M-am gândit mult la motivația din spatele alegerii de a te expune în mediul online, goală, pentru plăcerea celor care plătesc ca să te vadă; m-am gândit, evident, și la prejudecăților celor care află cu ce te ocupi și a oamenilor cu care interacționezi; la cum îți modifică relațiile interpersonale și percepția de sine acest job, într-o societate eminamente pudibondă. Majoritatea persoanelor care lucrează în videochat preferă să ascundă chestia asta față de familie și prieteni, așa că expunerea fetelor din documentar mi s-a părut un gest curajos și de invidiat, care m-a făcut curioasă, așa că l-am luat la întrebări pe regizorul Mihai Dragolea despre cum a obținut acces în viața acestor fete și ce a învățat despre ele și experiența lor.Citește și: Filmul românesc care-ți arată cum e o zi din viața unei prostituate
Mihai Dragolea: Mona a vrut să justifice și să dovedească celorlalți că este îndreptățită să facă ceea ce face. Nu a avut prea multe șanse, dar vrea multe de la viață. Este o mamă singură și pentru a reuși să îi ofere fetiței ei o stabilitate financiară, a ales să facă videochat. Asta a fost șansa ei și nu este de condamnat.Deși nu s-a expus la fel de mult ca Mona, Georgiana a vrut să devină cunoscută, să câștige o oarecare faimă. A fost mai mult un fel de promovare personală.Ce prejudecăți vin odată cu alegerea de a face videochat?
Mulți consideră asta prostituție. În Pheonixxx, Mona povestește cum doi tipi au strigat după ea: „Auzi, mă, mai merge videochat-ul pe stradă?". Ce a deranjat-o cel mai tare e că era cu fetița ei de mână. Ei bine, nu e prostituție. E mai mult ca la corporație. În primul rând nu ai contact cu membrii. Ai un mediu în care dispui de mai multe beneficii: ai un trainer, un psiholog, un profesor de engleză și un tehnician. Locul în care lucrezi arată mai bine decât majoritatea birourilor din România. Ai confortul asigurat și e un mediu foarte friendly.
Videochat-ul, ca orice altă meserie de noapte, nu prea îți lasă loc de o viață socială normală, fiindcă tu dormi când lumea e activă. Mona și Georgiana sunt prietene între ele, dar și cu alte fete de la studio. În rest nu au relații sociale. Cât despre familie, aici e un subiect mai sensibil. Pe de o parte se simt bine pentru că văd că fetele lor se descurcă din punct de vedere financiar, dar pe de alta parte interpretează alegerea asta ca pe un eșec. Nu vor ca ele să facă asta, dar își dau seama că societatea nu le-a dat nici lor prea multe șanse, așa că devine un fel de resemnare.
Pentru că România este lider mondial în domeniul videochat-ului, iar numărul studiourilor și persoanelor care lucrează în industrie s-a triplat, mă gândesc că putem deja să vorbim de o psihologie a modelelor.Citește și: Am vorbit cu o patroană de videochat ca să aflu de ce e singura afacere care merge în Galați
„Fetele vin în mare parte din medii mai sărace și / sau familii disfuncționale. Banii devin singura formă de recompensă personală pentru că în rest își pierd cam tot ce au, viață socială, timp pentru ele, familie, pe care dacă nu o au deja, e cam greu să o construiască pe viitor. Evită să spună cu ce se ocupă pentru că în general lumea consideră că sunt prostituate și că nu au fost în stare să facă altceva. Preferă ca familia să nu afle, iar atunci când se întâmplă, în general, aceștia profită financiar de pe urma lor. Cele mai vizibile urmări psihice sunt burnout-ul, stima de sine scăzută, izolare socială, sentimentul de rușine și vinovăție. Gândește-te că înainte să intre în privat cu cineva, ele se expun în fața tuturor și primesc o mulțime de comentarii în genul: ce urâtă sau ce grasă ești.
Cred că toate persoanele care lucrează în videochat ar trebui să facă psihoterapie și să se înconjoare de persoane care să nu le judece. Să își extindă grupul social, iar prin expunere să își crească toleranța la frustrare."