Știri

Femeile care conving alte tipe să renunțe la acuzațiile de hărțuire sexuală

Am stat de vorbă cu un expert juridic în hărțuiri sexuale ca să aflu de ce se întâmplă acest lucru.
23.11.17
Fotografie via Stocksy

Ca urmare a articolului apărut în New York Times care confirmă zvonurile cum că Louis CK a hărțuit sexual mai multe femei, masturbându-se în fața lor timp de ani de zile, comedianta și scriitoarea Nicole Silverberg a postat pe Twitter:

Mi s-a spus să șterg postarea pe care am scris-o despre Louis CK, agresorul de femei, înainte de a aplica pentru un job important de comediant, pentru că ar fi existat șansa ca HR-ul să nu vadă asta cu ochi buni. Femeile care au vorbit despre experiențele lor sunt foarte curajoase, și le datorăm foarte multe.

Tweet-ul, care a primit peste 30 000 de like-uri, a ridicat mai multe semne de întrebare despre modurile în care protejăm siguranța femeilor, moduri care îi protejează deseori pe făptași. „M-au îndemnat mai mulți prieteni să șterg tweet-ul ăla. M-au sfătuit să-l șterg ca să nu existe consecințe că am ales să vorbesc despre acest subiect”, a explicat Silverberg într-un alt tweet.

Doctorul Kim S. Ménard, profesor la Universitatea de Stat din Pennsylvania și autoarea cărții Reporting Sexual Assault: A Social Ecology Perspective, le-a spus reporterilor Broadly că acest mod de controlare al femeilor aruncă mingea în tabăra agresorului, cu toate că scopul este de a proteja victimele. „Protejează ambele părți [atât victimele, cât și agresorii], din păcate”, a declarat ea.

Citește și De ce cazurile de hărțuire sexuală de la Hollywood au apărut abia acum

„Protejează atât atacatorul, cât și victima, dar numai într-o oarecare măsură. Dacă n-ar fi șters postarea de Twitter, probabil nu ar fi primit job-ul și nici nu ar mai fi fost atât de aspru criticată. Dar dacă l-ar fi șters, asta ar fi însemnat să participe la reducerea la tăcere a victimelor și să permită agresorilor să-și continue abuzul. Oamenii nu denunță astfel de fapte pentru că nu sunt încurajați s-o facă.”

Dacă sfatul pe care l-a primit Silverberg de la prieteni a izvorât din preocuparea față de cariera ei, femeile obișnuite care se confesează celor dragi sunt de obicei persecutate și judecate prin prisma comportamentul sau reacțiilor avute în timpul agresiunii.

Publicitate

Anul trecut, Zelda*, care ne-a rugat să folosim un pseudonim, a plecat în afara orașului, să-l viziteze pe un bărbat cu care începuse să se vadă. Zelda susține că, în timp ce ea se afla sub influența alcoolului și a unei cantități de xanax, bărbatul și-a scos prezervativul în timpul actului sexual. După două săptămâni, a descoperit că a fost infectată cu chlamydia.



Confuză, supărată și nervoasă, Zelda s-a confesat prietenei sale, o studentă la o universitate liberală, pe care o considera „deschisă la minte” și înțelegătoare. Prietena Zeldei i-a dat următorul sfat: „E avocat, o să-ți distrugă viața [dacă îl denunți].”

Zelda recunoaște că, cu toate că nu a fost tocmai cel mai inspirat lucru pe care îl poți spune cuiva care a fost supus unui abuz, e conștientă de faptul că prietena ei încearca doar s-o protejeze atunci când a îndemnat-o să păstreze totul sub tăcere. „S-a gândit la mine și a încercat să mă protejeze de ceea ce considera ea că era o amenințare mai gravă”, explică Zelda. „Amenințarea mai gravă” era posibilitatea ca nimeni să nu o creadă, ca lumea să-i pună eticheta de „femeie care aduce numai belele”, iar acuzațiile să fie folosite împotriva ei în viitor.

Motivele de îngrijorare ale prietenei ei nu au fost chiar nefondate: hărțuirea sexuală este cea mai puțin denunțată infracțiune în America, și pe bună dreptate. Conform Coaliției din Maryland împotriva hărțuirii sexuale, mulți supraviețuitori sunt de părere că sistemul judiciar blamează victimele. Conform Departamentului de Justiție, doar 334 din 1 000 de cazuri de agresiune sexuală sunt denunțate la Poliție, iar din acestea doar șapte vor duce spre o condamnare, în vreme ce șase se vor finaliza cu punerea agresorului după gratii.

Citește și Femeile postează fotografii cu ele la 14 ani ca să lupte cu hărțuirea sexuală

Zelda crede că experiența prietenei ei ca reprezentată a sexului feminin a cauzat această reacție. „Ea este o femeie care se transpune într-o situație, și care, în adâncul sufletului, are aceste frici, tocmai pentru că a mai văzut multe alte femei în aceeași situație ca mine”, explică ea. „Știe cum își tratează societatea victimele și că raportul de putere este înclinat în favoarea bărbaților”.

Conform Australian Institute of Family Studies, „partenerele de viață, prietenele și mamele par a descrie abuzurile sexuale pe care le-au experimentat alte femei diferit față de bărbați. Ele se pot raporta la o astfel de traumă doar dacă a fost îndurată de cineva drag. Prof. Dr. Ménard este de acord cu faptul că sexul unei persoane joacă un rol important în felul în care oamenii reacționează la auzul veștii că un apropiat a fost agresat. „Bărbații vor de obicei să rezolve problemele, dar nu toți sunt conștienți de consecințele pe care le-ar putea avea un denunț la Poliție. Spre deosebire de femei, spusele bărbaților nu au fost niciodată puse la îndoială în contexte cu care ne întâlnim zilnic (femeile nu obișnuiesc să ia cuvântul în timpul ședințelor, de exemplu), așa că de ce ar exista vreo fărâmă de îndoială în cazul acuzațiilor de viol [și al altor tipuri de hărțuiri sexuale?]”.

Zelda știa că prietena ei încerca doar s-o protejeze, dar și-ar fi dorit ca ea să fi înțeles că vorbele ei au redus-o la tăcere și au reușit doar să-l facă pe atacator mai puternic. „Nu toată lumea este obligată s-o facă pe martirul, dar dacă unii vor s-o facă, s-o facă”, spune Zelda.