Toți oamenii enervanți peste care o să dai pe plajele din România

Vestea bună este că d-acum o să ajungi la mare când e apa mai caldă. Vestea proastă e că, în rest, o să te enervezi. Asta pentru că, odată cu tine, în weekend, vin toți. Plajele românești o să geamă de românași scăpați de-acasă timp de trei zile și mare parte dintre ei sunt genul care-ți strică cheful.

Tipul de turiști care nu sunt îndeajuns de isteți să caute locuri mai respirabile de la marea noastră sau perioade în care nu stai lipit, pe plajă, de unul cu care nu ești deloc intim. Un comportament la fel de stupid ca al găinilor. Știi tu, păsările astea se înghesuie să mănânce din vârful grămezii cu porumb și nu de pe margine, unde nu le-ar deranja nimeni.

Oricum, dacă alegi sau ești nevoit să mergi la mare odată cu toată lumea, pregătește-te să dai peste ei, imposibilii de pe plajă. Ordinea în care i-am pomenit e aleatorie, căci gradul de penibilitate este tot pe acolo.

Încep cu el pentru că da, chiar este cel mai penibil. Îl vezi și la Mamaia, și la Eforie, și la Vama Veche, chiar nu contează locul. Este tipul cu trapez evident, sacul de mușchi epilat din cap până-n picioare, care mai are nevoie de touch-ul final pentru a fi cu adevărat dizgrațios. Bronzul crocant. Îl vezi din avion, chiar și pe plajele aglomerate, căci tipul ăsta mare cât un dulap și bine rumenit după atâtea ore de stat în soare strălucește la propriu.

Are grijă să se ungă bine cu ulei, și ăla nu de protecție, ci de accelerare a bronzului. Stă de obicei pe șezlong, cu capul sprijinit în palme, ca să se încordeze bine bicepșii. Chiar nu mai contează că, între timp, i-a mai murit un neuron, prăjit în soare. Desigur, există și varianta lui feminină. Gagica rumenită la solar, care insistă și la plajă. Ăștia se liniștesc doar după ce obțin aceeași culoare care te convinge pe tine, de obicei, că ai ars friptura.

N-am expuizat subiectul bronz, dacă așa se poate spune acelor arsuri penibile cu care pleacă mulți de la plajă, de frică că n-au timp să se facă ciocolatii în weekendul ăla amărât în care vizitează litoralul. Și-atunci se fierb din prima zi în suc propriu la soare, fără să folosească loțiune de plajă, că de adăpostit la umbră chiar nu poate fi vorba. Vorbesc de niște oameni cu o misiune. Să se ardă la mare, și nu la figurat.

Este vorba de românii care văd marea o dată pe an și atunci nu se face să te întorci acasă palid. Mai bine să fie cu chin, cu usturimi, cu iaurt turnat pe piele și cu cojit, decât să fii tu cel mai alb din gașcă. Încă n-am înțeles mândria tâmpă a ălora care numesc bronz pielea roșie ca racul.

Chestia despre care o să vorbesc acum a devenit atât de obișnuită, încât mă întreb câteodată dacă nu e vreun trend nou. Oamenii ăia care se îmbăiază și fac plajă în chiloții de bumbac, ei, respectiv lenjeria de dantelă, ele. OK, înțeleg să fi adormit cu capul în nisip după beția de noaptea trecută și să vrei să te trezești, intrând îmbrăcat în apă. Dar nu e cazul lor.

Ăștia vin organizat, puțin înainte de 12, la pachet cu vreun prosop cu imprimeu dubios și-o sticlă de Frutti Fresh. Dac-o mai exista băutura asta. Dacă nu, merge și Biborțeni sau Mirinda. Și nu comentam dacă erau niște oameni umili, care vor să facă și ei baie, dar nu-și permit un costum de baie. Ăștia sunt și proști de gură, și stricători de zen, că au ei grijă să afle toată plaja că a venit circul. Altfel, nu m-ar mira să se scalde în chiloții ăia de ieri.

