Războiul mondial împotriva drogurilor a eșuat din nou

Nu a existat niciodată o perioadă mai periculoasă să fii consumator de droguri.

Substanțele care sunt acum produse și vândute ilegal în lume – de la pastilele pe rețetă false la fentanyl și ecstasy – au transformat consumul de droguri într-o activitate mai hazardoasă ca niciodată.

Acest risc este multiplicat cu cât un consumator este mai neexperimentat și lipsit de drepturi. Tinerii sunt vulnerabili la supradoză pentru că nu au experiență, în timp ce dependenții de droguri cum ar fi heroina și alte opioide contribuie la un număr ridicat al morților cauzate de ele la nivel mondial.

Asta ne duce și la problema vânzărilor. Tinerii, care adesea sunt exploatați, vânzătorii stradali de heroină și crack și oamenii care vând ca să-și hrănească propriul obicei au mai multe șanse să fie prinși de poliție decât dealerii de cocaină din baruri care fac parte din clasa de mijloc. De la traficantul de heroină care face asta pentru propriul consum sau adolescentul care ajunge să fie intermediarul unei găști de traficanți de pe stradă ca să-și câștige existența, un număr imens de oameni pașnici ajung să-și distrugă viețile în timp ce jucătorii mai mari și vânzătorii încasează bănetul.

Deși s-a realizat un progres asupra politicii și poveștilor din jurul drogurilor, guvernele din jurul lumii au continuat să dea rateuri în încercările de a înnăbuși consumul de droguri prin criminalizare.

Săptămâna aceasta cea mai detaliată analiză a ultimilor zece ani despre războiul global împotriva drogurilor a fost publicată de International Drug Policy Consortium, o rețea globală influentă formată din 175 de organizații non-guvernamentale. Este primul raport de acest gen și este devastator.

Conform raportului, Taking stock: A decade of drug policy, guvernele și Biroul ONU al Drogurilor și Crimelor au trecut printr-un deceniu de măcel zadarnic, unde milioane de oameni au fost omorâți, au dispărut sau au trecut printr-o furtună de supradoze, adicții scăpate de sub control, execuții, omoruri extrajudiciare și încarcerări. În ciuda acestor lucruri, la aproape fiecare nivel măsurabil, acest război împotriva cetățenilor noștri a eșuat abject. Consumul de droguri și decesele aduse de ele au crescut. Producția de droguri a ajuns la un nivel ridicat. Grupurile de crimă organizată continuă să folosească traficul de droguri ca o rezervă vitală de bani.

În 2009, Organizația Națiunilor Unite au publicat un set de metode menite să ghideze țările membre în lupta împotriva consumul de droguri. Unul dintre scopurile majore ale strategiei celor de la ONU a fost să „seteze anul 2019 ca dată limită pentru State să elimine sau să reducă semnificativ cererea ilicită de narcotice și substanțe psihotrope”. Acest scop fantezist de a elimina consumul de droguri a fost repetat de președintele Trump la o întâlnire ONU pe care a convocat-o luna trecută, unde a spus: „SUA așteaptă cu nerăbdare să lucreze cu voi pentru a ne întări comunitățile, a ne proteja familiile și aduce un viitor fără droguri pentru toți copiii noștri.”

Totuși, în ciuda acestor scopuri nobile, în anii care au urmat după ce aceste politici au fost publicate, cultivarea de maci pentru opium a crescut cu 130 de procente, iar culturile de coca cu 34 de procente. De asemenea, obiectivele de a elimina, reduce producția de droguri sintetice și precursori și prinderea celor care spală bani de pe narcotice au fost fără niciun succes.

ONU estimează că cel puțin 275 de milioane de oameni la nivel global – unul din 17 cetățeni – au luat un drog ilegal în 2016. Raportul IDPC spune că a fost o creștere de 31 de procente în consumul global de droguri din 2011. Consumatorii de droguri fac parte din întregul spectru al cetățenilor și totuși politica globală a drogurilor i-a tratat aproape exclusiv ca pe o problemă de care trebuie să scăpăm.

În ultimul deceniu, spune raportul, a existat o creștere de 145% în rândul morților cauzate de droguri care a dus la aproape jumătate de milion de fatalități pe an la nivel mondial. În 2017 au fost mai mult de 71 000 de morți prin supradoză în Statele Unite, cauzate în parte de o listă foarte periculoasă de droguri sintetice, inclusiv fentanyl, care a apărut pe piață ca răspuns direct al furnizorilor care încearcă să reprime traficul tradițional de heroină.

Și nu se oprește la otrăvirea cu droguri. În ultimul deceniu, cel puțin 3 940 de oameni au fost executați, mulți dintre ei pentru infracțiuni non-violente în 33 de țări care au pedeapsa cu moartea pentru infracțiuni legate de droguri. Și astea sunt doar execuțiile oficiale ale statelor: IDPC estimează că au fost 27 000 de crime extrajudiciare în reprimarea narcoticelor. Multe dintre acestea au fost conduse de președintele filipinez Rodrigo Duterte, a cărui tactică de a omorî consumatorii de droguri și traficanții fără un proces a fost lăudată de președintele Trump. (Trump i-a spus la un moment dat lui Deterte că făcea „o treabă incredibilă pentru soluționarea problemei cu drogurile.”) Unul din cinci condamnați din închisorile globale sunt acolo pentru infracțiuni ce țin de narcotice. În unele țări din America Latină și Thailanda, peste 80 la sută din femeile din închisoare ispășesc pedepse pentru infracțiuni legate de droguri.

