Am făcut liceul pe vremea Ecaterinei Andronescu, cu speranța că nu o vor face și alții

România a reușit să înfrângă cursul natural al timpului. Ca să îți cimentuiască impresia asta, că ne îndreptăm spre anii 90, tocmai a reapărut, ca o boală de piele pe care credeai că ai ars-o definitiv cu laser, acum mulți ani, Ecaterina Andronescu, groparul educației românești, proaspăt renumită ministru. Urmează doar să candideze Iliescu la președinție și tabloul e complet.

Ca licean loază, nu pot să zic că era rău pe vremea Androneascăi. Când am dat eu BAC-ul, în 2004, trecuseră deja vreo cinci ani de când cineva de la noi din liceu picase examenul; era mai mult o legendă. Au trecut ani buni până a apărut prima victimă, pentru că toate notele, la absolut orice, se zbăteau între nouă și zece. Trebuia să fii ultimul chiulangiu arogant, ca să iei sub opt în toată cariera ta de elev. Habar n-aveam eu atunci că:

Sistemul nostru de învățământ l-ar face pe Kafka să se lase de scris plângând

La noi, educația a fost tot timpul un experiment de genul „hai să vedem cât putem să amestecăm un rahat, fără să-l reparăm, ca să îi bulversăm pe toți și să lăsăm impresia că se muncește”.

A apărut examenul de capacitate. Apoi s-a redenumit în Evaluare Națională, care ba a fost, ba n-a fost folosită la intrarea la liceu, în funcție de anul și realitatea paralelă în care erai. A apărut clasa pregătitoare și s-a lipit la ciclul primar, după care s-a întors cumva la grădiniță, pe sistemul „s-a modificat schimbarea”. Clasa a noua a fost trecută la gimnaziu, prin legea din 2011, dar doar pe hârtie. Până să o aplice, s-au răzgândit. Intrarea la facultate s-a făcut ba examen, ba dosar de la an la an. A scăzut durata cursurilor de facultate de la patru la trei ani, dar a devenit cam inutilă, fără cei doi ani de master. Deci, în practică, cei patru ani au scăzut la cinci. Și astea au fost doar chestiile mici, de diversiune.

S-au tot foit regulile, dificultatea și posibilitatea de fraudare la BAC de la an la an. Au apărut și au dispărut camerele de filmat și s-au tot schimbat normele de selectarea subiectelor și felul cum ajung ele la elevi. Astfel, fiecare BAC a ajuns să însemne altceva. În unii ani, nota șase la BAC însemna că ești în primii 45% elevi din țară, în alți ani, 80% obțineau nota de trecere.

În 2002, s-au schimbat toți inspectorii generali școlari și cinci mii de directori de școală, cu oameni de-ai alianței PSD-PNL de atunci.

În 2003, au dispărut școlile profesionale și au fost înlocuite cu niște struțocămile: școlile de arte și meserii, care tot cu BAC se absolveau. După care au fost și astea desființate, că erau doar niște licee pentru ăia care nu intrau la liceu, și au fost înlocuite cu clase în plus la liceele industriale. Mișcare care a forțat elevii ori să se lase de școală după opt clase, ori să fie nevoiți să se înhame la patru ani și la BAC.

În 2011, a încercat să facă posibil să intri la facultate fără BAC sau să ți-l ceară la absolvirea facultății, ca să o poți face în paralel cu liceul, te-ai prins?

În 2012, Victor Ponta și Ioan Mang, plagiatori dovediți, au scapat de urmărirea penală. CNATDCU (Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare) abia a recunoscut că e plagiat, iar Consiliul Național de Etică a jurat, pe roșu, că nu e. Ambele comisii fiind populate de Cati, cu oameni prietenoși sistemului.

În 2014, a încercat să schimbe criteriile de obținere a unor titluri academice, ca orice baronaș să poată ajunge academician.

Din 1996 și până în prezent, a facilitat acreditarea diplomelor obținute la „fabricile de diplome” și a avut grijă ca acestea să nu fie anulate. Știi tu, universitățile alea private, care cacă absolvenți pe bandă rulantă, că nu trebuie să te spetești prea tare. (Spiru Haret avea la un moment dat 300 de mii de studenți în același timp. O Constanță de absolvenți de facultate la patru ani, cu doar 750 de cadre didactice).

A apărut un cerc vicios. Angajatorii au realizat că nu mai au cum să înțeleagă nimic despre nivelul de școlarizare al potențialilor angajați, din ce scrie pe actele aduse, și au găsit un răspuns simplu: „Nu știm ce înseamnă toate hârtiile astea, așa că angajăm omul care are cele mai multe. Măcar, dacă e absolvent de facultate, știm că a suportat 15-17 ani un sistem absurd, fără să clacheze. Sigur nu o s-o facă în corporația noastră. E frumos să ai secretară cu master la SNSPA. O să îi spunem assistant manager”.

