Chestii

Am vorbit cu români care au zeci de tatuaje despre cum au ajuns să și-l facă pe primul

Mai mulți artiști tatuatori mi-au povestit și despre cele mai ciudate cerințe de tatuaje pe care le-au primit de la clienți.
19 Octombrie 2017, 11:41am

Mi-am făcut primul tatuaj la 27 de ani, după mulți ani în care întorsesem ideea pe toate părțile, fără să reușesc să scap de o chestie pe care mi-o spusese un prieten, atunci i-am povestit dilema mea: „Gândește-te cum o să arate tatuajul ăla când o să ai 70 de ani și-o să stea pe tine pielea ca pe un Shar Pei".

Mi-a luat mult să ajung în locul ăla minunat în care poți să zici liniștit și cu mâna pe inimă „fuck that shit" apropo de majoritatea chestiilor din viața ta care nu te lasă să dormi, dar în cele din urmă am intrat pe mâna unui artist suficient de priceput încât să înțeleg că tatuajele sunt ca chipsurile: nu poți să ai niciodată doar unul.

Citește și: Am fost în mai multe penitenciare din România să văd ce tatuaje au oamenii de după gratii

Cum tipul care m-a desenat avea, la rândul lui, ceva tatuaje, am ajuns să mă întreb: cum s-au îndrăgostit de tatuaje oamenii care au ajuns să profeseze în industria asta? Așa că m-am dus la International Tattoo Convention, ca să aflu răspunsul la întrebare direct de la artiști, dar și dacă în România mai există prejudecăți legate de tatuaje.

Liviu, 39, tattoo artist

VICE: Spune-mi povestea primului tău tatuaj.
Liviu: Primul meu tatuaj nu mai există. A fost făcut acum 25 de ani. Nu avea semnificație, am văzut la televizor un film cu mafioți și avea unul un păianjen pe mână, undeva, și mi l-am făcut și eu și mi-am luat bătaie o săptămână pe treaba asta. L-am tăiat cu lama să-l dau afară.

Care e cel mai ciudat tatuaj pe care l-ai făcut cuiva?
Am făcut o grămadă. Între țâțe, sub țâțe, între buci, lângă buci, sub buci... De toate. Un 23 pe buricul degetului mare de la picior.

„Un bărbat mi-a cerut să-i fac soției sale un fluture deasupra pizdei, în timp ce o ținea de mână."

Câte tatuaje ai?
Peste 60. Astea două de sus sunt două caricaturi, începutul unui proiect personal, un full back cu portrete de artiști tatuatori români. Sunt mai mulți artiști care m-au influențat și aș vrea să-i am cu mine mereu. Pe ăsta de deasupra sprâncenei – eram la Arad, la o convenție, și am primit un telefon de la unul din frații mei, că mi-a murit mama. Este numele mamei, Tania.

Crezi că în România mai există prejudecăți legate de oamenii cu tatuaje?
Vor exista mereu, da. Pe vremea când mergeam la interviuri nu se uitau în ochii mei, se uitau pe mine. Și le spuneam: „Domnule, ridică puțin privirea și privește-mă în ochi, că nu tatuajele mele vor lucra pentru tine, eu voi lucra pentru tine". Dar eu nu îmi acopăr niciodată tatuajele.

Ștefan, 25 de ani, tattoo artist

VICE: Care e povestea primului tău tatuaj?
Ștefan: Ieșise tatăl unui prieten din pușcărie, eram la el acasă și ne-a rugat să ne ducem la magazin să îi luăm o bere și un pachet de țigări. I-am zis că „mă duc dacă mă tatuezi". Crescând într-un cartier rău famat, îi vedeai pe ceilalți tatuați și voiai și tu. A fost de acord, cu condiția să îi iau berea și țigările din banii mei. Am furat banii de la ai mei din casă și mi-am făcut primul tatuaj. Aveam 12 ani. E ăsta de pe gleznă, „smile now, cry later", care spune să trăiești clipa, să uiți de necazuri și să te gândești numai la clipele bune care vor urma.

Crezi că în România mai sunt prejudecăți legate de oamenii cu tatuaje?
Da, uită-te la mine, sunt tatuat pe față și de fiecare dată când intru într-o instituție, o bancă, primul gând al angajaților e că sunt pușcăriaș sau interlop. Lumea nu vede tatuajele ca pe o artă.

Citește și: Cui îi aparţin, de fapt, tatuajele tale?

Care a fost cea mai aiurea reacție pe care ai întâlnit-o la tatuajele tale?
Am fost refuzat la sală, la examenul auto, pentru că – chipurile – ar fi fost restricții pentru oamenii cu tatuaje pe față. Am protestat, am spus că asta e discriminare, și până la urmă m-au lăsat să intru.

