Toate motivele pentru care Oprah nu ar trebui să fie următorul președinte al SUA

Articolul a apărut inițial în VICE US.

După ce a ținut un discurs motivațional la Golden Globes, a început să se viralizeze ideea ca Oprah Winfrey să candideze la președinție în 2020. „Doar respect pentru viitoarea NOASTRĂ președintă”, a scris NBC într-un tweet șters acum. „Poți să-nchizi ochii și să-ți imaginezi că discursul a fost ținut în Iowa”, a zis Chris Cillizza pe CNN.

„A lansat o bombă în seara asta. O vreau la președinție”, a declarat Meryl Streep pentru Washington Post. „Sună-mă @oprah. Sunt câteva persoane în Iowa cărora le-ar plăcea să te asculte”, a scris pe Twitter un manager al campaniei lui Obama din Iowa din 2012. Chiar și conservatorii John Podhoretz și Bill Kristol și-au arătat sprijinul pentru candidatura lui Oprah, dovadă că 2018 nu pare să fie mai răsărit decât 2017 sau 2016.

Nu o să neg puterea discursului lui Oprah, care e clar că a fost punctul culminant al Golden Globes. „Știm că presa se află sub asediu zilele astea”, a zis vedeta miliardară la un moment dat. „Dar știm și că dedicarea de a prezenta adevărul absolut e cea care ne motivează să nu ignorăm corupția sau nedreptățile, tiranii și victimele lor, secretele și minciunile.”

Nu voi critica ideile lui Winfrey, care sunt destul de progresiste. Plus că ea a făcut mai multe decât majoritatea vedetelor ca să schimbe ceva: În anii 1990, de exemplu, a susținut National Child Protection Act, prin care a creat o bază de date cu agresori și care a devenit cunoscută ca „legea Oprah”.

Dar nu putem să lăsăm vedetele să fie doar vedete? Sau ca să fiu mai clară, n-am învățat nimic de la Donald Trump?

Ce-i ciudat, e că-n 1999, chiar Trump a sugerat că dacă va candida la președinție, Oprah ar fi prima lui alegere pentru contracandidat. „Americanii o respectă și o admiră pe Oprah pentru inteligența și atenția ei. E o inspirație pentru milioane de femei care vor să-și îmbunătățească viețile, să se întoarcă la școală, să învețe să citească și să-și asume responsabilități”, a scris Trump în cartea lui.

Trump nu se înșală în privința lui Oprah, dar dacă cineva e o „inspirație” pentru altcineva asta nu înseamnă că ar trebui să candideze la președinție. Chiar Trump părea „inspirațional” pentru mulți americani care l-au votat, în ciuda competențelor sale care-l descalificau. Nu mai avem nevoie de politicieni „inspiraționali”, avem nevoie de oameni care chiar au experiență în conducere.

Oprah, spre deosebire de Trump, e miliardară datorită muncii sale. Nu face remarci rasiste și nu a fost acuzată de hărțuire sexuală. Ar fi un pas înainte față de Trump din mai multe motive. Dar, la fel ca și el, nu are pic de experiență în politică, și niciun soi de platformă în spatele apelului ei (incredibil).

Iată ce știm despre opiniile politice ale lui Oprah: E pro-Israel. Crede în visul american într-un fel care amintește de Obama. L-a sprijinit pe Obama la președinție în 2008 și pe Hillary Clinton împotriva lui Trump în 2016. A donat zece milioane de dolari pentru ajutoarele oferite victimelor uraganului Katrina. Care-i poziția ei față de sistemul de sănătate? Legalizarea ierbii? Politică externă? Adăposturi?

Chiar dacă presa a pierdut 12 ore în jurul așa-zisei campanii a lui Oprah, candidata nu e chiar candidată, cel puțin nu acum. În iunie Oprah a zis, „Nu o să candidez niciodată”, dar de la faza de la Golden Globes s-ar putea să se fi răzgândit. Luni dimineață, CNN a scris că, conform a două surse apropiate lui Oprah, ea chiar „a luat în considerare” ideea de a candida la președinție.

Dacă Oprah vrea să candideze pentru o poziție de conducere, ar trebui să o facă, dar nu pentru președinție. Ar trebui să facă pași mici, ceea ce pentru ea ar însemna un post în administrația democratică sau în guvern. Nu am nicio idee cum s-ar descurca în genul ăsta de poziție; poate că ar face o treabă excepțională, poate că-i mai bună la ceea ce face deja. Dacă ai destul tupeu să candidezi la președinție fără să ai experiență în politică, e un indicator bun că poziția asta nu-i tocmai pentru tine. Iar dacă mandatul lui Trump ne-a învățat ceva e că: Să nu ai încredere într-un miliardar că va face treaba unui politician.