Cele mai bune 16 jocuri video pentru când ești spart

Probabil că jocul tău video preferat nu e pe lista asta. Waluigi nu va fi menționat mai departe de paragraful ăsta, iar jocurile adaptate la Hollywood n-au ce căuta aici. Ca și în cazul SF-ului, al anime-ului și, sincer, al oricărei forme de divertisment, diferența dintre un joc video bun și un joc video bun de jucat când ești spart e uriașă. Un joc oribil când îl joci treaz poate să fie excelent pe droguri, iar un joc incredibil când ești ager și cu capul limpede poate să fie enervant de greu după câteva bonguri.

Acestea fiind zise, există nenumărate jocuri video care arată fenomenal, sunt suprarealiste, imersive, te pun pe gânduri și merg ca unse la un cui pe lumea asta – și ar fi imposibil să le includem pe toate. Dar toate titlurile de-aici sunt bune de prăjeală.

Ești totul și orice, de la o moleculă la un oficiu poștal la o galaxie în primul joc video al lui David O’Reilly, animator irlandez cu umor sec și isteț. Tot ce faci e să explorezi, să-ți treci conștiința de la un obiect la un organism și-napoi, peste ceea ce par biomuri, planete și corpuri cerești infinite. Pe drum, descoperi înțelepciuni ale filosofului Alan Watts, care a contribuit la popularizarea filosofiei care spune că *aprinde un blunt* tot ce e viu e conectat și e, de fapt, un singur organism. Nu există, de fapt, un mod de a pierde sau de a câștiga – din nou, totul ești tu, deci n-ai pe cine să bați – ceea ce-l face jocul perfect să-ți aprinzi un cui și să-l joci. - Beckett Mufson, Reporter, VICE

Dacă ai de gând să alegi un joc produs de Bethesda, pe care să-l joci spart, nu te arunca la elevatul Skyrim sau la vreunul dintre titlurile din seria Fallouts. Nu, ia Morrowind – un punct de cotitură pe bune în seria Elder Scrolls, care are în continuare grafică de căcat și un sistem de lupte foarte „vrei-nu vrei”, în care nu e clar dacă armele chiar îi fac ceva dușmanului, dar câteodată îi rănești (și de obicei și tu te rănești). Jocul e incredibil, nici n-ai nevoie de un gard pe care să vinzi bunurile furate.

A fi fumat e, în același timp, singura modalitate de a face Dwemer Ruins cât de cât suportabile. - Nicole Clark, reporter, VICE

Cele mai multe titluri din seria Grand Theft Auto sunt mult prea dure pentru mine ca să mă pot bucura de ele fumat. Dar unul dintre cei mai buni prieteni ai mei mi-a arătat că Grand Theft Auto V include o grămadă de „lucrări de performance art cinematic”, cărora el le zice „vise”. Visele împlinesc potențialul jocurilor open world prin articularea de experiențe pe care creatorii lor nu și le-ar fi putut imagina niciodată. Când descoperi una și ești prăjit e mult mai tare decât să te bați cu polițiștii și să jefuiești bănci. Dincolo de modificările pentru PC și Ghost Dog, nu există nimic mai tripant decât să pilotezi un avion cu reacție cu fundu-n sus prin Raton Canyon (Canyon Dreams) sau să iei shot-uri de iarbă într-un marfar indestructibil, pe care polițiștii nu-l pot prinde niciodată (Train Dreams).

Cel mai bun e Chicken Dreams, în care îl alegi pe Franklin, pentru abilitatea lui de a încetini timpul. Trebuie să găsești și să furi o mașină papuc la Fermele Cluckin’ Bell. Asigură-te că ai niște C-4 în inventar, dă drumul la postul de radio cu muzică country și condu spre oraș cât de rapid poți. Aruncă explozibili pe fereastră ca să te urmărească poliția până când ai trei stele. Fix înainte să ajungi pe podul care traversează râul, intră în modul slow motion și virează, ca să-i deturnezi pe polițiști s-o ia în sus pe munte. Dacă ai noroc, la radio o să se audă „Convoy”, de CW McCall. Ține drumul, până dai de-un tunel. Când ieși pe partea cealaltă, îndreaptă-te fix în față, ca să cazi de pe munte. Setează camera pe slow motion și uită-te la fluviul de mașini de poliție, plus camionul Cluckin’ Bell cum curg din cer. De fiecare dată când ajungi la un Chicken Dream, o să observi alte detalii. Imaginează-ți cum se simt găinile din camion. Imaginează-ți ce-o să le spună polițiștii familiilor lor când ajung acasă în seara asta. Dacă aterizezi cu camionul și reușești să pleci intact și să scapi de polițiști pe lângă Marea Salton, ți-a reușit Chicken Dream-ul perfect. - BM

