Ce făceau părinții tăi de 1 Mai în România comunistă

Suntem în anul de graţie 2019. Am ajuns destul de departe. E drept, nu am reuşit să colonizăm încă planeta Marte, iar androizii nu înseamnă decât un biet soft care îți ghidează telefonul. Nu au ajuns încă la nivelul replicanţilor care populează literatura SF.

Şi, totuşi, am ajuns suficient de departe, cât să tragi în piept o gură zdravănă de aer plin de noxe şi să îți permiți să arunci, fără mânie, o privire în urmă.

Se apropie măreaţa zi de 1 Mai, despre care toată lumea ştie că e Ziua Muncii pe care o sărbătorim cu mici, alcool, iarbă verde şi, eventual, o tură până la Vama Veche. Am zis că acum e momentul să arunc o privire în trecutul tenebros al României: să cercetez ziarele de acum 30-40-50 de ani, să văd cu ochii mei cum era reflectată în presă această zi atât de dragă comuniştilor. Mă rog, probabil acum ne e dragă tuturor, pe motiv de zile libere.

Pentru că nu există nostalgic al comunismului care să nu-ţi depene amintirile sale hardcore din tinereţe, care conţine, obligatoriu, escapade patriotice şi ieşiri bahice prilejuite de 1 Mai. Continuate, apoi, pe 2 Mai – Ziua Tineretului – care, şi în acele timpuri, era sărbătorită la pachet „două zile într-una”. Motivele ideologice difereau un pic atunci, dar măcar de băutură românii n-au dus lipsă nici pe vremurile alea.

Pentru că, nu-i aşa, „forţa şi invincibilitatea partidului clasei muncitoare constau în legătura sa cu poporul”. Iar agapele permise în timpul acestor mari sărbători ale Partidului nu făceau decât să se situeze în linia tezei de mai sus.

Dacă acum, articolele din presă cu subiectul „1 mai” conţin obligatoriu cuvinte-cheie precum „cazare Vama Veche”, „bere ieftină”, „pensiune” ori „sejur”, pe vremuri, demult, genul acesta de referinţe lipseau aproape cu desăvârşire în presa comunistă. Ziarele vremii creaseră o lume paralelă, un soi de fake-news generalizat, aplicat sub forma unei politici de stat. Dar, cumva, printre rânduri, oamenii reuşeau să se distreze.

„Stahanovism” vine de la minerul sovietic Alexei Grigorievici Stahanov: un soi de Prometheu comunist care a depăşit de șapte ori planul la extras cărbune. La prima vedere, ai crede că omul ăsta era vreo creatură legendară, cu mai multe mâini sau izvorâtă din mitologia uriaşilor. Nici vorbă de aşa ceva: tipul ştia foarte bine să-şi organizeze munca, era extrem de ordonat şi disciplinat la locul de muncă. A reuşit să depăşească de șapte ori planul la extras cărbune nu pentru că era de şapte ori mai puternic decât un om obişnuit, ci pentru că era de șapte ori mai bine organizat decât muncitorul sovietic obişnuit. În fine, succesul său a fost atât de mare, încât autorităţile sovietice l-au plimbat pe acest Stahanov prin toate şantierele patriei, pentru a fi dat ca exemplu şi a-i învăţa şi pe ceilalţi muncitori cum să-şi facă treaba.

Practic, Stahanov a fost primul motivational speaker al istoriei contemporane. Şedinţele de propagandă la care era invitat erau un fel de pre-conferinţe TEDx.

Exemplul a fost urmat apoi de toate statele comuniste, inclusiv România. Iar titlurile preferate ale presei anilor ’50 vorbeau – în special în apropierea zilei de 1 mai – despre formidabilii eroi ai clasei muncitoare care depăşeau Planul.

O ştire înghesuită în pagina a doua a ziarului Scînteia pomeneşte, timid, despre organizarea unei excursii muncitoreşti din oraşul Stalin (Braşov) „în diferite locuri pitoreşti din împrejurimile oraşului sau din ţară”.

Perfizi, redactorii ziarului au băgat dedesubt o poză cu tânara balerină Elena Dacian, pentru a avea, probabil, un reach mai mare pe articolul despre excursie.

În rest, atât în Scînteia, cât şi în Steagul Roşu, rulau, şi în anii ’60, pe prima pagină, fără număr, stahanoviştii care rupeau norma.

„Am acum o pensie de 1157 de lei. Este foarte bună.” Spre deosebire de noi, tractoristul Mandache Boitan s-a putut bucura de pensie, după cum observăm din acest reportaj al României Libere, din aprilie 1972.

Reclamă în România Liberă (aprilie 1973) la staţiunile balneare, în preajma zilei de 1 mai.

„NU UITAŢI! Noile serii pentru cura balneară profilactică activă reîncep la 1 octombrie a.c.”

Ceva îmi spune că biletele astea se dădeau pe sub mână ca pâinea caldă.

Ştire din România Liberă (17 aprilie 1973) despre „cum a fost vremea ieri”. Nu are nicio legătură cu 1 Mai și cu Ziua Muncii, dar nu ai cum să nu te gândești ce a fost în mintea redactorilor de ziar care și-au imaginat că va interesa pe cineva cum a fost vremea ieri.

Dacă s-ar da echivalentul premiilor „Zmeura de Aur” şi în presă, România Liberă de atunci ar trebui să ia „premiul pentru întreaga carieră” cu acest articol nemuritor. La Semenic AU FOST -2 grade!

Ca fapt divers, e interesant de observat că, de ceva vreme, au dispărut pozele de pe prima pagină cu oameni simpli, fie ei şi stahanovişti. Singurul care se bucură de acest privilegiu e Nicolae Ceauşescu. În rest, poveştile cu muncitori care rup norma, continuă să facă trafic (vorba vine).

Iată un foarte interesant omagiu adus muncii la negru, în rubrica de „Meditaţii”, din paginile de mică publicitate ale RL – acest proto-Facebook al bunicilor noştri.

O altă ştire „de coloană” din Scînteia (aprilie 1975), care pomeneşte despre „biletele cu preţ redus pentru litoral” – semn că nebunia petrecerii sejurului de 1 Mai la mare are, iată, o tradiţie de cel puţin 40 de ani.

Anii ’80 au fost, într-adevăr, foarte urâţi. E de ajuns să arunci o privire pe primele pagini ale ziarelor de atunci. Până şi cei mai înfocaţi nostalgici comunişti îţi vor spune că „au fost ani grei”. Ziua de 1 Mai era aproape golită de aerul unei sărbători, iar apropierea acestei date reprezenta doar pretextul aplicării unei simple bife, în măreţul plan cincinal.

În acest număr din 3 mai 1980, din Scînteia, afli, în premieră, că 2 Mai e Ziua Tineretului. Ăsta e unul din motivele pentru care tu te îmbeţi liniştit în mini-vacanţa de 1 mai, în staţiunea 2 mai, de pildă. Mulţumeşte Partidului pentru asta.

„Tânăra generaţie şi-a sărbătorit ziua sub semnul dragostei faţă de patria socialistă” – ăsta e, de fapt, un mesaj codificat, care, în traducere, sună aşa: „tinerii s-au îmbătat iar de 2 mai. Şi a fost bine”.