Publicitate
carte

Povestea lui Marga, cel mai cunoscut dealer bucureștean de heroină al anilor 2000

Pe Marga l‐a făcut celebru faptul că avea marfă tot timpul, oricât de multă, și că era mereu cineva disponibil să vândă.

de Mihnea Mihalache-Fiastru
17 Aprilie 2019, 8:16am

Drumul către Vitan, cartierul lui Marga

Cartea Expres (Curtea Veche Publishing, 2019), de Mihnea Mihalache Fiastru, este o poveste tare ca un trip bun, despre Bucureștiul anilor 90 și 2000. Cu de toate: dava, câini de luptă, dizidenți-golani, preoți traficanți, cartiere în (re)construcție. O să te spargă. Iată o povestire, ca să te convingi. (Vlad Tăușance)

23 IULIE 2001

Gigi a’ lu’ Marga s‐a trezit la 6:10. E a patra noapte în care doarme în noul apartament de la etajul 8 din Vitan, pe strada Răcari, în spatele fostei fabrici de parfumuri Miraj. A plecat de la soacră‐sa, de la parter, din blocul de lângă, și s‐a mutat cu nevas‐ tă‐sa într‐un bloc cumva în diagonală față de al soacră‐sii. Între Răcari și intersecția de la Râmnicu Vâlcea, blocurile comuniste sunt înghesuite ca niște turnuri care fac ca ușile de la intrări să se deschidă greu.

Într‐un an, de când vinde, Marga a ajuns cel mai cunoscut dealer de marfă din București. A început să vândă pentru soacră‐sa, Marga baba, pe vremea când stătea la ea. Dădea marfă, în scara blocului, uneori el, alteori baba. Prima dată a dat baba, singură, apoi l‐a pus și pe el. Așa a început Marga să vândă marfă și prin vara lui 2000 era deja cunoscut, iar prin toamna lui 2000 ajunsese faimos în București. Dacă te duceai la marfă la Marga era aproape imposibil să nu te întâlnești acolo cu alt trăgător pe care‐l știai. De multe ori, lumea pleca combinată de la el din scara blocului, ca să tragă împreună, că aveau mai multă marfă. Sau ca să o vândă mai departe sau să‐și tragă țeapă unii altora. De exemplu, unul putea să‐i zică altuia, cu care se întâlnea la marfă, să se combine și să‐și fiarbă marfa împreună în seringă, cu gândul să-i fure marfa, să ajungă într‐o scară de bloc și să dispară cu tot cu marfa ăluilalt. De‐asta la marfă cel mai bine e să nu te combini cu nimeni. Te duci, iei marfa ta și pleci. Vii cu un taxi sau cu o mașină, te urci imediat în ea și pleci. Sau tragi la dealer în casă, dacă‐ți dă voie.

Marga nu băga drogați în casă.

Și nici nu‐i lăsa să tragă la el în scară sau pe aproape. Normal, nu putea omul să fie chiar așa de pe față, deși toată lumea și toți vecinii știau că la Marga se vinde marfă. Mai puțin ăia mai bătrâni, care oricum nu înțelegeau ce se întâmpla pe acolo și care îi admirau pe babă și pe Gigi, că vorbeau frumos cu ei și îi invitau la petreceri când mai aduceau câte un cort printre blocuri și mai chemau niște maneliști să cânte – Adrian, Vijelie sau care mai era. Gigi a zis de mult ori că mulți maneliști erau clienții lui și că erau terminați toți.

Acum, cine știe, o fi fost adevărat, n‐o fi fost.

Până în iarna lui 2000, mulți drogați, când ziceau „Marga“, se refereau la Gigi. Ajunsese să se confunde cu șeful rețelei, pentru că el vindea cel mai mult. Însă, de fapt, la momentul ăla, baba era șefa, baba era Marga. Soacră‐sa.

E drept că multă lume trăgea. Toți copiii de pe la blocurile anilor ’90 și‐au terminat adolescența cu heroină. Unii mai bogați, alții mai săraci, cert e că marfa era mainstream. Aproape toată lumea trăgea, trăsese sau încercase. Unii trăgeau mai mult, alții mai puțin, unii erau dependenți, alții nu, dar foarte mulți oameni erau conectați cu marfa. Luai un taxi, dacă șoferul era mai tânăr, 20–30 de ani, și îi spuneai să te ducă la Marga, erau șanse mari să știe adresa. Sau să tragă și el. Mulți șoferi de taxi, mai ales tineri, erau drogați. Și ăia mai bătrâni știau de marfă, doar că majoritatea nu trăgeau. Dar știau unde să te ducă și pe unde se vinde. Trăgea care cum, la țigară, la folie sau la seringă. Unii mai trăgeau și pe nas, dar foarte rar, heroina nu merge trasă pe nas, că e lipicioasă de la anhidrida acetică și rămâne în nas, nu se absoarbe ca lumea.

expres
Coperta cărții „Expres”

Un timp, Gigi a reușit să‐i țină departe pe țepari de scara lui de bloc de la babă, unde vindea. O scară de bloc cu câteva trepte cu mozaic comunist la intrare, cu pereții zugrăviți cu verde, spălăcit de timp și praf, și cu vopseaua crăpată pe ici‐colo, și cu două rame împletite din beton pe pereții de la intrare, în care fuseseră pictate două scene de vânătoare.

