Am vorbit cu puștii cu pancarte „FreeKekistan” de la protest, pe care Antena 3 i-a făcut anarhiști

Cred că până acum ai auzit și tu de noul mega-subiect găsit de cei de la Antena 3: anarhiști printre protestatarii de duminică.

Într-o emisiune, în răcnetele jurnalistei din platou, Ana Maria Roman, pe care cineva a învățat-o că așa se face la televizor (tre’ să strigi ca să te audă telespectatorul că, na, e departe), Sorin Roșca Stănescu și Cătălin Harnagea s-au apucat să analizeze docți o pancartă care a apărut prin imagini cu FreeKekistan.

Pe Roșca nici nu merită să îl bagi în seamă – dincolo de faptul că a fost unul dintre cei mai toxici jurnaliști de după Revoluție, omul ăsta este un fost pușcăriaș care nu ar trebui să mai fie băgat în seamă de nicio organizație media care se respectă cât de cât.

Cu Harnagea este o cu totul altă poveste: el a fost șef peste spionii români, așa că te-ai aștepta să știe ce vorbește. Când am urmărit, însă, filmarea cu emisiunea, mi-a venit în cap o expresie pe care Băsescu a folosit-o pe vremuri pentru un alt mega-analist cultivat de Antena 3 – Bogdan Chireac. „morsa competentă”.

Exact ca o morsă competentă mi s-a părut și Harnagea chinuindu-se să explice ce e cu anarhiștii din Kekistan, în timp ce celălalt o dădea cu însemne cabalistice. Acum nu pot să îmi dau seama dacă băieții au vrut să o pună de o manipulare gen aia cu câinii plătiți de Soros sau pur și simplu ăsta e nivelul lor – ambele variante sunt plauzibile în egală măsură.

Nici măcar nu contează, pentru că indiferent care ar fi explicația băieții și-au luat-o într-un mod de-a dreptul splendid: în spatele demersului cu Kekistanul nu e nicio grupare anarhistă, radicală, cabalistă, ci doi adolescenți, frate și soră. Cei doi și-au propus de la bun început să trolleze, iar echipa din studioul Antenei 3 a pus botul.

Cei doi au acceptat să stea de vorbă cu VICE România pentru a explica singuri ce au vrut să facă și care este faza cu Kekistanul. Dialogul nostru a fost un amestec de română și engleză, limbă pe care o vorbesc fără nicio urmă din accentul care a consacrat generații de politicieni și experți români și pe care par să o prefere atunci când vorbesc despre pasiunile lor – fie că este vorba despre o colecție sau despre Kekistan – sau când dezbat anumite idei.

Sunt puști dezghețați, care se vede că au la bază lecturi serioase, și par ceva mai maturi, dar și mai obișnuiți cu libertatea decât cei din generația lor – iar asta s-ar putea să se datoreze faptului că școala românească nu a apucat să îi strice întrucât au fost educați acasă.

Până să îi întâlnesc nu auzisem foarte multe despre Kekistan, Pepe Broscoiul și toată mișcarea din jurul lor, așa că discuția noastră m-a zăpăcit un pic, iar de data asta bătrânul Google nu m-a ajutat foarte mult. Ai acolo un întreg univers, cu o pseudo-religie bazată pe cultul zeului egiptean Kek, o magie a meme-urilor (nu mă întreba!), războaie online, trolli, italieni care cântau disco prin anii ’80, diferite categorii de cetățeni ai Kekistanului, de la fermieri de meme la meme lords, etc.

David și Sara mi-au explicat că „Kekistanul parodiază extrema stângă, cu politica sa identitară, fiind o mișcare identitară, ca glumă, și extrema dreaptă prin simbolurile pe care le-a adoptat”.

Pare simplu, însă unele parodii pot fi greu de înghițit, gen meme-urile cu free helicopter rides, care fac trimitere la aruncarea oamenilor din elicopter de către regimul lui Pinochet, sau unul dintre îndemnurile Kekistanezilor – „normies get out” care parodiază sinistra „juden raus!” a naziștilor.

Și ca să îi pună capac, simboluri ale kekistanezilor, gen Pepe the Frog, au fost adoptate și de extremiști dubioși de dreapta, adepții curentului „alt-right”.

Nu mi-am dat seama cât din treaba asta cu Kekistanul este un joc, cât e o modă/mișcare/curent gen alea cu hipsterii sau cu emo și cât de mult o iau în serios – sau se iau în serios pe ei înșiși – David și Sara. Pe parcursul discuției noastre cei doi au rămas în rolul lor de kekistanezi. O parte din răspunsurile lor au fost comprimate pentru o mai mare claritate.

