Obsesia ta de-a pune tot ce faci pe Facebook îți distruge viața

Articolul a apărut inițial pe Tonic.

Pe social media e atât de ușor să împărtășești orice, de la diaree până la divorț, dar cât de sănătos e să faci asta?

Acum nouă ani, pe când de abia divorțasem și eram dornic de sprijin social, am postat pe pagina mea un mesaj destinat unui prieten vechi, în care îi spuneam despre agonia căsniciei mele eșuate. Din păcate, eram un novice al Facebook-ului. Așa că, atunci când m-a sunat o prietenă, m-am gândit că pur și simplu voia să mă încurajeze, în schimb, ea mi-a explicat că mesajele private sunt diferite de postările publice de pe timeline. În punctul în care am realizat că distribuisem detaliile personale ale divorțului meu, nivelul meu de stres a crescut subit.

E sănătos să-ți dorești camaraderie în perioadele mai dificile, iar pe social media e chiar mai ușor să recrutezi sprijin din partea celorlalți. Cercetările Pew notează că utilizatorii de Facebook raportează nivele mai ridicate de sprijin social, emoțional și companie, decât cei care nu folosesc social media. De fapt, un raport din 2011 publicat de Pew Research spune: „Cineva care folosește Facebook de mai multe ori pe zi, primește cam jumătate din sprijinul moral pe care îl primește o persoană căsătorită sau care locuiește cu partenerul de viață.”(Partea bună la Facebook e că nu-și lasă șosetele murdare peste tot prin cameră.)

Social media poate fi o resursă excelentă de sprijin, dar în același timp poate fi un factor semnificativ de stres. Problema e în perioadele grele, când alegem să împărtășim pe social media, și felul în care reacționează ceilalți poate avea un impact serios asupra nivelului de stres. Deși postarea mea publică a fost din greșeală, câteodată oamenii par să sufere de logoree online.

„Dacă împărtășești online un eveniment sau o experiență negativă și stresantă (indiferent că e pe rețele de socializare, cum ar fi Facebook, Twitter, Instagram etc. sau într-o comunitate online anonimă), genul de răspunsuri primite pot induce nivele mai mari sau mai mici de stres”, mi-a spus Pamara Chang, profesor asistent al departamentului de comunicații de la universitatea Cincinnati.

Chang spune că dacă utilizatorii comentează într-un mod ajutător, „pentru a reîncadra sau reevalua o experiență negativă, interacțiunea asta poate ajuta persoana stresată să confrunte, să se adapteze și să-și revină emoțional.” Însă, la fel de valabil poate fi și o reacție opusă. Chang elaborează că unele comentarii pot „încuraja persoana în cauză să rumineze mai intens asupra experienței negative/stresante, care nu face decât să intensifice emoțiile negative, subminând recuperarea.” Cu alte cuvinte, poți fi împins să supra-analizezi într-un fel care e în detrimentul procesului de vindecare.

Reacțiile de pe social media sunt imprevizibile, în special dacă ești avid după atenție, sau genul de persoană „îmi pasă dacă suntem prieteni în viața reală” (nu judec), deci e important să luăm în considerare faptul că atunci când facem publice problemele personale, asta poate cauza stres neintenționat în viața reală.

Un exemplu ar fi prietenul meu, Pompierul Fred (numele a fost schimbat de frica represaliilor). Fred suferă de boala Crohn, o condiție istovitoare cu perioade critice și recidive. În timpul unei crize dureroase, Fred a făcut un grup online de sprijin pentru persoanele izolate din cauza bolii Crohn. El a împărtășit din experiențele personale, în timp ce oferea un sprijin și camaraderie sutelor de persoane ca el. Luni mai târziu, pompierul Fred a fost inundat de sprijinul online.

Însă când Fred și-a mai revenit și s-a întors la job, superiorii au refuzat să-l promoveze din cauza bolii. „L-am întrebat de unde știa de boala mea, din moment ce nu a discutat direct cu mine și nici nu are voie să mă întrebe”, mi-a spus Fred. Șeful lui i-a spus că a aflat de pe Facebook.

