Am sărbătorit legalizarea marijuanei în Canada cu o masă de 11 ore la Taco Bell

17 octombrie a marcat prima zi în care s-a legalizat consumul recreațional de marijuana în Canada, un moment superb din istoria națiunii. Legalizarea e importantă din mai multe motive – în primul rând pentru eradicarea politicilor învechite care aveau drept țintă în mod disporporționat persoanele de culoare – dar, pe lângă asta, a fost o zi minunată și din motive egoiste.

Deși consumul de canabis nu mai era stigmatizat în multe sectoare, a fost totuși prima dată când a fost recunoscut public.

Din întâmplare, eu îmi luasem liber de la muncă pe 17 octombrie și am hotărât să sărbătoresc ca lumea. Mi-am amintit că nu fusesem la Taco Bell de ani de zile, ori din elitism, ori din cauza vârstei. Ce alt mod e mai bun să sărbătorești ziua legalizării decât să te îndopi la cel mai stereotipic restaurant pentru fumători de iarbă? Am hotărât să-mi petrec toată ziua în Taco Bell, cu scopul de a învăța ceva nou despre natura umană sau să le fac poze disperaților care au fumat iarbă până i-a lovit foamea.

11:00: Ajung la Taco Bell și atmosfera nu e cine știe ce. Sigla colorată pe care o știam din copilărie a fost înlocuită de o fațadă gri plictisitoare pe care scrie „TACO BELL”.

11:14: Urmează un maraton, nu un sprint. Mă tem să nu-mi distrug stomacul și mă apucă regretele că a fost o idee proastă să-mi petrec ziua în Taco Bell. Comand un meniu Big Box, care conține doi taco, două rulouri cu scorțișoară, nachos, brânză și o băutură acidulată.

11:16: Meniul Big Box nu se mai servește într-o cutie. Ce dezamăgire.

11:40: Am crezut că cele mai grele pentru stomac vor fi produsele din brânză, dar m-am înșelat. Combinația de rulouri cu scorțișoară și Pepsi mi-a bombardat organismul cu zahăr. Taco-urile tari sunt surprinzător de comestibile, deși salata e cam ofilită. Sosul de brânză e plictisitor cum mă așteptam, dar chipsurile sunt varză. Îmi propun să evit combinația pentru următoarea comandă.

11:52: Doi bărbați de douăzeci și ceva de ani intră în Taco Bell. Pentru că sunt atâtea opțiuni pe meniu afișate deasupra tejghelei, e ușor să-ți dai seama cine e vizibil spart. Suspiciunile îmi sunt confirmate când tipul nr.1 strigă: „E legală!” după care comandă un meniu.

11:56: Tipul nr.2 se duce direct la dozator unde își toarnă Dr.Pepper și împrăștie neglijent suc pe toată tejgheaua. Profit de ocazie ca să-mi fac un nou prieten și urlu către el, ca un tocilar penibil: „Legalizare fericită, hai noroc!” Se întoarce pe călcâie, râde și zice: „O să fie o zi istorică!” după care se întoarce la prietenul lui.

12:30: Mă lovește bomba de zahăr de la combinația de rulouri cu suc.

12:40: Tacourile nu mi-au picat bine și mă las cu capul pe masă.

12:43: Mă întreb ce-or zice angajații despre mine. Sunt conștient că am fost primul lor client și că ar trebui să plec, așa că încep să inventez mii de scuze pentru situația în care m-ar ruga să ies dracului de-acolo.

13:36: Mă uit la mine în oglinda din baie și nu-mi place ce văd. Experiența mi-a cam dat ceață. Mă simt învins.

13:38: Mă așez din nou la o masă lângă dozator și unul dintre angajați se uită dubios la mine, mirat că sunt încă acolo. Îmi fac de lucru pe telefon.

13:39: Niciun angajat nu dă doi bani pe faptul că sunt încă acolo. Mi-am făcut griji degeaba.

14:11: În ultima oră, principalele interacțiuni ale angajaților au fost cu persoane care încercau să folosească toaleta fără să comande nimic.

14:34: O tipă dintr-un cuplu se ceartă cu un angajat care i-a greșit comanda. Acesta e politicos și încearcă să fie de treabă. Nu înțeleg de ce se poartă oamenii atât de urât cu angajații din restaurantele fast food.