VICE: Ce e Kekistanul?
D&S: Kekistanul este o națiune formată din trolli online și ne-am gândit că dacă ducem trollii în viața reală am putea avea de câștigat pentru comunitatea kekistaneză și am putea ajuta Kekistanul în lupta sa pentru libertate.

În esență am făcut ceea ce ar face orice alt kekistanez. De asemenea a fost foarte amuzant să facem cele trei pancarte – câte una pentru fiecare din noi și o a treia pentru un prieten care este, de asemenea, kekistanez. Din păcate a fost văzută doar una dintre ele, căci ne-am fi dorit să avem o expunere mai mare.

Când și cum ați început să vă planificați acțiunea?
Totul a început cu protestul față de violența împotriva femeilor. Am fost acolo și am luat una dintre pancartele pe care le dădeau participanților și pe care scria „autoritățile ne agresează prin nepăsare”. Ne-am gândit, cine altcineva este oprimat de autoritățile nepăsătoare? Păi comunitatea kekistaneză! Suntem o minoritate etnică. În Marea Britanie există sute de mii de persoane care se consideră kekistaneze și chiar intenționăm ca în 2018 să fim înregistrați, la recensământ, ca o comunitate etnică.

Ce înseamnă inscripțiile de pe pancarte?
„Kek Vult” – „Kek o vrea!” – a fost adoptat pornind de la strigătul de luptă al cruciaților, „Deus lo vult”, „Dumnezeu o vrea” și este unul dintre strigătele noastre de luptă.

„Weponized autism” are legătură cu ideologia kekistaneză pentru că puterea ne vine din autismul nostru. În comunitatea kekistaneză autismul se referă la acțiuni ale kekistanezilor prin care, fără să fi vrut asta, sunt ostracizați și mai tare de societate. Ne spunem autiști și pentru că suntem mândri că suntem inapți social. Prin transformarea autismului în armă, prin organizarea acestor acțiuni de trolling în masă, avem speranța că vom avea succes.

„Normies get out”: Normies sunt inamicii noștri, lumea este plină de normies, ceea ce este o tragedie, în timp ce Kekistanul este o mișcare dezvoltată de cei care sunt alienați, în afara sistemului. Kekistanul a avut un rol important în victoria lui Donald Trump în 2016. Kekistanezii îl văd pe Trump – pe care îl numesc „Papa Trump”, drept o palmă dată sistemului, establishmentului american. De altfel Trump chiar a publicat pe Twitter o imagine în care are înfățișarea lui Pepe, care stă în spatele unui pupitru cu stema președinției americane.

Vă așteptați să aveți parte de o asemenea reacție?
Ne așteptam la unele comentarii cu privire la pancarte, poate chiar să apară câte ceva pe Facebook, dar în niciun caz ca subiectul să apară la o televiziune națională ca Antena 3. Am văzut că s-au făcut presupuneri în privința noastră, că s-a vorbit despre însemne legate de Cabala când, de fapt, simbolurile kekistaneze parodiază însemne naziste.

Ce le transmiteți celor care s-au aflat în platoul televiziunii?
Nu suntem surprinși că au dat un astfel de răspuns pentru că nu ne așteptam să înțeleagă sau să devină suporteri ai Kekistanului. Trebuie, însă, să existe niște standarde, nu poți să zici prostii despre o comunitate online și să nu pățești nimic. În mod evident, Cătălin Harnagea era prost informat, poate că a întrebat un prieten, poate că s-a informat de pe vreo pagină wiki în română, însă era cu totul pe lângă.

V-ați simțit importanți când ați văzut?
Nu, în niciun caz. Știam, însă, că dacă niște oameni în vârstă vor discuta despre Kekistan o vor face în acei termeni. Nu ne așteptam, însă, să aducă în discuție cazul, mai ales că, la protest, nimeni nu a părut să ne bage în față. Pe de altă parte, am vrut să fim observați, când eram acolo în față cu pancarta am strigat tot timpul „Normies get out”…

Niște nebuni!
Exact. Niște nebuni, niște anarhiști.

Există vreo legătură cu anarhismul?
Nu știu ce i-a făcut să creadă asta. Kekistanul nu este o organizație anarhistă. Majoritatea se identifică drept liberali, în Statele Unite sunt libertarieni, știu câțiva care sunt neo-naziști, doar Pepe a fost folosit și de cei de stânga, chiar și de normies, ceea ce reprezintă o victorie culturală a kekistanezilor.

David și Sara nu au vrut inițial să stea de vorbă cu presa, însă asta nu înseamnă că nu sunt mândri de ceea ce au făcut. David chiar a menționat cazul pe un forum dedicat kekistanezilor ceea ce i-a atras o decorare și ridicarea în rang – acum este „Grand General of the Great Nation of Kekistan”.