Arta perversă a agățatului la lesbiene

Când era adolescentă, Chingy Long avea fantezii sexuale perverse cu lesbiene. A crescut în San Bernardino, California, unde a cunoscut doar câțiva oameni gay de vârsta ei și chiar mai puțini care-i împărtășeau preferințele sexuale. Long și-a deschis un cont pe rețeaua socială de kink (perversiuni sexuale) FetLife imediat cum a împlinit 18 ani și a cunoscut femei mai în vârstă care locuiau în Los Angeles.

„Am luat trenul din San Bernardino spre LA în weekendul ăla ca să-i permit să mă bată, să mă fută, să se pișe pe mine și să mă guste”, a spus Long în interviul telefonic. „Am făcut lucruri foarte murdare.”

Odată cu mutarea în Bay Area, Long a început să iasă regulat și să schimbe des partenerii la petrecerile cu jocuri sexuale și-n baruri. Acum în jurul vârstei de 20 de ani este o obișnuită a întâlnirilor queer și a scenei kink din zona ei și din Los Angeles. „Dacă sunt la petreceri queer sau gay și văd o femeie în ham sau ceva de genul, cel mai probabil voi încerca să vorbesc cu ea.”

Istoria LGTBQ atribuie arta agățatului public între persoanele cu același sex comunităților de bărbați homosexuali, dar cruising-ul lesbian – a nu se confuda cu călătoriile pentru lesbiene – este o tradiție onorată de multă vreme printre femeile care iubesc alte femei.

Shug, așa cum este cunoscută de prieteni și comunitatea ei, a studiat artele și a cântat punk pe la mijlocul anilor 80 în San Francisco, centrul istoric al scenelor queer și kink. Când avea douăzeci de ani și era în culmea cruising-ului queer, îi venea foarte ușor să cunoască femei noi. Barul Amelia, deținut de o lesbiană, Artmis Cafe și Osento, o baie lesbiană istorică, erau toate localuri populare în cartierul lui Shug. „Cruising-ul se petrecea în baruri, în galerii de artă și pe străzi”, a spus Shug într-un interviu la telefon. „Găseai de toate acolo. Parcă mă mutasem în nirvana.” Pe stradă, multe tipe purtau bocanci mari, jachete de piele, simboluri cu topoare sau o batistă pusă strategic să-și arate interesul pentru alte femei. „Câteodată purtau un inel de penis pe jachetă, aproape de epoleți, în dreapta sau în stânga ca să simbolizeze deasupra sau sub. Orice tip de cristale sau bijuterii ezoterice puteau fi un indicator”, a spus Shug.

Acum în vârstă de 50 de ani, Shug este artist vizual în Los Angeles, unde se întâlnește regulat cu femei în baruri, cluburi gay și la petreceri queer. Shug nu folosește aplicații de agățat și spune că nu are nevoie de ele din moment ce găsește destule oportunități să facă cruising fără ajutorul telefonului. „Mă simt mai bine așa. Sunt dintr-o bucată, mereu am fost așa, și-mi place să fiu acolo unde sunt oamenii”, spune ea. „Vreau să mă vadă, vreau să-i miros, să le simt feromonii. Trebuie să știi dacă există chimie sau nu.”

În locațiile queer din Bay Area, tradiții cum ar fi cea care se folosește de batistă (numite și „flagging”) fac parte din identitățile queer ca o formă de semnalizare sexuală cu scopul de a facilita întâlnirile spontane. Batistele nu au mai fost folosite din 1970, dar Long apreciază omagiul adus istoriei queer. „Când sunt în Bay, văd cel puțin unul sau doi queer cu așa ceva”, a spus Long. „Este o expresie codată și distractivă a sexualității homosexuale radicale. Pentru străini pare că doar te accesorizezi. Pentru gayii care știu despre asta, arăți ceva obscen. Mai sunt și alte limbaje care-ți permit să zici Hey, mi-ar plăcea ca cineva să-mi scuipe în gura de curvă în timp ce-i penetrez găurile cu pumnul fără să zic niciun cuvânt – doar o batistă roșie în stânga și una galbenă în dreapta.”

