Șeful Agenției Antidrog a fost demis. Din interviul ăsta îți faci o idee de ce

Șeful Agenției Naționale Antidrog, chestorul de poliție Sorin Oprea, a fost demis ieri, în plină campanie România în sevraj, lansată de VICE România la începutul acestei luni, în care reproșăm ineficiența instituției. Ne-ar plăcea să credem că am tras (încă) un semnal de alarmă și că șefii săi din Ministerul Afacerilor Interne (MAI) și-au dat seama că e nevoie de o schimbare de strategie. Vom vedea însă cât le pasă cu adevărat de consumatorii de droguri, când vom afla numele noului șef și primele măsuri pe care le va lua.

Până atunci, îți propun să citești interviul pe care i l-am luat lui Sorin Oprea la sfârșitul lunii octombrie, în timpul documentării seriei noastre despre consumul de droguri din România. Deși deschis la dialog, Oprea este un interlocutor dificil, căruia îi pui o întrebare și răspunde la alta. Neagă orice reproș care i se aduce și vorbește în cuvinte mari despre soluții revoluționare, ale căror rezultate s-au văzut rareori.

Interviul nu dă soluții în privința problemelor ridicate, dar îl publicăm, pentru că te ajută să înțelegi de ce această instituție nu și-a îndeplinit rolul principal - de a elabora politici eficiente în domeniul consumului de droguri -, și de ce este important să o facă, măcar de acum încolo.

VICE: Care credeți că este cea mai stringentă problemă din România cu privire la consumul de droguri?
Sorin Oprea: În primul rând, creșterea consumului de canabis. Avem studii concrete rezultate din ceea ce se întâmplă la specialiștii care au în asistență consumatori de canabis. Aceia spun foarte clar: au tulburări de memorie, nu mai reacționează normal, le scad reflexele, apar deteriorări ale creierului pe termen lung.

În timp ce discutăm despre marijuana, avem mii de consumatori de heroină injectabilă, mulți cu HIV, mă surprinde că cel mai mult vă îngrijorează canabisul.
Stați un pic, că ajungem și acolo. Nu vreau nici să le amestecăm, da?

Le puneam în contrapondere, nu le amestecam.
Da, le puneați în contrapondere, ca să vă scoateți ce vreți.

Să vorbim atunci despre ce urmărește ANA prin acele campanii video în care mesajul este că de la un cui de marijuana ajungi să-ți bagi heroină în venă.
Nu, asta n-a fost în intenția noastră. Campania noastră a fost foarte bine gândită și n-am spus că acest canabis este poarta de intrare către heroină. Nu.

Dar în clipul acesta fix asta transmiteți.
Nu spunem doar de heroină. Spunem de toate drogurile! Se injectează ăla în clip?

Nu, dar scrie heroină pe ecran.
Da, dar apare și ecstasy, si cocaină. S-a tras un semnal de alarmă asupra tuturor categoriilor de droguri.

Un om care se uită la asta înțelege că din cauza marijuanei ajunge să ia heroină, ecstasy, cocaină. Este același personaj.
Noi ne adresăm aici unor categorii mari, nu mă refer doar la problematica consumului de canabis. Dumneavoastră interpretați așa, nu ăsta e mesajul.

Haideți să vorbim despre reproșurile pe care vi le aduc ONG-urile din domeniu. Ele simt că nu le sprijiniți îndeajuns. Cum le răspundeți?
Nu există acest reproș. Ascultați-mă, sincer. Am ajuns la relații mai mult decât apropiate, discutăm prietenește, am făcut tot felul de lucruri pozitive împreună.

Asta vi se reproșează, că este foarte multă vorbă și prea puține efecte.
Dar faptul că au făcut distribuție de seringi cumpărate de Agenția Națională Antidrog nu reprezintă nimic?

Întotdeauna au zis că sunt prea puține și, atunci când sunt, sunt proaste și nu le pot folosi.
Eu am achiziționat conform legii, că nu pot să-mi permit să fac altfel. Dar le-au folosit până la urmă.

