Poți să turbezi de furie până leșini?

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.

„Furia este o emoție complet normală, resimțită de toată lumea. Însă, doar pentru că e ceva normal, asta nu face situația mai ușoară. Pentru unii, furia poate deveni o problemă, mai ales când afectează viața de zi cu zi și relațiile personale. Furia este o tulburare comună, însoțită de agresiune și care are un impact asupra celorlalți. Poate fi și un simptom obișnuit pentru depresie sau tristețe.

Este important de reținut că furia se poate controla și că există pași care pot fi urmați, dacă apelezi și la un sprijin din partea medicului sau a serviciilor de sănătate, cum e headspace. Să înveți să fii conștient de furia ta este o parte importantă a unei bune sănătăți mintale. Poți citi mai multe despre furie pe site-ul headspace, unde poți găsi detalii și despre cel mai apropiat centru headspace.”

Vikki Ryall

Director de practică clinică la headspace , din cadrul Fundației Naționale de Tineret pentru Sănătatea Mintală: www.headspace.org.au

Alicia* avea șapte ani când și-a dat seama pentru prima oară că furia ei nu era normală. „Eu mă duceam la un psihiatru pentru copii din cauza asta”, care mi-a dat un program de lucru.” Programul conținea zece fețe, prima calmă, până la ultima, care era lividă. Una dintre fețe avea flăcări. „Programul era intenționat ca temă pentru acasă și eu trebuia să-l completez și să-l duc la următoarea ședință de terapie, ca o evaluare a zilei mele. Însă, eu l-am rupt”, spune Alicia.

Apoi ea a „leșinat din cauza furiei”, dar și-a revenit după câteva secunde, sau cel puțin așa s-a simțit. „Țin minte că m-am trezit în camera surorii mele, care era complet devastată”, își aduce aminte. „M-am luptat cu biroul ei și i-am răsturnat salteaua. Fețele furioase de pe foaia mea de terapie erau împrăștiate pe jos. Mă simțeam de parcă pierdusem contactul cu realitatea.”

Unii experți în controlarea furiei, cum e și psihoterapeutul american și autorul dr. Ron Potter-Efron, consideră că, ca și în cazul Aliciei, oamenii suferă de așa numita „criză de furie”. Experiența este definită de o furie extremă, aproape primitivă, urmată de pierderea conștiinței. Conform teoriei, persoana care trece prin astfel de atac, e mai mult sau mai puțin o victimă a propriei stări disociate, la fel cum și cei din jur sunt supuși unui abuz visceral, câteodată, chiar și violenței fizice.

Conform rubricii lui Potter-Efron despre crizele de furie care cauzează amnezie, acestea pot dura undeva între câteva secunde și câteva ore, ceea ce drenează individul de energie și de memoria acțiunilor.

Deși tulburarea explozivă intermitentă, caracterizată de „episoade subite și repetate de comportament impulsiv, agresiv și violent sau izbucniri verbale agresive, reacții exagerate față de situațiile date”, (așa cum punctează Mayo Clinic), este general acceptată de experți, conceptul de „amnezie din cauza furiei” nu e deloc popular. Psihologul Grant Brecht, directorul organizației Insight Elite Performance Psychology și un expert în managementul furiei, care s-a specializat în atleți tineri australieni, spune că și conceptul în sine, e unul riscant și nefondat:

„Eu cred că termenul de «rage blackout» nu este cel mai bun, din punct de vedere psihologic”, spune el. „Este impropriu și e mai periculos, decât benefic, deoarece îi convinge pe oameni că își pierd conștiința și leșină, când de fapt nu e așa.”

Brecht continuă să explică cum „unii oamenii găsesc alinare în ideea că nu se pot controla, sunt doar explozivi”. „Însă, în 99% din cazuri, nu e așa. O abordare mai benefică ar fi: „Nu aloc suficient timp și efort în controlarea emoțiilor mele.”

