FYI.

This story is over 5 years old.

Film

Filmul ăsta te lasă să intri în viața unor românce care fac videochat

Documentarul Pheonixxx îți arată că videochatul nu este doar un business, ci o tehnică de supraviețuire în România.
Screenshot din Pheonixxx

Săptămâna trecută am fost la Astra Film Festival la Sibiu și în timp ce îmi luam porția zilnică de suferință din viața unor personaje reale din documentare, în pauzele de proiecții scrollam printre sutele de povești #metoo de pe Facebook. Recunosc că furia mea creștea cu fiecare experiență abuzivă citită și era direcționată nu neapărat spre agresorii din poveștile fetelor, ci spre comentatorii obișnuiți ai Facebook-ului, în mare parte masculi care aruncau cu păreri și judecăți de valoare despre victime. Pe ideea aia românească, de „sigur ți-a plăcut de n-ai zis nimic până acum". Că, deh, e mai ușor să-ți dai cu părerea, decât să încerci să înțelegi psihologia victimei. Tot printr-un exercițiu simplu de empatie m-a făcut să trec și Pheonixxx, unul dintre documentarele de la Astra, care spune povestea a două fete care fac videochat în România.

Publicitate

Povestea e cam așa: Georgiana și Mona vin în București și ajung să lucreze în videochat, împinse de dorința firească de a-și găsi o stabilitate financiară, însă cu motivații personale destul de diferite. Georgiana, o tipă energică, care n-are răbdare să stea nici la coadă la Profi, super deschisă în legătură cu experiențele ei în videochat, ajunge în Top 10 al modelelor din întreaga lume timp de o lună jumate. Chestia asta chiar e o performanță, având în vedere că doar în România sunt în momentul de față o sută de mii de modele și aproximativ 3 000 de studiouri de videochat. Așa că pentru Georgiana, competiția, performanța și banii câștigați din job-ul ăsta devin o motivație în sine. Mona vine în capitală împreună cu fiica ei, pe care o crește singură și căreia vrea să îi ofere o stabilitate financiară și sentimentul unei familii funcționale. Fetele reușesc să păstreze o prietenie strânsă și să se sprijine reciproc într-un context care presupune izolare.

Citește și: Filmul românesc care-ți arată cum e o zi din viața unei prostituate

M-am gândit mult la motivația din spatele alegerii de a te expune în mediul online, goală, pentru plăcerea celor care plătesc ca să te vadă; m-am gândit, evident, și la prejudecăților celor care află cu ce te ocupi și a oamenilor cu care interacționezi; la cum îți modifică relațiile interpersonale și percepția de sine acest job, într-o societate eminamente pudibondă. Majoritatea persoanelor care lucrează în videochat preferă să ascundă chestia asta față de familie și prieteni, așa că expunerea fetelor din documentar mi s-a părut un gest curajos și de invidiat, care m-a făcut curioasă, așa că l-am luat la întrebări pe regizorul Mihai Dragolea despre cum a obținut acces în viața acestor fete și ce a învățat despre ele și experiența lor.

Publicitate

Mihai Dragolea, Fotografie via contul lui de Facebook

Mihai Dragolea nu este la primul său documentar cu personaje feminine puternice și independente. În 2015 lansează Roboțelul de Aur, care ia mai multe premii și care spune povestea Steluței Duță, campioană europeană și mondială la box.

VICE: Care a fost motivul pentru care fetele ți-au dat acces la viața lor personală?
Mihai Dragolea: Mona a vrut să justifice și să dovedească celorlalți că este îndreptățită să facă ceea ce face. Nu a avut prea multe șanse, dar vrea multe de la viață. Este o mamă singură și pentru a reuși să îi ofere fetiței ei o stabilitate financiară, a ales să facă videochat. Asta a fost șansa ei și nu este de condamnat.

Deși nu s-a expus la fel de mult ca Mona, Georgiana a vrut să devină cunoscută, să câștige o oarecare faimă. A fost mai mult un fel de promovare personală.

Ce prejudecăți vin odată cu alegerea de a face videochat?
Mulți consideră asta prostituție. În Pheonixxx, Mona povestește cum doi tipi au strigat după ea: „Auzi, mă, mai merge videochat-ul pe stradă?". Ce a deranjat-o cel mai tare e că era cu fetița ei de mână. Ei bine, nu e prostituție. E mai mult ca la corporație. În primul rând nu ai contact cu membrii. Ai un mediu în care dispui de mai multe beneficii: ai un trainer, un psiholog, un profesor de engleză și un tehnician. Locul în care lucrezi arată mai bine decât majoritatea birourilor din România. Ai confortul asigurat și e un mediu foarte friendly.

Publicitate

Cum văd prietenii și familia alegerea asta de a face videochat?
Videochat-ul, ca orice altă meserie de noapte, nu prea îți lasă loc de o viață socială normală, fiindcă tu dormi când lumea e activă. Mona și Georgiana sunt prietene între ele, dar și cu alte fete de la studio. În rest nu au relații sociale. Cât despre familie, aici e un subiect mai sensibil. Pe de o parte se simt bine pentru că văd că fetele lor se descurcă din punct de vedere financiar, dar pe de alta parte interpretează alegerea asta ca pe un eșec. Nu vor ca ele să facă asta, dar își dau seama că societatea nu le-a dat nici lor prea multe șanse, așa că devine un fel de resemnare.

Citește și: Am vorbit cu o patroană de videochat ca să aflu de ce e singura afacere care merge în Galați

Pentru că România este lider mondial în domeniul videochat-ului, iar numărul studiourilor și persoanelor care lucrează în industrie s-a triplat, mă gândesc că putem deja să vorbim de o psihologie a modelelor.

Așa că am stat de vorbă și cu Cristina Costache, psihoterapeută care a lucrat până în prezent cu destule fete care fac videochat, încât să își formeze o părere despre implicațiile psihologice pe care le presupune acest job:

„Fetele vin în mare parte din medii mai sărace și / sau familii disfuncționale. Banii devin singura formă de recompensă personală pentru că în rest își pierd cam tot ce au, viață socială, timp pentru ele, familie, pe care dacă nu o au deja, e cam greu să o construiască pe viitor. Evită să spună cu ce se ocupă pentru că în general lumea consideră că sunt prostituate și că nu au fost în stare să facă altceva. Preferă ca familia să nu afle, iar atunci când se întâmplă, în general, aceștia profită financiar de pe urma lor. Cele mai vizibile urmări psihice sunt burnout-ul, stima de sine scăzută, izolare socială, sentimentul de rușine și vinovăție. Gândește-te că înainte să intre în privat cu cineva, ele se expun în fața tuturor și primesc o mulțime de comentarii în genul: ce urâtă sau ce grasă ești.

Cred că toate persoanele care lucrează în videochat ar trebui să facă psihoterapie și să se înconjoare de persoane care să nu le judece. Să își extindă grupul social, iar prin expunere să își crească toleranța la frustrare."

Videochat-ul este în primul rând o tehnică de supraviețuire, apoi se transformă într-un business. Majoritatea pleacă cu convingerea că dețin controlul asupra ritmului de muncă și presiunii, dar mă întreb câte dintre ele pot să spună stop atunci când se simt epuizate. Cred că e ca la Casino, unde o dată ce ai început, e cam greu să ieși din joc. Dar astea sunt detalii. Între timp videochatul este printre cei mai importanți contributori la bugetul de stat, cu o cifră de afaceri de 100 de milioane de euro anual.