Tipul care a făcut rachete pentru Hitler și a trimis omul pe Lună pentru americani

Articol apărut inițial pe Motherboard.

Georg von Tiesenhausen, cercetătorul în rachete, a murit pe 5 iunie în casa lui din Alabama, la vârsta de 104 ani, conform Associated Press. Von Tiesenhausen era ultimul cercetător NASA în viață, care a lucrat în trecut la rachetele naziste, înainte să fie adus în Statele Unite, prin intermediul operațiunii secrete, Paperclip.

Von Tiesenhausen, cunoscut de cei apropiați drept „Von T” , și-a dedicat viața științei rachetelor. Atunci când Neil Armstrong i-a înmânat premiul US Space and Rocket Center's Lifetime Achievement, în 2011, el l-a caracterizat pe von Tiesenhausen drept „unul dintre acei indivizi rari, care au capacitatea de a informa și inspira, de a educa și motiva, și cel mai remarcabil, de a îndura.” De-a lungul carierei sale îndelungate de la NASA, von Tiesenhausen a lucrat la platforma care a lansat racheta Saturn V, care a transportat primii oameni pe Lună. Însă, el este cel mai popular pentru designul conceptual al rover-ului lunar, care a fost folosit în ultimele trei misiuni Apollo.

Însă înainte să lucreze la NASA, von Tiesenhausen a fost cercetător în rachete la Peenemünde, centrul de cercetare de top al naziștilor.

„Când am intrat în zona Peenemünde, am avut una dintre cele mai mari surprize ale vieții mele”, a spus von Tiesenhausen într-un interviu televizat din anii '80. „De la vârsta de 14 ani, eu am știut exact ce voiam să fac cu restul vieții mele: să fiu implicat în știința rachetelor și a zborului spațial.”

Centrul de cercetare era epicentrul pionierilor în știința rachetelor, cu Werner von Braun, ca director al centrului Peenemünde, iar von Tiesenhausen ca un ofițer de departament care lucra la racheta nazistă V-2. Racheta asta este infamă pentru că a fost prima din lume cu rază lungă ghidată balistic.

Spre deosebire de von Braun, care s-a alăturat partidului nazist înainte de Al Doilea Război Mondial, ca membru USSR, von Tiesenhausen s-a alăturat echipei Peenemünde al lui von Braun în 1943, direct de pe băncile universității din Hamburg, unde a studiat inginerie, după o scurtă experiență cu armata. El a fost recrutat în timpul unui efort amplu al Germaniei din acel an, menit să dezvolte regimul științific nazist și numărul de ingineri, care a inclus retragerea de pe front a sute de oameni de știință.

Von Tiesenhausen s-a concentrat inițial pe proiectarea testelor pentru motoarele V-2, iar până la sfârșitul războiului el a fost însărcinat cu proiectul top-confidențial, Test Stand 12. Acest proiect viza dezvoltarea unei flote de mini-submarine, capabilă să lanseze rachete V-2 către obiective îndepărtate. „Am vrut ca V-2 să ofere o gamă largă, cum ar fi să lansăm rachete până în Manhattan", își aducea aminte von Tiesenhausen despre proiectul de la Peenemünde. „Nu doar una, ci cât mai multe posibil".

Din fericire, războiul s-a terminat înainte ca proiectul să treacă de faza prototipurilor.

Membrii echipei germane NASA, care a lucrat pentru von Braun, la o reuniune din 1987. Imagine: Internet Archive

După război, Statele Unite au început să aducă sute de cercetători și ingineri germani, parte din operațiunea Paperclip. Mulți dintre ei erau solicitați pentru rachetele NASA, dar și pentru proiectele Armatei, inclusiv von Braun. Acesta a ajuns în America în 1945 și a fost plasat la un centru militar din Huntsville, Alabama, începând cu anul 1950. Trei ani mai târziu, von Tiesenhausen a fost și el relocat la centrul din Huntsville, unde inițial a lucrat la rachetele militare, Redstone.

„După război, am avut noroc de invitația Statelor Unite de a lucra la sisteme de artilerie, cât de ironic”, a spus von Tiesenhausen, observând similaritățile dintre programele de rachetele ale naziștilor și cele americane. „Primele incursiuni de la Peenemünde au pus bazele pentru ce am făcut aici. Prima noastră rachetă, Redstone, era doar o versiune îmbunătățită V-2. Cei de la Peenemünde chiar au fost inițiatorii multor concepte cu care lucrăm acum.”

După câțiva ani de muncă la rachetele militare, von Tiesenhausen a fost transferat la centrul NASA, Marshall Spaceflight Center, pentru a asista la programul Apollo. Aici și-a petrecut următorii 30 de ani, lucrând la concepte inovatoare de explorare spațială.

„Noi eram singurul grup de la momentul respectiv, care știa cum să construiască rachete cu rază lungă de acțiune”, a spus von Tiesenhausen cu referință la echipa lui Braun, într-un interviu din 1988. În ciuda expertizei lor, von Tiesenhausen a menționat că unii americani erau inconfortabili cu germanii care lucrau după război pentru Statele Unite, deși relația dintre echipa von Braun și colegii militari americani era în mare parte cordială.

„Existau anumite grupuri etnice în Statele Unite, evreii în mare parte, care erau din principiu împotriva noastră”, a spus von Tiesenhausen. „Prejudiciile etnice au existat tot timpul cât am avut echipa von Braun, deși nu erau împărtășite de tot comitetul, ci doar de anumiți indivizi. Eu și colegii mei am avut o relație excelentă cu mai mulți evrei, care ocupau diferite poziții la sediul central.”

În ciuda tensiunilor, von Tiesenhausen a devenit un „element intern esențial” pentru NASA, responsabil de noile idei introduse. În 1959, el a conceput roverul lunar, idee descrisă de acesta drept „un dezastru”, după reacția oficialilor seniori. Totuși, 12 ani mai târziu, un rover aproape identic ca cel conceput de von T a plimbat astronauți pe suprafața Lunii.

Von Tiesenhausen a lucrat în anii '60 și '70 la diverse proiecte Apollo, dar a asistat și la dezvoltarea programului de explorare spațială robotizată de la NASA. Totuși, când a fost abordat și rugat să sprijine Inițiativa de Apărare Strategică a președintelui Ronald Reagan, cunoscută popular drept Star Wars, el a refuzat. „Am și eu principii”, a spus von Tiesenhausen. „Am lucrat la sisteme de artilerie suficient și nu mai voiam să am de-a face cu asta, în special ca angajat NASA.”

Până la sfârșitul anilor '80, von Tiesenhausen s-a retras din dezvoltarea tehnică activă și a petrecut restul anilor profesionali asistând programele spațiale educaționale, cum ar fi să susțină prezentări copiilor din taberele spațiale.

O aterizare relativ lină pentru un om care pe vremuri dezvolta rachete pentru submarine militare, menită să distrugă orașul New York. Cu toate astea, activitățile din timpul războiului par să fi cultivat în von Tiesenhausen dorința de a înlocui războiul cu o explorare spațială pașnică. Acum, într-o vreme în care administrația Trump promovează forțe militare spațiale, viziunea lui von Tiesenhausen pare un ideal imposibil, deși la fel au fost percepute și ideile lui despre rover-ul spațial.