Ca bodyguard de club, mare parte din timp opresc bătăi stupide între bețivi

Articolul a apărut inițial pe Munchies.

Am ajuns să fiu bouncer din greșeală.

Pe când aveam 18 ani, am folosit un act de identitate fals ca să intru într-un bar din Canada (unde vârsta legală este de 19 ani). Cât eram acolo a izbucnit o ceartă și eu am ajutat paznicii să-i despartă pe bătăuși. Șeful securității a venit la mine și mi-a mulțumit. Apoi m-a întrebat dacă mi-ar plăcea să lucrez pentru el. Eu i-am spus „desigur”. Apoi m-a întrebat câți ani aveam, la care i-am răspuns „18”. El s-a uitat la mine, a râs și a spus: „la naiba, acum trebuie să-l concediez pe paznicul de la intrare.”

Dacă îți poți imagina, eu am doi metri și 140 de kilograme. Mereu am fost considerat tipul de treabă din grupul meu de prieteni și nu am o atitudine amenințătoare sau intimidantă. Însă lucrez ca boyguard de opt ani deja.

Oamenii îmi oferă sute de dolari ca să-i las în club fără act de identitate. Am avut parte de oameni care mi-au arătat acte false complet diferite de felul în care arătau, cu replici de genul „am slăbit” sau „mi-am schimbat culoarea părului”. Asta nu se întâmplă. Structura osoasă nu se schimbă niciodată. Am avut parte de oameni care au încercat să se strecoare pe lângă mine sau să se furișeze prin ușa din spate, să sară gardul, de toate. Unele fete îmi arătau sânii, chiar și tipii gay.

De ce sunt o lolita

Am primit oferte mai mari decât o ocheadă. Au fost oameni care au încercat să pună mâna pe mine, dar sunt însurat de doi ani și am doi copii, deci asta nu merge cu mine. Dar știu oameni care fac chestii în club, pe loc. E o chestiune de ce vrei să faci cu viața ta.

Probabil că unii bounceri fac din asta o a doua sursă de venit și duc oamenii la paznicul din spate, de obicei ultima speță din branșă, care ar putea să ceară chiar și o sută de dolari ca să-i lase înăuntru.

Deși unele locuri au un cod vestimentar, majoritatea în care lucrez eu nu au. Rămâne la latitudinea proprietarului să-ți spună pe cine să lași sau nu înăuntru. Personal, mie nu-mi pasă cum e îmbrăcată lumea, chiar și în locurile unde se impune o anumită ținută, nu trebuie să te chinui. Dacă nu porți blugi, pălărie și arăți decent, ești ok.

Nu am parte prea des de bătăi, dar am văzut suficient la viața mea. De cele mai multe ori încerc să conving persoana să se calmeze, decât să agit și mai tare situația. Însă asta nu e o părere împărțită de toată lumea din industria mea. Odată, rugam un domn să plece după ce barul a încetat să mai servească, iar un alt bodyguard a venit direct la el și l-a apucat de gât. În seara aia, am lovit unul dintre bouncerii mei, pentru că nu e necesar ce făcuse. Tipul era un pic dificil, dar nu era cazul să reacționeze astfel și eu nu suport chestiile astea.

Uneori, oamenii caută scandal. Odată, pe când eram la început, paznicul de la intrare a început să se certe cu un tip, care l-a provocat să se bată. Ei s-au dus după colț, unde discutau, iar al doilea în rang a venit și l-a pocnit pe client. Bătaia aia s-a încheiat înainte să înceapă. Dacă o să se întâmple vreodată ceva, cel mai probabil o să fie în privat, unde lumea nu-i vede.

Am văzut un tip cum a fost aruncat pe scări, pentru că zona aia nu era supravegheată video. Nu tolerez asta, însă, câteodată, oamenii au nevoie de astfel de tratament ca să se potolească.

Au existat situații în care patru femei se tăvăleau pe jos. Nu e ca și cum era curat, sincer, era chiar dezgustător. Una dintre ele o strângea de gât pe alta, în timp ce a treia o trăgea de păr pe a patra. Le-am despărțit, iar pe două le-am scos afară prin față, și pe celelalte prin spate. Ele au alergat în jurul clădirii ca să continue bătaia. Probleme care declanșează bătăi între fetele de la club sunt de genul: „Ăsta-i bărbatul meu” sau „M-ai făcut curvă” sau „Mi-ai vărsat băutura”. Vreo 90% din cazuri sunt din cauza băuturilor vărsate.

De aceea prefer să mă ocup de bărbați. Problemele lor se rezolvă mai repede. Femeile, în special cele bete, nu mai sunt raționale și nu te ascultă. Cu bărbații de obicei poți rezolva prin vorbe.

În anumite feluri, faptul că am de-a face cu oameni beți m-a oprit din a bea. Nu mă mai îmbăt la fel cum făceam când eram mai tânăr, plus că am o familie care depinde de mine și îmi place să mă trezesc dimineața cu copiii. Nu mă mai îmbăt în sensul tradițional sau să mă fac muci. Mai beau din când în când după muncă, dar de cele mai multe ori nu beau deloc.

Nu beau niciodată alcool cât sunt în tură și nici nu cunosc pe cineva care face asta. Dar cu câteva ocazii am mai băut o bere, două la sfârșitul unei nopți, iar odată a trebuit să chem un taxi când s-a lansat Chiroc Peach și Red Berry în Ontario. Distribuitorii au cumpărat o sticlă de Chiroc Peach pentru echipa de securitate și am băut cu toții.

Prefer whiskey scoțian și ador să-mi închei tura cu un pahar de single malt. Vara, când ne jucăm poker afară, whiskey-ul și un trabuc merg mână în mână. Îmi place și combinație de whiskey cu Dr. Pepper, vodca cu Red Bull și ocazional un Ceasar. Fiecare cu preferințele lui.