La fel ca majoritatea experților în sănătate mintală, Brecht consideră că orice spectru de furie iese la suprafață din cauza lipsei de control asupra impulsurilor. „Există o cale de mijloc, unde poți conștientiza că avem o problemă cu furia și o problemă cu controlarea impulsurilor, unde putem să schimbăm niște puncte în mentalitate, în comportament și în reacțiile noastre emoționale”, spune el.

Vezi și:

Dacă persoana recurge la strategii de controlare a furiei, cum ar fi să-și încetinească respirația, să facă o pauză și tot așa, precum și alterarea percepției anumitor situații, cum ar fi prin terapie cognitiv-comportamentală (TCC), unde își pot reseta reacțiile.

„E lipsa controlului asupra emoțiilor”, spune Brecht. „Cu excepția unei daune reale neurologice asupra creierului, putem învăța, dacă vrem, să facem un efort în a controla acele accese de furie. Din păcate, din ce în ce mai mulți oameni din societatea noastră dezvoltă o mentalitate de victimă, unde dau vina pe alții, iar prea mulți oameni refuză să-și asume responsabilitatea pentru lipsa unui comportament social acceptabil.”

Însă Potter-Efron are o părere contrarie. El insistă că rage blackouts sunt reale, iar înțelegerea acestui sindrom oferă celor care suferă de asta mai multă simpatie. „Eu cred că nu există niciun motiv pentru care atacurile de furie cu amnezie nu ar exista”, spune el. „Noi am studiat această asociere. Se știe că persoanele traumatizate se disociază și știm că asta este o formă de disociere în cazul unei amenințări extreme.”

„Într-un atac de furie, orice iese pe gură e foarte primitiv”, adaugă el. „Există multe înjurături și afirmații repetate, deseori transmise cât mai violent. Acest comportament e cu scopul de a intimida complet cealaltă persoană, de a o distruge, iar ei își recapătă conștiința când au obosit sau amenințarea a dispărut.”

Potter-Efron ne-a împărtășit povestea unei cliente. „Ea a avut un atac de furie care a durat jumătate de oră. Ea nu putea să-și aducă aminte ce a spus sau ce a făcut. Tot ce-și aducea aminte despre episod era faptul că țipa: „Nu te apropria de mine!”. După ce și-a revenit, el spune că pacienta a dormit „timp de 36 de ore.”

„În primă fază, cel mai important lucru atunci când impulsionezi pe cineva să descrie experiența, e să o numească”, spune el. „Ei trebuie să înțeleagă că există o denumire pentru condiția asta, pe care o au și alți oameni. Ei trebuie să facă un angajament cât se poate de puternic să confrunte asta, pentru a micșora consecințele dezastruoase.”

Atât Brecht, cât și Potter-Efron sunt de acord că cineva care suferă de accese de furie severe, trebuie să conștientizeze că trece prin crize orbitoare, până în punctul în care simt că pierd controlul. Doar simpla conștientizare a problemei i-ar putea ajuta să detecteze factorii declanșatori.

În ciuda diferențelor de înțelegere a experienței, experții sunt de acord că există câțiva pași pe care cineva îi poate face pentru a-și controla furia. Intervențiile includ strategii de adresare a gândurilor, sentimentelor și experiențelor din trecut, care sprijină furia cuiva, precum și adresarea reacțiilor comportamentale din timpul accesului de furie. Oamenii trebuie să știe că nu furia îi controlează și că pot învăța cum să o controleze. Alți pași importanți din acest proces sunt apelarea la un sprijin profesionist, precum și dezvoltarea unui plan personal de îngrijire.

Alicia este de acord. Ea spune că pe lângă meditațiile zilnice, cu o rutină de antrenament și „umanizarea celeilalte persoane”, ea a reușit să-și blocheze accesele de furie la vârsta de 24 de ani. „Eu respir adânc”, spune ea. „Dar de cele mai multe ori, prefer să ies din situația în care sunt dacă mă înfurie. Mai bine mă car decât să stau acolo și strâng furia în mine. Ăla e punctul în care spun lucruri fără să vreau.”