De aceea raportul de 136 de pagini al IDPC este atât de alarmant, nu numai în termeni legați de numărul de oameni care au fost împinși către adicții și crime, dar și pentru că politica drogurilor este folosită constant pentru a pedepsi oamenii marginalizați social și vulnerabili de pe planetă.

Raportul IDPC a fost produs înainte de întâlnirea la nivel înalt a ONU din martie anul viitor, unde miniștrii din jurul lumii își vor analiza propriul progres din ultimul deceniu. De pe urma acestuia vor construi politica globală pentru următorul deceniu. Dar este destul de improbabil să se ajungă la un consens. Paralizați de abordări profund divizate, ONU cel mai probabil că va aborda aceeași strategie dăunătoare a ultimilor zece ani care se va repeta pentru următorul deceniu.

După ce am scris despre droguri timp de 20 de ani, concluzia mea este că singura modalitate prin care vor fi eliminate drogurile la nivel global este dacă Pământul va fi lovit de un meteorit colosal. Între timp, a venit vremea să renunțăm la miturile și hiperbolele adesea folosite când vorbim despre droguri. Drogurile pot fi distractive. De asemenea pot fi și periculoase. Dar cu siguranță ele nu vor dispărea.

Recent am început să lucrez ca primul editor global VICE pe tema drogurilor, adunând materiale de la sediile VICE din peste 30 de țări. Este primul rol de genul acesta din presă și cum problema drogurilor continuă să provoace interes și controversă, probabil că și alte trusturi vor face același luru.

Vom intensifica planurile VICE de a acoperi problema drogurilor și vom trimite mai mulți jurnaliști să vorbească și să asculte oamenii, nu doar politicienii. Vom continua să oferim o imagine reală despre lumea drogurilor și să vedem de ce oamenii le consumă, de ce ajung dependenți de ele, de ce le vând și ce metode funcționează și ce nu. Pentru că numai prin examinarea naturii reale a problemei cu drogurile poate fi făcut un progres adevărat.

În cartea sa din 1989 numită Intoxication, farmacologul american Ronald J Siegel concluzionează că după nevoile umane de bază ca foamea, setea și sexul vine a „patra dorință”, un impuls instinctiv de a ne schimba starea de conștiință. Actul de a intra într-o stare alterată este un domeniu uman fascinant. Dar consumul de droguri nu este doar personal: drogurile pe care le folosim și modalitatea prin care o facem ne reflectă societățile. Consumul de droguri reprezintă punctul de plecare nu numai pentru cum o societate vrea să se simtă, dar și pentru cum face față transgresiunii.

Politica globală a drogurilor a ajuns la punctul critic. În Canada poți lua un împrumut de la bancă pentru vânzarea de canabis, în timp ce în Filipine primești un glonț în cap. Încotro ne vom îndrepta?

Jurisdicțiile progresiste precum cele din Canada, Uruguay și alte state americane au ales să slăbească legea federală internațională și să legalizeze traficul de canabis. Interdicțiile puse pentru canabisul medicinal sunt ridicate într-o manieră de tip domino în jurul lumii și în mai multe țări – chiar și războinicii temerari de modă veche ca Norvegia – pentru a lua măsuri de reducere a daunelor și decriminalizare. Ei înțeleg că cu cât mai puțini consumatori de droguri (chiar și traficanții) sunt criminalizați, cu atât mai puțin sunt stigmatizați și va fi mai ușor să fie ajutați.

De partea celeilalte extreme, țări precum Rusia, Iranul și China – ultima este unul dintre producătorii majori de droguri folosite în Vest – și-au întărit regimurile aspre împotriva drogurilor. În aceste țări, dependenții de droguri nu sunt considerați oameni. Deloc surprinzător ratele adicțiilor continuă să crească. În Filipine, Indonezia și Bangladesh, guvernele încearcă să rezolve problema drogurilor prin execuția consumatorilor și a traficanților.

Asta ne duce la rădăcina problemei Națiunilor Unite: ONU a fost inființată după al Doilea Război Mondial ca să protejeze drepturile omului, să îmbunătățească sănătatea, să reducă inegalitatea globală și să promoveze pacea. Dar când vine vorba despre politica drogurilor, membrii acesteia sunt atât de divizați încât fac din această politică un scop de-a dreptul imposibil.

În realitate marea majoritate a oamenilor folosesc drogurile pentru că sunt distractive sau ca pe o evadare, nu pentru că sunt corupți moral. Dependența de droguri și traficul lor stradal este un simptom al inegalității și lipsei de speranță, nu al oamenilor care sunt leneși sau malefici. Dacă cei care consumă droguri vor continua să fie tratați ca niște criminali înainte să fie văzuți ca oameni, nevoia să discutăm deschis și onest despre acest subiect este de o importanță supremă. Este timpul să îngropăm caricaturile cu cei care vând droguri copiilor printre gardurile școlii, drogangiii zombie și adicția instantanee. Acum este momentul să reprezentăm realitatea.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.