Cel mai bun simulator de ferme, la dracu’. FĂ-MĂ SĂ MĂ RĂZGÂNDESC. - NC

Ți-aș recomanda slither.io. E un joc multiplayer gratis, care se joacă direct din browser, în care ești un șarpe care mănâncă sfere colorate și strălucitoare ca să se facă mai mare. La început ești foarte mic, dar ai potențialul de a te face foarte mare. Când, în mod inevitabil, dai de alt șarpe, explodezi într-o grămadă de sfere fierbinți la rândul tău. E destul de chill. - Peter Slattery, editor social media, VICE

Jocul ăsta e despre cum zbori până-n centrul universului și descoperi mai multe forme de viață extraterestre pe drum și e cunoscut pentru că n-a fost atât de bun pe cât se anunțase. Dar tocmai a fost actualizat și SĂ MOR IO, UITĂ-TE LA JOCUL ĂSTA, CE FRUMOS E ÎN CONTINUARE. Joacă-l când ești prea spart ca să-ți mai trebuiască vreo poveste. - BM

Pentru ăsta n-o să vrei THC, dar s-ar putea să ai nevoie de CBD. E de departe cel mai bun joc pe care l-am jucat în ultimii zece ani și unul dintre favoritele mele din top 5, din toate timpurile. Ești un android însărcinat cu salvarea Pământului de roboți, astfel încât oamenii să ajungă să-l repopuleze în cele din urmă. Dar roboții își demonstrează conștiința într-un mod care pare ciudat de… uman. Mă opresc aici, ca să nu dau spoilere, dar jocul are mai multe variante de poveste și fiecare dintre ele îți răstoarnă așteptările față de cele dinainte. Dacă mergi până-ntr-acolo încât să te uiți și la generic până la capăt, o să găsești un joc care pătrunde în însăși esența a ceea ce ne face pe noi să fim, ei bine, noi.

În plus, gameplay-ul e plăcere pură. Combină ce-i mai bun din mișcarea în stil JRPG cu niște săbii sau ciocane absolut uriașe și un robot însoțitor care plutește după tine și care poate să tragă cu gloanțe sau rachete. E un iad al gloanțelor care nu devine niciodată plictisitor.

Practic, jocul e anxietate existențială, dar făcută simpatic. Niciun alt cuvânt în plus la acest rezumat nu i-ar face dreptate. Joacă-l, dar cu sprijinul moral și întăririle emoționale de rigoare. - NC

Taică-tu, Regele Cosmosului, a distrus toate stelele și constelațiile și-acum trebuie să faci curat după el, rulând mii de obiecte în sfere din ce în ce mai mari. Când ajungi la masa critică poți să înlocuiești stele. Asta e premiza super dubioasă din Katamari Damacy, unul dintre cele mai tripante și satisfăcătoare jocuri din toate timpurile. Necesită gândire critică și adaptare, dar nu e pe competiție și nici sumbru și-ți menajează reflexele.

Mai există și alte jocuri în seria Katamari, dar nu le-am jucat. Cel mai nou e un joc pentru mobil numit Amazing Katamari Damacy, care are recenzii simțitor mai proaste decât omonimul. - BM

Acest simulator de dating cu tați e unul dintre cele mai bune jocuri point and click de tip poveste pe care le-am jucat vreodată. Tu și cu fiică-ta vă mutați în orașul Maple Bay, unde realizezi că toți oamenii din cartier sunt tot tați singuri, cu care te poți combina. Sunt șapte și fiecare e hot în felul lui. N-ai cum să pierzi. - NC

StarCraft e de departe cel mai tare joc făcut vreodată. Dacă nu ți-ai petrecut o perioadă semnificativă din perioada de formare fumând la bong și ucigând zerglingi, îmi pare foarte rău pentru tine. Ai ratat multe. Vestea bună e că, la mai bine de 20 de ani după lansarea originalului, jocul e în continuare extrem de popular și ai o grămadă de oameni cu care să joci. Așa că ia-ți originalul recent re-masterizat și pune tancurile în asediu. Sunetul zerglingilor care explodează va fi la fel de satisfăcător ca pe vremuri, în 1996. – Scriitorul a solicitat anonimatul

Jocul ăsta cu bătăi e despre ritm și când mă joc cu prietenii merită să ies din zona mea de confort. Pierd adeseori după ce am fumat, din cauza reflexelor ușor întârziate, dar când câștig e incredibil. Tacticile neașteptate dau rezultate, cum ar fi să ricoșezi o sabie cu laser pe hartă fără motiv, doar ca să-ți sară un adversar surprins fix în ea. Premiza jocului în sine devine minunat de absurdă când ești fumat. De ce se bat Pikachu și Link? Simt că ar fi frați dacă s-ar cunoaște vreodată. - BM