Deși Fred a găsit sprijin și camaraderie în lumea virtuală, destăinuirile personale a creat mult stres în viața lui profesională. El spune că s-a întristat pentru că acțiunea lui de pe social media era folosită împotriva lui, cu totul scoasă din context. „Este frustrant să-mi fac griji în privința asta sau cum îmi afectează familia.”

Totuși, Fred recunoaște că dezvăluirile online i-au oferit un sprijin emoțional și a ajutat mai multă lume. Când l-am întrebat dacă ar mai face asta, el a spus că da, deoarece comunitatea pe care o construise era importantă și o mișcare pozitivă per total.

Dar la fel cum spune și Chang, atunci când nu primești sprijinul de care ai nevoie, situația poate deraia. Un exemplu ar fi Jose Torres, de 36 de ani din New Jersey. Atunci când se lupta cu dependența, el a recurs la pagina personală de Facebook pentru ajutor și sprijin. Însă, Torres nu a primit sprijinul la care spera. De fapt, el a spus că „reacțiile și răspunsurile au fost atât de rele, încât a trebuit să șterg multe dintre ele și să ascund o mare parte din tulburările cu care mă confruntam.” Până la urmă, faptul că a împărtășit problemele lui pe social media, a fost și în detrimentul relațiilor cu prietenii și familia.

Un alt aspect important: atunci când te uiți pe pagina cuiva, e natural să ai o reacție negativă la o postare de care ești contrariat. E nevoie de multă energie pentru a procesa postările astea și de a le ignora conștient. Sondajele arată cum doar conștientizarea problemelor altor persoane poate amplifica nivelul de stres. Conform unui studiu publicat în Jurnalul de Computer-Mediated Communication, utilizatorii social media pot avea parte de „răspunsuri anticipate” și „reacții imaginate”, care de asemenea pot amplifica stresul. Gândește-te la toți oamenii pe care i-ai adăugat pe Facebook și câți dintre ei sunt suporteri Trump în privat. Îmi și imaginez răspunsurile lor la postările mele despre prietena lui Putin.

Prin anii ‘60, Albert Mehrabian, profesor emeritus la UCLA și academician lingvist, a afirmat că limbajul non-verbal alcătuiește cam 93% din interacțiunea inter-personală. În fine, 93% ar putea fi exagerat, dar se știe că o comunicare non-verbală este importantă pentru a transmite eficient mesajul. Totuși, comunicarea scrisă este metoda principală pentru transmiterea informației online, deși nu toată lumea se pricepe la asta. Nimeni nu face pauză în scris și nu poți întotdeauna să simți tonul. Și să fim serioși, nu toată lumea e suficient de poetică pentru a articula cu tact sentimentele. Asta înseamnă că mesajele pot fi distorsionate sau pierdute atunci când un utilizator convertește emoțiile și ideile în text.

Totuși, social media poate fi o resursă grozavă de sprijin. Chang adaugă că „unul dintre avantajele internetului este faptul că ai acces și poți comunica cu alții care au trecut prin experiențe similare.” Însă, înainte să postezi online despre o situație dificilă din viața ta, ea recomandă să iei în considerare cu cine „împărtășești mesajul și ce vrei la schimb.” Nu vrei să ajungi persoana aia disperată după atenție, cu care lumea nu mai poate relaționa.

Un ultim aspect de luat în considerare în privința postărilor: e o diferență între a cere ajutor și a te descărca, așa că alege-ți cu grijă cuvintele și fii clar. Chang avertizează că „cu cât este mai implicită cererea de ajutor sau mai frecvente postările despre probleme, cu atât este mai puțin probabil ca rețeaua socială să răspundă, atât din punct de vedere al cantității, cât și al calității." Dacă nu ai parte de răspunsul online la care sperai, adaugă ea, „un canal mai direct sau mai privat de a cere sprijin de la familie și prieteni ar putea fi mai eficient.”