Dar nu există varianta modificării criteriilor din procedura de achiziție, adică ce rost are să cumpărați seringi care nu pot fi folosite?
Nu, le-au folosit pe toate. Dar eu îi înțeleg. Este foarte ușor să mergi într-o formă liberală de gândire, din care mi-ar plăcea și mie să fac parte, și să zic că eu sunt ONG-ul ăsta, și merg, și fac, mă duc în programe outreach și fac tot felul de chestii, dar eu aici, instituție a statului, trebuie să respect niște reguli.

Aceste ONG-uri fac, deseori, treaba statului. De exemplu, aveți la ANA centre de substituție cu metadonă pentru dependenții de heroină. Cât de lungă este lista de așteptare? Sau aveți locuri libere?
Avem locuri libere. Sunt, într-adevăr, și pe lista de așteptare, pentru că vin zilnic.

Nu înțeleg. Dacă în momentul de față vine un dependent la unul din centre, îl băgați pe metadonă sau pe o listă de așteptare?
În prima zi, nu. Durează câteva zile.

Nu luni?
Nu, nu, nu.

Vă întreb pentru că este important, am observat din documentarea pe teren că se răzgândesc foarte repede. Dacă vin la dumneavoastră să se lase și nu se poate, nu știu dacă se întorc…
Haideți să pornim de la un concept. Societatea românească rejectează consumatorul de droguri. (…) În foarte multe locuri primesc reacții de genul „mai terminați cu drogații ăștia”. Și vorbesc de autoritățile statului. Și le spun: „de ce să termin, în contextul în care există debut în consumul de droguri și la 13 ani, și la 12 ani?”. Copiii ăia n-au niciun fel de discernământ, ce să le facem, să-i lăsăm să se ducă? Sau sunt majori, ce să facem, să-i dăm la o parte?

Poate nu le-ați explicat destul că dependența este o boală.
N-am explicat destul? (…) Într-o lună lansăm cea mai mare campanie de de-stigmatizare. Totul a fost rezolvat, se lucrează la elaborarea spotului video, la materialele de informare, care vor fi promovate pe toate canalele media. (Notă: a trecut o lună și această campanie nu a fost lansată.)

Care va fi mesajul principal?
De a nu stigmatiza consumatorul de droguri.

Prin ce slogan?
Va fi un film, nu știu acum… S-a făcut un storyboard și urmează să ne prezinte variantele cei care au câștigat. (…) Dar să știți că sunt situații în Europa, care sunt incredibile, adică nu vă dați seama ce prevalență au, ce mortalitate au…

Adică în România stăm bine.
De exemplu, să te duci în Cehia și să te aștepte la ușa discotecii cu pumnul de ecstasy sau de metamfetamine sau în Olanda, o țară care consumă de la A la Z, doar în ideea că profitul crește. Sunt țări care au, într-adevăr, foarte multe programe de prevenire, foarte multe programe bazate pe acele tipuri de asistență, inclusiv camere de injectare, că asta mă doare cel mai tare…

De ce? Că nu a ieșit proiectul prin care trebuia să se înființeze în România camere în care consumatorii să primească materiale sterile pentru injectare, pentru a nu se mai îmbolnăvi?
În momentul de față, ca să deschizi o cameră de consum, trebuie să faci o modificare legislativă privind acordul pentru dezincriminare.

Acum vreo trei ani, când am întrebat la MAI, la șefii dumneavoastră, mi-au spus că, dacă deschideți o cameră de consum, ei pot să vă aresteze pentru tolerarea consumului.
Și, ce? Credeți că, dacă m-ar aresta pentru o cauză nobilă, ar fi o problemă? Aș fi erou. Și așa sunt erou, oricum (zâmbește). Oricum, nu vă dați seama ce intrare am în rândul consumatorilor de droguri. Fantastică! Vorbesc ca instituție, nu în nume personal.

La ce vă referiți?
La foarte multe lucruri, pentru că vreau să fac foarte multe lucruri pentru tipul acesta de oameni care sunt rejectați de societate. Avem la nivel național, peste trei mii de persoane cărora le acordăm asistență.

Dintre care, câți sunt incluși într-un program de substituție cu metadonă?
Aproape 250.

Și restul?
Primesc consiliere, sunt consumatori de canabis, de cocaină, pentru care nu există tratament medical, ca să li se acorde.

Dar cum puteți să aveți grijă de consumatori, în timp ce instituția dumneavoastră este subordonată Ministerului de Interne, instituție al cărui scop e să-i identifice și să-i pedeapscă?
Noi nu ne ocupăm de pedepse. În ce privește traficul, noi ne ocupăm doar de colectare de date.