Știi c-ai ajuns la Saturn sau în Eforie Nord dacă se umple plaja de ei. Familia mare venită la mare. Cele mai mari șanse sunt să vină din Moldova și să facă din ziua lor la plajă un fel de nuntă. Oamenii ăștia probabil că au nevoie de o oră pentru a se împacheta pentru plajă, ei nu vin ca noi, cu un prosop, apă și loțiune de plajă. Nuuu. Ei au multe șacoșe, din alea de Lidl sau Carrefour (pe care scrie uneori în rusă numele magazinului), din care scot multe chestii, așa cum face un magician cu iepurii din pălărie.

Au mese și scaune pliante pentru mama, tata, soacra, nașul și ăla micu΄, au genți frigorifice cu bere la pet, legume pentru salată, mici, hamsii, semințe, pufuleți, iaurturi, pâine, ulei, cam toată bucătăria. Sunt genul care regretă că n-au voie să facă grătar pe plajă, că mergea o ceafă de porc chiar și la 40 de grade. Au și mingi, jucăriile lui ăla micu΄, table pentru bărbați, reviste pentru ele și un playlist stereo la telefon, în caz că ăștia de la terasele de pe plajă se trezesc că bage buddha bar sau Stairway To Heaven. Ce, suntem la înmormântare, n-au auzit de Despacito?

Tot în categoria bronz și disperare intră și ele: topless-istele. Nu zic că nu e mai mișto să te bronzezi fără dungi, dar de asta există plaja de nudiști, ori astea par prinse între două lumi. A textiliștilor și a celor fără. Dar nu e deranjant că se găsesc unele să facă topless, ci genul de tipe care sunt obsedate să se bronzeze peste tot.

De obicei, sânii mari și lăsați vin la pachet cu straturi de șunci lăsate să-și facă de cap peste bikini-ul minuscul care le acoperă modestia. Sau mai sunt siliconatele, care nu se face să se întoarcă acasă cu investițiile albe. Așa că stau cu plasticul țeapăn în soare, spre încântarea tipului de pe șezlongul vecin, ăla cu bronz croncant. Și tot de obicei, astea sunt aceleași care vor să se bronzeze între picioare și stau crăcănate ca la ginecolog. Iar spre disperarea masculilor, astea nu sunt neapărat cele mai „bune" de pe plajă, ci multe tipe care ating suta, dar încă se simt sexy.

Cuplurile cu copii sunt un must la plajă. Dar penibili spre enervanți sunt ăia care fac crize de isterie într-un loc și moment care ar trebui să-i relaxeze. Vorbesc de mamele acelea care l-au adus pe ăla micu΄ la plajă, doar ca să facă pe polițistul și să-i dea comenzi.

Nu sta la soare, nu intra în apă, pune șepcuța pe cap, bea asta, mănâncă aia, nu călca acolo! Evident că și copilul va fi pe măsura părinților isterici, va plânge și țipa, va alerga printre cearșafuri și-l va umple pe al tău cu nisip. Din astea. Și nu, cu ei pe plajă nu va fi liniște pentru că mama îl va certa pe odor, taică-su va înjura, iar copilul va face crize că nu vrea în cameră, deși tu te rogi să fie genul all inclusive, care nu vor să piardă masa de prânz.

Cum nu poți să ai plaja ta privată (sau n-ai bani de una), să stai ca șeful și să nu te frece nimeni la melodie, ai doar câteva soluții ca să scapi de oameni ca ei. Să alegi o porțiune de plajă fără șezlonguri, muzică și antren, că genul ăsta de oameni nu poate fără paranghelie. Sau să înoți departe, în larg, și să te mai și întorci. Altfel, te poți retrage-n cel mai izolat colț de terasă să bei șpriț după șpriț și să te bucuri de vacanță, că d-aia ai plecat din oraș.