Un joc tip puzzle atât de provocator, încât ideile care-ți vor veni cât ești spart probabil chiar o să te ajute să privești totul cu alți ochi. Luni de zile după ce l-am terminat tot găseam puzzle-uri în mediul înconjurător, în viața reală. - NC

Să joci jocuri vechi de Pokemon Game Boy e tare când ești și tu spart tare, în principal pentru că poți să-ți numești echipa în tot felul de moduri dubioase, de exemplu un gangster Oddish pe nume Tyler care, evident, e liderul Oddish Future. Echilibrează situația cu Frank Octillery, Doduo Genesis și Clamperl Sweatshirt și ți-a ieșit un WOLF Gengar. În plus, Pokémon se joacă pe ture, deci e perfect ok să te pierzi pe gânduri sau să faci o pauză de-o gustare, atât timp cât nu pescuiești. - BM

Kirby Air Ride e ca Mario Kart, dar e de la începutul anilor 2000, iar volanul e, obiectiv vorbind, de căcat. Dacă n-o simți pe filmul de curse de mașini, ți-aș recomanda călduros varianta „Proba de oraș”, în care tu și cel mult trei prieteni puteți să conduceți printr-un „oraș” și să colectați power-up-uri gen viteză, volan – da, volanul e atât de prost pe unele dintre avionașele astea încât ai nevoie de power-up-uri ca să le faci folosibile, și de greutate (foarte bună pentru melee-uri, oribilă pentru zbor). Dacă adversarii tăi colectează un power-up pe care-l voiai tu, poți, la propriu, să li-l smulgi. E super tare. La finalul Probei de oraș, tu și prietenii tăi vă puteți duela în niște mini competiții – uneori o cursă, alteori o provocare pe zbor și, din când în când, o bătaie. Adevărata bucurie, când termini misiunile din Proba de oraș e că ai acces la culori și aeronave Kirby noi – gen după ce ai doborât toți copacii din pădure, ai dat de „grădina din cer” și, desigur, ai găsit toate cele trei bucăți ale navei legendare. Da, poți să smulgi și bucățile astea de navă legendară de la adversari. - NC

Cum ar fi dacă Imperiul Roman nu s-ar fi prăbușit niciodată și primii astronauți de pe lună ar fi vorbit latină? Cum ar fi fost dacă Shaka Zulu și nu Gingis Han ar fi cucerit cea mai mare întindere de pământ din toate timpurile? Dacă rock n roll-ul ar fi fost inventat sub domnia faraonilor egipteni? Toate posibilitățile astea și mult mai multe sunt amestecate în seria de jocuri de strategie pe ture a lui Sid Meier, Civilization. Mie-mi place în mod special jocul Civilization Revolution, pentru grafica haioasă și efectele sonore, precum și pentru faptul că poți să câștigi jocul în, gen, 15 runde, dacă ești nemilos și norocos.

Originalul DOS Master of Orion e un clasic, merită să descarci un emulator ca să-l poți juca, dacă te-ai prăjit blană azi. Jocul SF de strategie pe ture te pune să cucerești galaxia, fie prin diplomație fie război (deși în principal prin a doua variantă). MOO amintește de niște vremuri în care jocurile video încă erau relaxante, înainte ca jucătorii să-nceapă să se laude cu „numărul de acțiuni pe minut” și să poarte scutece pentru adulți ca să-și prelungească timpul de joc. Deci dacă ești extrem de spart și nu poți să faci față ritmului alert al jocurilor moderne, atunci monotonia plăcută din MOO clar e de tine. Efectiv, nu există nicio grabă în jocul ăsta. Ia-ți două minute pentru o rundă sau petrece-ți ore în șir ajustând economia imperiului după pofta inimii. Negociază din plin cu rivali cu nume de tocilari precum Psilonii, Darlokii și Silicoizii. Nu te grăbi, mai rulează-ți un cui și relaxează-te și-atât. – Anonim

Tetris a fost primul soft de divertisment exportat de Uniunea Sovietică, conform Wikipedia, deci e haios să te gândești la asta. Nu e nimic mai satisfăcător decât să strivești patru rânduri de blocuri cu un singur Tetrimino – numele oficial al pieselor de Tetris – lung, în timp ce asculți muzica pe care a compus-o inițial poetul rus Nikolai Nekrasov. Când ești spart, îți dă fiori. - BM

Articolul a apărut inițial pe VICE US.