Lucrez într-o corporație din România și sunt în 12 grupuri inutile de WhatsApp

„Jurnal de corporatist” este o serie scrisă de o colaboratoare VICE care lucrează într-o multinațională din București. În fiecare articol, vei regăsi câte un episod din viața ta monotonă, pe alocuri neînțeleasă, de corporatist.

Am două telefoane și sunt în 12 grupuri de WhatsApp. Pe telefonul de serviciu sunt în opt grupuri, trei cu activitate, patru cu activitate sporadică, din unul trebuie să ies, pentru că nu s-a mai scris nimic din noiembrie 2017.

O să vorbesc mai jos de grupurile de pe telefonul de serviciu.

Există un grup formal, făcut de șef sau de cineva care își dorește mult să devină șef, unde se transmit informații formale într-un mod mai informal. Grupurile astea se numesc de obicei „thebestteam”, „bestteamever”, „supersalesteam”, „awesome team” și variații la superlativ pe tema echipă.

Comunicarea este previzibilă și în linie cu ce e bine să spui la job. Se schimbă informații logistice și organizatorice, se felicită colegii cu ocazia zilelor naștere. Când vrei covrigi de dimineață sau nu ești la birou când îți vine un colet, aici faci un apel către colegii tăi din superechipă. Vrei să mănânci și a trecut de ora mesei, aici întrebi dacă mai e cineva nemâncat. Pui un GIF simpatic și mai pui un articol cu ce e în trend. Tot aici sunt urările de Crăciun și de Paște. Aici îți mărturisești sentimentele de afecțiune și apartenența la supergrup: pui o poză când mănânci covrigul pe care ți l-a luat Denisa de dimineață de la metrou cu titlul „am niște supercoleeeeegi”. Emoticoane, glumițe liniștite de birou, știri din domeniu, despre competitive și trenduri.

Unul, doi colegi sunt hiperactivi, pun content la greu, glume, bancuri și noutăți.

Îți răspund imediat dacă ai vreo intervenție, mai ales le răspund membrilor noi: „Welcome, Raluca!”

„Ați văzut faza asta?”

Pun filmulețe cu căței și pisici. Pun poze cu ei din timpul liber.

Ăstora le răspunde șeful:

„Wow, bravo, Carmen!”
„Hahahaha, super funny!”
„Pare fain acolo, unde sunteți cazați?”
Linkul cu destinația vine rapid: „Recomand!!!”

Șeful e vigilent, vede tot și intervine când nu prea mai e activitate de câteva zile, semn că lumea e cu gândul la altceva sau mai rău, are grupuri underground unde discută.

Vine cineva nou, repede pe grup. Cel mai bine e să-ți pui grupurile de serviciu pe telefonul de serviciu, dar cum nu ai timp să-ți instalezi aplicația și lumea te vrea băgat mai repede, de obicei dai numărul personal și aia e, pe lângă cele 10 grupuri cu prietenii, rudele, părinții de la grădiniță, felicitări, acum ești membru în „superchipa” locului în care te-ai angajat de curând.

Ai plecat din companie, adio și accesul: „the admin of this group has removed Maria Călinescu”. Te doare puțin, dar nu te îngrijorezi, te așteaptă un nou supergrup în noua companie. Aceleași urări, aceleași colete, același entuziasm. Cum sunt fetele alea care au mulți iubiți, nu fac pauză între relații și toți sunt „iubi” sau „puiu”. Au rupt-o cu „puiu” miercuri, luni sunt la o primă întâlnire și marți dimineața „puiu” e reloaded, nu nu-ți face griji!

Când se lucrează la un proiect atipic, se formează un grup special: ourproject/specialproject/Clujproject. Grupurile astea sunt funcționale și cu informații relevante despre proiectul respectiv, în special logistice și administrative (ora de plecare la client, ora cinei dacă ești în delegație). Scoateți-vă WhatsApp-ul de pe mute, să nu pierdeți chestiile de aici, cum am pățit eu de multe ori, fiind în atâtea grupuri super încât notificările și mesajele irelevante au devenit mult prea greu de gestionat.

Cele mai tari sunt grupurile underground, unde se face mișto despre ce se scrie pe supergrupuri. Astea sunt exclusiviste, cu trei, maximum șase membri. Cu cei din grupul ăsta ieși la țigară, ieși la masă mai des, mai ieși și în oraș joi seara sau sâmbătă în club. Aici ești activ, se râde la greu, ai emoții când dai send la mesaje, te uiți de două ori să nu fi dat din greșeală pe grupul ăla oficial. Zici de șefu’, de colegul ăla care toarnă, de colega care vine în fustă scurtă, zici chestii mai personale, înjuri corporația și praful din Pipera, mai pui o poză cu copilu’ din weekend, de la piscină.

Dacă cineva de aici cade în dizgrație, nu-l scoate admin-ul de pe grup, dar grupul moare, pentru că restul membrilor se mută rapid pe alt grup.

Se mai fac grupuri ad hoc, pentru nunți sau botezuri ale colegilor – cine a confirmat, ce cadou luăm, cât să dăm, cum te îmbraci, ce mișto a fost, dă-ne și nouă pozele. Astea mor imediat ce evenimentul a luat sfârșit.

A, și când ești promovat șef, faci repede un grup cu oamenii care vor fi în echipa ta, faci un subgrup mainstream, respecți direcția, dar mai relaxat.

Odată am fost într-un grup de trei pentru că scriam pe WhatsApp într-o ședință cu un coleg și râdeam și altul a observat, se plictisea și ne-a băgat instant într-un grup: „De ce râdeți acolo? Vreau și eu.”

Durata de viață a grupului: două minute.