Barurile queer și petrecerile Pride oferă destule ocazii pentru întâlnirile spontane, dar cum localurile pentru lesbiene continuă să dispară, internetul rămâne baza cea mai accesibilă pentru cruising, mai ales pentru cei care trăiesc în afara centrelor urbane queer. Long face parte din mai multe grupuri pe Facebook pentru cruising lesbian unde postează ocazional cereri pentru întâlniri perverse. În afara scenei, totuși, simte că reputația ei ca non-monogamă activă o pune într-o ipostază ciudată printre femeile queer din cercul ei social. „Când agăț pe cineva sau îi spun că am parteneri multipli, mi se spune des că aș fi o fuckboi. E nasol că-mi este analizată sexualitatea.”

Experiența lui Long arată o preconcepție mai profundă despre sexualitatea femeilor queer care adesea pătrunde și-n comunitățile de lesbiene și face mișto de cei care practică sexul fără complicații. Serialul Showtime despre lesbiene, The L Word, a rezumat și demonizat arhetipul fuckboi în Shane, o cuceritoare promiscuă a cărei slăbiciune de caracter era tendința pentru aventurile de-o noapte. Din păcate, frica să nu fii etichetată ca „Shane” încă persistă. O lucrare din 2004 publicată de cercetătoarea Denise Bullock în Journal of Homosexuality a indicat că slut-shaming-ul afectează comportamentul femeilor queer și lesbiene și credințele despre sexul spontan. Prejudecățile despre femeile queer care le descriu ca monogame în serie le stigmatizează pe cele care preferă sexul spontan și oglindesc niște mituri culturale despre femei în general, mai ales ideea că au instinctiv nevoie de monogamie și intimitate emoțională cu partenerii lor sexuali.

„Există o preconcepție sexistă că femeile sunt gay pentru implicarea emoțională și iubire. Asta le neagă sexualitatea și capacitatea pentru dorință sexuală și depravare. Înlătură părțile din cultura gay și lesbiană care sunt văzute ca vulgare sau hedoniste”, a spus Long. „Sunt capabilă să am o conexiune sexuală cu cineva fără să se ajungă la visuri despre mutat împreună și adoptat cățeluși.”

Odată cu integrarea în conștiința maselor a culturii și identităților queer, mișcarea pentru demnitatea queer minimizează trecutul și prezentul cruising-ului. Campaniile corporatiste de marketing arată adesea femeile queer ca pe un monolit și le descrie ca extrem de tandre și calde, femei care iubesc alte femei. Asta îi stigmatizează mai departe pe cei care resping căsătoria, monogamia sau sexul vanilla. Cu toate astea, eforturile comunității ca @_personals_ de pe Instagram, deși nu atât de pe față sexual ca predecesorii lor istorici, oferă spațiu pentru întâlnirile spontane în rândul celor care le caută. „Suntem învățați să credem că femeile care doresc alte femei sunt prădătoare și rușinoase, dar nu este deloc comportament de pradă dacă dorești pe cineva și-i comunici asta. Nici să dorești o altă femeie doar într-o manieră pur sexuală”, a spus Long. „Este comportament de pradă numai dacă nu respecți limitele, corpul și personalitatea cuiva.”

Pentru Long, cruising-ul este o practică personală și culturală care revendică ideile de perversiuni queer ca pe o sursă de mândrie și plăcere. Mai mult decât o experiență fizică de scurtă durată sau un schimb de mesaje explicite, cruising-ul înalță dragostea queer prin celebrarea sexului în maniera sa cea mai plină de bucurie și deviantă. „Mie îmi topește inima o femeie care mă calcă pe piept”, a spus ea. „Asta mă atrage pe mine”.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.