Cât de diferită e o relație cu o persoană care a fost violată

„Lindsey, ai fost vreodată violată?”

Am simțit întrebarea asta de parcă-mi dăduse un pumn în burtă. Partea cea mai nasoală e că venea de la o clientă cu care aveam o sesiune de coaching. Tocmai intrasem în niște subiecte mai în profunzime și încercam să identificăm de unde anume vin problemele ei cu mâncarea. După ce am lucrat săptămâni întregi ca să ajungem la cauza principală, mi-a spus că a fost violată în copilărie și că s-a folosit de mâncare ca să se îngrașe, ca să-și ascundă corpul de bărbați. Mi-a împărtășit ceva foarte traumatizant și cred că avea nevoie de niște reciprocitate.

A fost prima oară când chiar am recunoscut cu voce tare că, da, am fost violată. După ce a plecat clienta de la ședința aia, emoțiile m-au năpădit, pe măsură ce-mi aminteam că fusesem violată la o întâlnire la vârsta de 17 ani. Întrucât nu-mi aminteam nimic din seara aia, clar îmi blocasem chestia asta din memorie cât de mult timp am putut. Amintirile despre seara aia n-au revenit la suprafață decât peste cinci ani. Întrebarea directă a clientei mele și dorința mea de a fi sinceră și a-i oferi sprijin m-au obligat să mă confrunt cu realitatea a ceea ce mi se-ntâmplase mie.

În săptămânile care-au urmat, după ce-am recunoscut ce mi se întâmplase, am constatat că mi-a sporit anxietatea și chiar am început să am flashback-uri. Stima mea de sine era la pământ și nu mă simțeam bine în corpul meu, ca și cum ar fi fost murdar. Toate astea mi se-ntâmplau la vreo șase luni după ce începusem să mă văd cu o persoană nouă – bărbatul care avea să-mi devină soț.

Am început să observ schimbări de comportament. Dacă prietenul meu mă atingea pe spate din spate, tresăream. Dacă băuse o bere și încerca să mă sărute, mă înfuriam. Libidoul era mai scăzut ca niciodată, în primul rând pentru că mi-era scârbă de mine și de corpul meu. Întrucât comportamentul meu a părut să se schimbe peste noapte, m-am hotărât să-i împărtășesc ce mi s-a întâmplat și cum m-am simțit în ultima vreme. Din fericire, mi-a acordat spațiu să vorbesc despre cum mă simt și n-a validat nici măcar o dată ideea distructivă că ar fi fost vina mea.

După ce m-am împăcat cu ce mi se-ntâmplase, am hotărât că aș avea nevoie de ajutor profesionist, ca să mă asigur că-mi iau cât timp îmi trebuie, ca să mă vindec de ceva ce rămăsese blocat în memorie atâta timp.

Înainte să începi din nou să ieși la întâlniri, după un viol, cel mai înțelept lucru e să discuți cu un profesionist în sănătate mintală despre ceea ce s-ar putea să simți, spune Stephanie McIver, psiholog și directoare a serviciilor de consiliere de la Universitatea din New Mexico. „Lucrează cu cineva care te poate ajuta să identifici problemele de siguranță și încredere într-o persoană nouă”, adaugă aceasta. „Stabilește siguranță și încredere înainte să dezvălui informații despre o experiență anterioară de abuz sexual, ca să poți împărtăși și ce gândești acum despre asta – și ce știi că o să ai nevoie de la acel nou partener ca să te simți în continuare în siguranță.”

Pentru cei care-și doresc să fie parteneri buni pentru persoanele care-au trecut prin genul acesta de traumă: să știi că simptomele de stres posttraumatic pot răsări oricând, deci e important să înțelegi cum să reacționezi cu respect și sensibilitate. McIver mi-a împărtășit mai multe sfaturi și sunt aici să le ofer oricui vrea să fie un partener care oferă sprijin persoanelor care-au fost violate.

Asta include atât comunicarea verbală, cât și comunicarea nonverbală, deci e la fel de important să asculți pe cineva, cât e să-ți împărtășești gândurile și sentimentele. De asemenea, e important și să te asiguri că persoana care a fost abuzată te abordează și-ți vorbește despre probleme în niște condiții pe care le setează el sau ea. Încearcă să nu ceri prea multe detalii, chiar dacă crezi c-o să te ajute să înțelegi. Pentru persoanele abuzate poate fi greu să aibă încredere în alții. Comunicarea strânsă poate asigura un spațiu când s-ar putea să aibă nevoie de el și să se simtă confortabil.

