FYI.

This story is over 5 years old.

Economie · Bani

Persoanele supraponderale sunt ignorate la muncă pentru că-s grase

Se pare că diferența de salariu vine cu o limită de greutate.
IG
translated by Irina Gache
un cuplu supraponderal
Foto: Peter Cavanagh / Alamy Stock Photo  

Odată cu creșterea pozitivității corporale pe mai multe bloguri și includerea în industria modei a oamenilor grași, atitudinea că supraponderalii – în special femeile grase – sunt automat nedemni începe să părăsească modul de gândire colectiv. Dincolo de estetică, lupta totuși continuă.

Conform unui raport nou făcut de LinkedIn, discriminarea greutății duce la salarii mai mici pentru oamenii supraponderali în Marea Britanie. Un sondaj pe patru mii de adulți cu joburi cu normă întreagă sau part-time a arătat că muncitorii „obezi” sunt plătiți în medie cu 1 940 de lire mai puțin, anual, decât colegii lor, în timp ce femeile supraponderale primesc în medie cu 8 919 lire mai puțin decât bărbații. Se pare că diferența de salariu vine acum cu o limită de greutate.

Publicitate

Studiul a mai descoperit și că mai mult de jumătate dintre muncitorii supraponderali (53 la sută) au plecat din echipă din cauza greutății, iar femeile s-au simțit mai inconfortabil la locul de muncă decât bărbații. Treizecișiopt la sută dintre femei spun că greutatea afectează încrederea la muncă, spre deoseabire de 26 la sută dintre bărbați. Nu numai că oamenii grași pierd atâția bani, mai sunt și făcuți să se simtă inconfortabil și neputincioși.

Urmărind același studiu, bloggerița supraponderală Stephanie Yeboah a încercat să explice cum această discriminare s-ar putea să nici nu fie o decizie conștientă a angajatorilor. „Prejudecățile apar când clasificăm automat oamenii pe baza unor lucruri ca statutul social, nivelul educațional, greutatea, vârsta, culoarea și automat presupunem anumite trăsături și facem ipoteze involuntar despre oricine punem în grupurile respective”, explică Yeboah.

Dar când vorbești cu cei care au fost discriminați la locul de muncă fiindcă erau grași, pare că această discriminare poate în anumite cazuri să fie intenționată.

Carys, în vârstă de 23 de ani, a lucrat la un lanț de magazine cu lenjerie intimă. Mi-a spus că prietena ei supraponderală l-a dat de curând în judecată pe fostul manager pentru discriminare pe baza greutății corporale. „Managerul nostru a discriminat-o pentru că era grasă și-i spunea lucruri ca Oamenii grași sunt leneși. Nu voia să ofere jobul fetelor supraponderale pe baza acestei credințe.”

Publicitate

Pentru că discriminarea grașilor nu este ilegală în Marea Britanie, cazul împotriva angajatorului ei este în curs de procesare. Până se schimbă legea discriminării ca să includă și problema greutății, cazurile ca acesta nu prea au șanse valide ca să fie tratate just.

1541589675573-cash

Foto: Ted Pink / Alamy Stock Photo

Poppy, în vârstă de 25 de ani, lucrează în sectorul legal și a observat că oportunitățile și bunăvoința celorlalți la acel job s-au schimbat după ce a pierdut în greutate. „Diferența între cum am fost tratată înainte și după chiar m-a șocat”, s-a plâns ea. „M-am simțit tratată puțin diferit înainte, din cauza greutății mele, dar nu eram sigură de asta până nu am slăbit.”

„Mi-a fost greu să progresez. Am simțit că trebuie să lucrez de cinci ori mai mult ca alții fiindcă mă credeau leneșă”, adaugă ea. „Colegii mei mai slabi și mai atrăgători, dar mai puțin competenți ca mine erau tratați mai bine și puteau participa la întâlnirile cu clienții.”

Acum Poppy este tratată mai bine la muncă, este invitată la întâlnirile cu clienții și se simte inclusă într-un mod în care n-a mai fost până acum. Asta nu se datorează faptului că discriminarea a dispărut, ci fiindcă a pierdut greutatea care era folosită împotriva ei.

Problema greutății este adesea luată în derâdere cu sfatul: „Atunci de ce nu scapi de kilogramele în plus?” – care nu face decât să insulte persoana în cauză. Pe lângă sănătatea mintală, bolile cronice și o lipsă de dorință perfect validă, mai sunt o mulțime de motive pentru care pierderea în greutate nu este posibilă pentru unii oameni. Dincolo de asta, pierderea în greutate n-ar trebui să fie răspunsul problemei celor grași. Oamenii supraponderali nu ar trebui să slăbească ca să fie acceptați ca membri în societate.

Publicitate

Melinda, în vârstă de 24 de ani, lucrează în industria creativă și crede că „fobia de grași există și în cele mai liberale locuri de muncă”.

Pe baza propriilor experiențe îmi spune: „Să fii singura persoană grasă de la locul de muncă poate fi extrem de dăunător pentru sănătatea mintală – mai ales când lucrezi zilnic într-un mediu cu politici de identitate, cum este în media. De la sentimentul de jenă pentru că mănânci prea nesănătos în fața colegilor tăi la o conversație dubioasă despre sănătatea generală și fitness, dinamicile de la job ostracizează activ grașii până și-n cele mai subtile moduri.”

Deși ne putem relaxa și felicita fiindcă includem femei grase în editoriale și campanii publicitare, această imagine a succesului nu prea le permite majorității grașilor vreun pic de prosperitate. La bază, activismul pentru grași vrea să schimbe drepturile oamenilor supraponderali în lege și societate ca să creeze medii mai sigure și egale. Pozitivitatea corporală este importantă ca parte dintr-o viziune politică mai mare, dar vizibilitatea ne poate duce doar până la un anumit punct.

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.