Dar cel mai ciudat tatuaj pe care l-ai făcut tu care a fost?
Un fluturaș într-un loc în care nu bate soarele. Simbolul infinitului, păpădiile, la astea nu le văd rostul. Nu știu cum un stol de rândunici te-ar motiva în vreun fel.

Mirela, 28 de ani, tattoo model

VICE: De ce ai început să te tatuezi?
Mirela: Mereu mi-am dorit pisici. Am avut una, a murit. Mi-am luat alta, ne-am mutat, a trebuit s-o dau. Mi-a părut foarte rău. Și m-am gândit, cum aș putea să am și eu parte de o pisică, pentru totdeauna, care să nu moară, să nu fugă, să nu trebuiască s-o las nicăieri. Păi, hai să-mi fac un tatuaj.

Câte ai acum în total?
La mine nu mai merge cu numărul, deja am un sleeve întreg, pieptul, tot spatele până la fund, un picior întreg, burta în construcție și mai am doar piciorul drept. Nu prea mai am loc.

Crezi că mai există prejudecăți legate de oamenii cu tatuaje?
Bineînțeles că există. Sunt unii oameni care apreciază foarte tare tatuajele, le consideră artă și sunt alții care sunt sceptici. Se gândesc la pușcărie, criminalitate, infracțiuni. Mentalitatea asta e greșită. Evident că nu trebuie să fii criminal ca să ai tatuaje. Pe vremuri, poate așa era, dar ceea ce purtăm noi acum, față de atunci, e artă pe piele. Nu e „înțeapă-mă cu acul în pivniță la vecinul".

„Din fericire n-am fost niciodată nevoită să le acopăr și nici n-aș fi făcut-o, pentru că vine la pachet cu mine. Cine mă ia, ma ia așa cum sunt."

Ce sfat i-ai da cuiva care e la primul tatuaj?
În primul rând să se gândească unde merge, să-și aleagă un tatuator profesionist, la un studio de oameni cu experiență. Din motive de igienă, de creativitate, de competență. Nu toți scratcherii care tatuează pe acasă sunt artiști. Vorbește cu omul, vă sfătuiți împreună, ca să și iasă ceea ce vrei să iasă. Ca să nu te trezești la sfârșit, aoleo, ce-am pe mine.

Cristian, 38, tattoo artist

VICE: Care e povestea primului tău tatuaj?
Cristian: Cu toate că eu mă apucasem de tatuaje cu un an doi în urmă, mama îmi spunea că eu n-am voie să mă tatuez. În ziua aia eram în bucătărie, mama spăla rufe, am luat aparatul, l-am pus pe piept, în oglindă, bineînțeles că a ieșit ca un cur, și am zis, „m-am tatuat, acum ce mai faci?". Primul tatuaj e influența următoarelor. Am două pe toată mâna și unul pe tot pieptul.

Ce semnificații au?
Când le-am făcut nu aveau semnificații, dar am înțeles mai târziu că poți analiza semnificațiile în funcție de ce ți-ai făcut în momentul respectiv, e ceva care face parte din viața ta, din ce ai simțit tu în momentul ăla.

Citește și: 6 lucruri pe care le-am învățat pe pielea mea după ce mi-am făcut tatuaj în România

Crezi că în România mai există prejudecăți despre tatuaje?
Sigur că da. Când mă duc într-un magazin să cumpăr ceva sau când mă duc la școală la fetița mea trebuie să-mi iau o bluză cu mânecă lungă. Mi-e teamă ca cineva să comenteze apropo de faptul că sunt tatuat și să îi facă probleme fetiței mele.

Care a fost cea mai atipică idee de tatuaj pe care ți-a cerut-o cineva?
Da, cazul unei doamne care a pățit un accident acum 12 ani, este arsă pe ambele picioare și a vrut să își facă un tatuaj. N-am putut să i-l facem, erau șanse să iasă un tatuaj urât. A trebuit să o refuzăm. Am fi putut să luăm banii, dar rămâneam cu un gust amar.

Florin, 39 de ani, tattoo artist

VICE: Cum de te-ai apucat de meseria asta?
Florin: A ieșit un prieten de la pușcărie și avea un tatuaj pe omoplat. Era atât de rău făcut, încât m-am hotărât să-l refac eu. Și l-am făcut mult mai bine din prima. Așa a început povestea de dragoste.

Tu ce fel de tatuaje ai pe tine?
Partea stângă e dedicată familiei, sunt numele fetițelor mele și o inimă. Am un simbol chinezesc al zodiacului, o potcoavă, o planetă.



Care au fost cele mai interesante chestii pe care le-ai tatuat tu?
Multă lume vrea tatuaje genitale. Mi s-au cerut multe, dar n-am făcut niciunul, din respect pentru tatuaj.

Crezi că în România mai există prejudecăți legate de tatuaje?
Nu știu, dar n-ar trebui să mai existe. Deja am evoluat destul ca să mai judecăm o persoană după aspect. Întâi judeci omul după ce știe, nu după cum arată.