Asta s-ar putea să nu fie o conversație distractivă, dar nu prea ai cum s-o eviți. Indiferent dacă ești căsătorit, singur sau într-o relație, sexul trebuie să fie absolut tot timpul consimțit. Afirmația o părea evidentă, dar ai fi surprins. Înainte ca soțul meu să se aplece să mă sărute pentru prima oară, chiar m-a întrebat dacă e ok. Am apreciat asta, pentru că m-am simțit instantaneu respectată și în siguranță. Am zis „Da.” McIver spune că dacă nu auzi ceva afirmativ, de genul „da”, „te rog”, „sigur” sau „hai să…”, atunci s-ar putea să existe ambivalențe sau un refuz. „Treaba ta nu e să-ți convingi partenerul sau să-l obligi să vrea să aibă contact sexual.”

Ca victimă a abuzului sexual, uneori anumiți factori mă provoacă. Când ieșeam la început cu soțul meu, el mai bea din când în când cu prietenii. Eu nu beau, iar parte din motiv e că am fost violată la o întâlnire. Am băut un singur pahar în noaptea în care am fost abuzată și m-am trezit fără să mai țin minte nimic. Mai târziu, am aflat că am fost drogată. Băutul în sine nu m-a deranjat niciodată, dar băutul și contactul intim, da. Deci regula mea e că nu vreau niciodată să fac sex dacă a băut înainte. Câteodată, până și mirosul de alcool în respirația lui îmi provoca amintiri, deci cel mai bine era dacă eram amândoi treji.

McIver zice: „Pentru unii supraviețuitori ai abuzului sexual genul ăsta de lucruri poate fi traumatizant și le poate afecta încrederea și senzația de siguranță care existau înainte. Permite-i partenerului să-ți spună – și întreabă și tu – ce activități sexuale sau tipuri de atingeri îl/o provoacă.” Creează reguli cu partenerul și schimbă-le după cum vi se pare amândurora că e ok, însă treptat.

Atingerile fizice sunt o parte uriașă a intimității, dar intimitate nu înseamnă doar asta. În Cele cinci limbaje ale iubirii, autorul Gary Chapman spune că oamenii își arată emoțiile în cinci feluri diferite, inclusiv atingerea fizică, gesturile de ajutor, timpul de calitate petrecut împreună și darurile. Sexul e doar un fel în plus de a fi intim cu partenerul. Modul în care partenerul alege să-și comunice afecțiunea e un aspect important de explorat al personalității sale, mai ales dacă a fost abuzat sexual.

Soțul meu e tare bun la atingeri fizice și cuvinte de afirmare. Când am început să mă vindec și să-mi înțeleg traumele reprimate, nu mă simțeam confortabil cu nicio formă de atingere fizică, așa că a făcut eforturi ca să exploreze căi de a arăta afecțiune care-i erau cumva străine, cum ar fi să facă chestii prin casă („limbajul meu al iubirii” include gesturile de ajutor). Asta mi-a dat din plin timpul și spațiul necesar pentru procesul de vindecare, în timp ce noi continuam să ne arătăm că ținem unul la altul.

Pentru o persoană violată poate să fie dificil să se simtă îndeajuns de comod încât să-ți împărtășească prin ce-a trecut, așa că cel mai bun lucru pe care poți să-l faci e să oferi compasiune și empatie fără să judeci sau să te împotrivești. Recunoaște cât de greu trebuie să fie pentru omul care împărtășește informația asta. Nu îi pune la îndoială povestea și nu pune întrebări nepotrivite despre „ce-ai făcut ca să ți se întâmple așa ceva” sau ce purta. „Astfel de afirmații indică ignoranța față de cultura violului în care trăim și despre faptul că victimele nu trebuie să facă nimic anume ca să fie atacate de violatori, precum și ignoranță față de cum sistemul nostru îi antagonizează pe supraviețuitori și îi face să evite să raporteze incidentele, scăzând astfel și probabilitatea unor consecințe legale”, spune McIver.

Și să-ți respecți partenerul dacă îți cere să nu vă vedeți. Să fim cinstiți, și-așa e destul de greu să te desparți. Nu prea există nicio cale simplă de a sfârși ceva ce-a însemnat multe, dar fiecare are motive diferite pentru care vrea să iasă sau să încheie o relație. Dacă partenerul tău vrea să o termine, poate că n-o să înțelegi de ce, dar e parte din procesul de vindecare, spune McIver.

Cel mai important lucru pentru victimele abuzului sexual e că trebuie să-și cultive compasiunea pentru sine. Vindecarea din traumă poate fi o călătorie continuă, deci asigură-te că-ți sprijini partenerul în procesul de vindecare, oricum ar arăta asta pentru el sau ea.