în cutia de sardine neventilată care era troleibuzul 77, blocat în traficul nesfârșit de pe Nițu Vasile.

Mă bucur că ne culturalizăm, dar mi-ar plăcea să nu locuiesc, totuși, în orașul renumit pentru cel mai prost trafic din Europa.

Nici primarii de sectoare nu-s mai cumpătați în legătură cu banii contribuabililor. Bine, aș zice că acolo se comit cele mai flagrante cheltuieli, că ești prea ocupat să o înjuri pe Firea ca să observi că se aruncă cu bani pentru lărgirea unei parcări cu fix 10 centimetri în al tău Berceni. Totuși, nicio cheltuială nu mi se pare mai enervantă decât banii dați pe acele fițuici propangadistice despre reușite și realizări. Ultima vine de la primarul Sectorului 4.

O vorbă populară zice că „prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul”. Cu acest crez pare că funcționează și primăria sectorului, care ține să se laude cu realizările magistrale, așa că aruncă banii pe contracte de publicitate și fițuici propangadistice. Nu știu dacă a costat trei milioane de euro ca geamăna ei din Sectorul 1, că m-am chinuit degeaba să caut vreun contract de atribuție pe pagina Primăriei Sectorului 4. Totuși, am văzut că Băluță e mai chitră decât colegul de la Sectorul 1 și a dat în trecut doar vreo 25 000 de euro pe un contract de publicitate la Antena 3.

Ca să te scutesc de timp pierdut, am citit eu ziarul și am făcut un rezumat. În ritmul ăsta, cred c-o să vedem ziare de la toate sectoarele, când și când, ca să le aducă aminte locuitorilor că există și au cu ce să se laude.

Există un loc și un moment pentru hashtag, dar nu zic neapărat de o fițuică propangadistică tipărită în 50 000 de exemplare pentru buna informare cu privire la planul cincinal al Sectorului 4. Oricât aș vrea eu să pun degetul pe titlul „#Hai, că se poate”, nu pare să mă ducă nicăieri. Plus că nu poți folosi semne de punctuație în hashtaguri, care par deja o încercare trasă de păr de a te apropia de tinerimea din București.

Bine, nici nu vreau să spun că ăia de la CFR au venit mai repede cu formula #sepoate decât copywriterii de la Primăria Sectorului 4. Adică, eu una m-aș îngrijora dacă până și ăia cu trenuri întârziate ar veni cu o idee mai repede decât mințile luminate din Berceni.

Știm că bucureșteanu' s-a născut în mașină și intră în stop cardio-respirator dacă cumva se mișcă de la volan pentru vreo activitate cotidiană. Aș zice că, în curând, vecinul va merge la duș în mașină și va face dragoste tot doar în ea. Bine, e cam greu cu un BMW într-un apartament de Berceni.

Acum, Băluță propune îngustarea trotuarelor de la bulevarde cu vreo 70 de centimetri, că cine are nevoie să meargă atunci când are niște cai putere nervoși sub capotă. Bine, toate aceste lucrări magistrale se fac în numele mai mare al parcărilor, iar primaru' promite vreo 10 000 de locuri de parcare, ca nu cumva să-ți obligi rudele să vină-n vizită cu mijloacele de transport în comun, pentru că nu există locuri de parcare suficiente între blocuri. Auzi aici ce blasfemie, să stea mătușa Tamara în RATB.

Se lărgesc și vreo trei bulevarde direct peste picioarele pietonilor, că oricum ăia nu votează. În spiritul detaliilor, domnul primar se plânge de lipsa investițiilor în infrastructura din Sectorul 4 după moartea lui Ceaușescu. Oricum, singura soluție este să-i obligi pe pietoni să meargă direct pe blocuri, că uite cum stau trotuarele lor în calea fluidizării circulației. Acum primarul se minunează singur că lucrurile încep să se miște, chiar dacă nimic nu se mișcă la ora de vârf pe străzile din Berceni.

Poate sunt eu aia cu probleme, dar chiar îmi stă pe ochi o aranjare aiurea în pagină și cred că fițuica Sectorului 4 ar putea să câștige un premiu pentru design prost. Nu de alta, dar există un loc special în iad pentru bulinele folosite de DTP-iști pentru a atrage atenția asupra termenului de finalizare a proiectelor lui Băluță.

Acum ai putea să spui că mă plâng prea mult, dar aș vrea că măcar banii mei să se ducă pe niște design mai decent, că oricum nu oprește nimeni publicarea următoarei ediții a fițuicii.

Dacă te întrebi cum scriu oamenii într-un buletin informativ al Sectorului 4 atunci trebuie doar să-ți amintești de scriitura lăudativă din paginile Scânteia. Bine, lipsesc limbajul de lemn și frazele kilometrice de parcă ai zice că-s făcute de Gabriel Garcia Marquez.

Totuși, dacă dorești să te delectezi cu citate à la longue din Daniel Băluță, atunci ăsta e locul în care să mergi. Desigur că omul e primar din iunie 2016, dar s-a gândit să intervină abia un an mai târziu pentru a scoate prichindeii din vreo șapte grădinițe distruse din Sectorul 4.

„Pentru un prichindel de câțiva anișori, grădinița înseamnă primii pași spre o viață independentă. Ca atare, copiii au pornit în noul lor drum din viață în clădiri sigure” este un exemplu pentru nivelul limbajului din revista care-ți mănâncă și ție banii, asta dacă stai cumva în Sectorul 4.

Ce mi se pare mai absurd e că primarul Băluță a ridicat prin luna septembrie vreo câteva zeci de chioșcuri de ziare de prin sector. Atunci, aproape că nu vedeai nimic despre el fără titluri ca „presa este sub asediu în Sectorul 4”. Desigur, pe coclaurile noastre acceptăm doar presa de partid. #Hai, că se poate