Și așa au început toți angajatorii să ceară diplome. Orice diplome. Nu contează de unde. 80% dintre absolvenții de facultate din România lucrează într-un domeniu care nu are nicio legătură cu școala urmată. Diplomă să fie. De master, preferabil. A explodat cererea de diplome, a bubuit și numărul de fabrici de diplome. Facultăți la care treci din când în când pentru un examen grilă și trei ani mai târziu ești licențiat. Aproape 50% dintre români sunt analfabeți funcțional, dar măcar suntem o țară de analfabeți cu diplomă.

Planul a fost simplu. Creezi un sistem cât mai accesibil, în care e cât mai necesar să ai o diplomă de BAC, facultate, master, fără să conteze de unde e și în ce domeniu. Apoi strângi bani de la toți semidocții care fac o facultate doar pentru că știu că n-au nicio șansă să se angajeze fără, chit că nu învață nimic acolo.

Ministerul Educației și Învățământului a fost tot timpul mâna coruptă a fabricilor de diplome. Ăsta e visul lor. Orice vânzătoare de chioșc să aibă nevoie de un doctorat, ca să vândă spanac și să-l facă la ei, că e ieftin și rapid. Orice schimbare în învățământ se poate explica așa. Nu știi de ce brusc facultatea durează trei ani în loc de patru? Ca să scoată Spiru Haret patru serii de amețiți în 12 ani în loc de trei. De ce e masterul mult mai important decât era? Ca să cumperi două diplome în loc de una de la Spiru. Simplu.

De-aia statul e cel mai mare client al fabricilor de diplome, într-o simbioză infectă între politica coruptă și educația de mântuială. Nu ai cum să plimbi hârtii în instituție fără master. Și doar n-o să faci un master serios, când poți să-l faci la Universitatea Mediului Ocru SRL, pe două mii de lei. Oricum, nu se uită nimeni ce scrie pe hârtie. Important e să existe.

Iar Ecaterina Andronescu a fost cel mai bun mercenar pe care fabricile de diplome l-au vomat în lume.

Iar cele mai mari victime ale acestui sistem au fost, ca de obicei, săracii. Copiii care și-au dat seama că ori te lași de școală după opt clase, cât e obligatoriu, ori te înhami în sistem până la capăt. Să înveți ceva rapid, din care să pui o pâine pe masă, nu mai este o opțiune pe care școala ți-o oferă. Așa că trăiești în țara cu cea mai mare rată de abandon școlar din lumea civilizată.

A fost și penală, dacă te întrebi. Dosarul Microsoft a fost o mânărie masivă a anilor 2000, din care a scăpat toată lumea. Pe scurt, niște politicieni ar fi (nu putem spune că au, că acuzațiile au fost clasate) luat niște șpagă, ca să semneze cumpărarea de către stat a multor licențe de programe Microsoft, prin firme intermediare.

A fost puțin melodramatic. I s-a ridicat imunitatea, a smiorcăit pe la Antene, a tremurat puțin din sfincter, dar la final, nimeni n-a pățit nimic. În afară de tac-tu, că din taxele lui s-a plătit mai mult decât face un Excel pe un Pentium II care zace într-un beci de la administrația locală Frecăței. Acuzațiile au fost clasate și Cati a fost spălată frumos, pusă la uscat și e gata de încă un mandat în care să dea cu pixul în interesul fabricilor de diplome și colegilor din PSD.

Ținând cont de faptul că aparține taberei Ponta, a fost oarecum mazilită din PSD alături de el. S-a certat public cu alt mare ministru al Educației, Liviu Pop, care a numit-o soroșistă, după ce a trimis scrisori deschise în care cerea demisia lui Dragnea. Trebuie să înțelegi că, PSD nu e un tot unitar, ci mai mult un pact de nonagresiune între diferite tabere de hiene, care momentan au căzut de acord că e destul ciolan pentru toată lumea. Spre exemplu, e tabăra Dragnea, tabăra Ponta și tabăra UNPR-Oprea, reprezentată prin avatarul lui Pandele, primăreasa Firea.

Poate Cati s-a săturat să-l aștepte pe Ponta să facă mișcarea spre ciolan. Poate i-a aruncat Dragnea și ei o bucată de os. Cert e că, la nici două luni de la scrisoarea deschisă în care îi cerea demisia, brusc a fost numită ministru și mârâie fidel spre Firea, în concordanță cu dorința marelui șef. Urmează să se lepede public de Ponta și mișcarea e completă.

Ecaterina Andronescu este omul cel mai responsabil de mulțimea de copii analfabeți care au abandonat școala și adulți incompetenți ajunși doctoranzi. Trebuia să rămână doar o pagină neagră în istorie, dar am uitat toți că suntem în epoca sequelurilor și e reboot-urilor. Pregătește-te de Ecaterina Andronescu 2: răzbunarea diplomelor fantomă.