14:40: Cuplul certăreț se așază lângă mine și începe o discuție animată despre dispensarele de marijuana. Par să fie confuzi, nu știu de unde o pot cumpăra și cum. Refuz să-i ajut.

14:50: Restaurantul e gol. Pauză de țigară!

15:13: Intru din nou în Taco Bell și comand trei taco moi cu vită, fără desert de data asta. Doi dintre angajați se uită unul la altul mirați, pe genul: „Ce dracu’ mai caută ăsta aici?”

Ăștia doi taco sunt cel mai bun lucru pe care l-am mâncat până acum aici.

16:43: Intră tot mai mulți clienți chitiți să sărbătorească legalizarea. Totuși, nu mai vin chiar atâția prăjiți ca în adolescența mea. Pare să se fi transformat într-un restaurant de familie.

17:30: Am avut câteva conversații simpatice cu unii oameni, dar nimeni n-a vrut să fie înregistrat. Deși atmosfera e veselă și pozitivă, vor să mănânce în liniște și nu par să aibă chef de vorbă.

17:50: A doua masă e mult mai bună decât anticipasem. N-o să mai vin multă vreme la Taco Bell, dar măcar n-am fost nevoit să iau pastilele pentru digestie pe care le luasem la mine.

18:00: O mamă și fiica ei adolescentă discută despre legalizarea canabisului. Fiica îi spune mamei că toți copiii de la școală urlau: „Iarba e legală!” și o întreabă pe mama ei dacă se vinde în farmacii. Mama îi răspunde în șoaptă, e clar un subiect care o deranjează.

18:05: Doi prieteni stau în mijlocul restaurantului și vorbesc despre WeedMaps, un serviciu care te ajută să găsești dispensarele de iarbă cele mai apropiate de tine. Ambii sunt turiști.

O altă persoană sare să-i ajute și le spune să meargă la piața Kensington. Din plictiseală și dorința de a-mi face prieteni, mă bag și eu în discuție cu câteva sugestii.

18:15: Am numărat șapte persoane care au vorbit despre legalizare sau au zis direct că au fumat și sunt sparte.

19:42: Începe iar o piesă de la Tame Impala care a cam rulat toată ziua: „New Person, Same Old Mistakes”. Mi se pare că versurile fac mișto de mine.

19:57: Cineva intră cu un cățeluș, dar ăsta nu stă să-l mângâi.

20:45: A venit timpul pentru a treia masă. Am tot evitat, din lașitate, să-mi comand Double Cheesy Gordita Crunch, așa că mi-am luat în sfârșit o porție, alături de o porție de Fries Supreme.

Gordita nu e crocantă, iar cartofii sunt cea mai nasoală chestie pe care am mâncat-o azi. Simt cum se scurge sosul de chili peste tot ce am mai băgat azi în stomac.

21:45: Un grup de trei bărbați intră să ia cina super entuziasmați. Unul dintre ei strigă: „ASTA AR TREBUI SĂ FIE SĂRBĂTOARE NAȚIONALĂ!” Nimeni nu reacționează.

Cei trei își așteaptă comanda și se îndreaptă spre fundul restaurantului, unde mi-am petrecut eu toată ziua. Se așază și vorbesc despre legalizare.

Angajații abia reușesc să-i atenționeze că le-a sosit comanda.

Trec câteva minute și apare un alt prieten de-al lor. E rapperul Raz Fresco și fotograful lui. Fresco vrea să o ardă discret și se ascunde după fotograf. Cei trei termină de mâncat și pleacă împreună cu Fresco și fotograful.

22:00: Nu știu dacă am ce concluzie să trag de aici decât că Taco Bell pare să le ofere un simț al comunității persoanelor bucuroase de legalizare. Majoritatea oamenilor sunt prietenoși și vin doar să mănânce în liniște după ce s-au spart. Cei mai mulți sunt în favoarea legalizării, dar nu știu de unde își pot cumpăra iarbă și încă nu au suficiente informații despre dispensarele de iarbă.

Fie că ești rapper, localnic sau turist, poți sta la Taco Bell ore în șir fără să ai probleme. Eu unul zic că e mare lucru să poți să zaci liniștit într-un loc când ești spart, așa că felicit restaurantul și îl recomand cu căldură fumătorilor de iarbă de pretutindeni.

Articolul a apărut inițial pe VICE CA.