Care este punctul dumneavoastră de vedere oficial, referitor la dezincriminarea posesiei de iarbă pentru consum propriu?
Ca să nu fie pedepsit consumatorul care are la el doza pentru consum propriu, trebuie să fie prevăzută în lege.

Deci sunteți pro dezincriminare?
Nu, nu, ascultați-mă puțin. Pentru că, în momentul de față, mentalitatea din România trebuie adaptată la ce se întâmplă cu adevărat în lume, trebuie lansată o dezbatere publică. Am lansat niște semnale, vom vedea cum vom evolua în continuare.

Dar dumneavoastră, șef al ANA, cu experiență în acest domeniu al drogurilor de 20 de ani, cum vedeți dezincriminarea posesiei pentru consum propriu de marijuana?
V-am spus, fără o dezbatere publică, n-am cum să-mi promovez ideile. Ce vă spun?

Care sunt ideile pe care nu le promovați?
Dar nu vă dați seama că acest lucru este foarte sensibil? Mai ales că reprezint o instituție de stat? Vă dau un singur procent și mă înțelegeți imediat: eu cunosc în momentul de față peste două sute de consumatori. Eu stau de vorbă cu oamenii aceștia, din diverse categorii sociale, da? De la oameni care scriu cărți, care au o gândire foarte structurată, alții care reprezintă zona de multinaționale, oameni din păturile de mijloc, oameni din păturile de jos, oameni din media, oameni de afaceri, orice, da? În situația aceasta, practic, eu mă gândesc că pe lângă aceștia, sunt acei open-minded, hai să vedem lucrurile așa cum sunt ele, există și această presiune internațională. Întrebarea nu este dacă se va legaliza sau decriminaliza, întrebarea este când? Dar 70 la sută din populație rejectează consumatorii, zece la sută să zic că este nehotărâtă și 20 la sută să zic că este pro. Bun. Ce ar trebui să fac? Nu trebuie lansată o dezbatere?

M-am uitat puțin pe bugetul dumneavoastră și în jur de 80 la sută sunt bani pentru salarii și în rest sunt sume mici de la bugetul de stat. De ce? Șefii dumneavoastră nu înțeleg amploarea fenomenului?
Acesta este bugetul. Nu suntem o instituție care cheltuim mult.

Am văzut printre proiectele dumneavoastră inclusiv unul prin care vă duceți în grădinițe și le vorbiți copiilor despre spălatul pe mâini și alimentația sănătoasă. Nu ar putea fi timpul specialiștilor dumneavoastră antidrog folosit mai bine?
Este important, intră la prevenirea în comunitate. Noi am adaptat astfel încât să existe această formare de abilități încă din perioada grădiniței. Sunt joculețe, vorbim de toată categoria de droguri, și ilegale, și legale. Se merge în toate școlile.

Între timp, avem cazuri de tineri care ajung la urgențe după ce consumă droguri în cluburi sau la festivaluri. Aici cum vedeți lucrurile, când vorbim de harm reduction? De exemplu, testarea drogurilor la club e ilegală, nu poate fi făcută în România.
Păi, de ce să nu? Asta intenționăm. Am înțeles că sunt niște proiecte scrise de colegi din ONG-uri.

Dar ce vor face colegii dumneavoastră din MAI, dacă acele ONG-uri încep să testeze? Nu-i vor aresta?
Nu luați lucrurile așa.

Dar cum?
V-am spus, să nu credeți că sunt lipsit de modestie, da? Am niște idei pe care le pun în practică ușor, ușor. Se va întâmpla.

Dar nu s-a mai întâmplat și nu se va mai întâmpla.

L-am sunat astăzi pe Sorin Oprea pentru o ultimă întrebare. „De ce credeți că v-au demis, domnule Oprea?”. Mi-a răspuns așa: „Dumneavoastră sunteți un jurnalist bun și sunt sigur că puteți trage singură concluziile.”

E prea devreme pentru o concluzie, cert este că mi s-a înfiripat în minte o teamă: oare chestorul de poliție Sorin Oprea va fi înlocuit cu un alt chestor de poliție la șefia instituției care trebuie să le poarte de grijă consumatorilor?