Pe Marga l‐a făcut celebru faptul că avea marfă tot timpul, oricât de multă, și că era mereu cineva disponibil să vândă. Baba vindea dimineața. Dacă veneai la 7 dimineața o găseai în bucătărie, fuma sau gătea. Avea doar 42 de ani, dar era cunoscută drept „baba“. Iarna era zăpadă în curtea din fața ferestrei până la jumătatea peretului, iar geamul era aburit de la căldura din casă și de la gătit. Bucătăria apartamentului de la parter, în care stătea baba cu Gigi și cu fetele ei, era lungă și îngustă, avea aragaz, o masă și un frigider și între pereții paraleli făcuse o pârghie pentru întins rufele pe care avea tot timpul haine și cearșafuri la uscat. Dacă te duceai la marfă dimineața, abia vedeai de aburii din bucătărie dacă era cineva înăuntru sau nu. Te prindeai când întindea brațul și îți făcea semn să intri în scara blocului, unde ieșea ea și îți dădea marfa. O bilă, două, cinci, oricâte voiai. Marga avea mereu. Apoi, de pe la 10:00–11:00 începea să vândă Gigi. Până seara, când se culca. Uneori îl găseai și pe la 1:00, chiar 2:00 în scară. Stătea toată ziua acolo și vindea marfă.

Cu o astfel de ambiție, ar fi putut face orice.

Chiar și așa, dacă aveai ghinionul să te duci după marfă în alea 15–20 de minute în care nici Gigi, nici baba nu vindeau, aveai toate șansele să dai peste un țepar care să spună că vinde pentru Marga și să iei de la el o bilă cu humă sau piper, mâncare de animale pisată sau alte prafuri maronii. Nici el și nici baba nu puteau să te ferească de toți țeparii. Până în primăvară avea, deja, vânzători cărora le dădea un număr de bile dimineața și de la care primeau banii când era gata. În spate, la fabrica de parfumuri Miraj de pe șoseaua Mihai Bravu, se formase un târg de heroină în toată regula, condus de Marga. Îi depășise pe toți vânzătorii din zonă, și pe Gogu, și pe Buță și pe Buflea, și pe baba din Moară, și pe alții de la piață de la Bobocica. Cu toate astea, la câți consumatori de heroină erau, niciun vânzător nu avea nimic de pierdut, nici de câștigat. Copii care și‐au văzut părinții amețiți de tranziție și pe tații lor cum beau în bucătării și în noile cârciumi de cartiere, barăci cu jocuri electronice și alcool ieftin, s‐au aruncat toți în heroină. O bilă costa, în majoritatea cazurilor, 100 000 de lei, o apă plată, 4 000–4 500 de lei, un pachet de Viceroy, 16 000, kilometrul de taxi, între 3 900 și 5 000 de lei. O seringă de insulină, 1 500 de lei și astea erau sumele pe care drogații le învârteau toată ziua. Poliția era complet depășită de ceea ce se întâmpla pe străzile din București, iar până în vara lui 2001 puteai să te plimbi pe la traficanți ca la un talcioc și să alegi marfa pe care o voiai. A fost perioada cu cea mai bună marfă din București, heroină curată, tare și ieftină.

De jur împrejurul blocului lui Marga era plin de alți vânzători, unii țepari, alții care vindeau marfă pe bune și care încercau să‐și ia clienți de la Marga. Toată lumea voia să câștige de pe urma industriei pe care ei o construiseră pe strada Răcari. Gigi și baba și‐au luat și mai mulți vânzători și atunci confuzia a crescut și mai mult. Zona devenise un centru în care toată lumea zicea că vindea pentru Marga.

A venit vara lui 2001, una foarte călduroasă și sufocantă. Gigi și‐a cumpărat un apartament în blocul de lângă, unde s‐a mutat cu nevastă‐sa, fiica babei. Tot atunci, Gigi s‐a certat cu Marga pe bani și pe influență, hotărând să vândă de unul singur, și astfel s‐a despărțit de babă, care a rămas cu vânzătorii de la scara ei. Clienții se duc care cum, nu se mai știe, dar e bine că acum sunt doi dealeri, unul lângă celălalt, amândoi de încredere și amândoi cu marfă tot timpul.

Are 27 de ani, dar arată mai bătrân. Se îmbracă ca la începutul anilor ’90, cu pantaloni de stofă la dungă, pantofi și tricouri. Îi place să mănânce, de‐aia și dă petreceri în spatele blocului, cu grătare și mâncare multă. Știm că s‐a trezit la 6:10 pentru că atunci s‐a raportat o lumină aprinsă în apartamentul 94 de la etajul al optulea.

E supraponderal, are în jur de 1,80 înălțime și când nu poartă pantaloni de stofă și tricouri, iese în jurul blocului în trening, cu hanorac, uneori are glugă. Nu vorbește tare, vânzătorii urcă rareori la el în apartament. E pasionat de telefoane mobile, pe care le schimbă foarte des, cumpărate, posibil, de la consumatori sau obținute în urma trocului cu heroină. A fost văzut cu modele scumpe de telefoane, Motorola Startac, Ericsson T etc.

Pentru că în România lucrul sub acoperire nu este, încă, reglementat legal, rechizitoriul se bazează pe denunțuri, martori și declarații. Majoritatea sunt consumatori de droguri surprinși în flagrant, care au fost scutiți de trimiterea în judecată pentru consum, infracțiune pedepsită cu închisoare de la unu la trei ani. La acestea se adaugă probe ambientale și video, obținute în urma acțiunii de filaj, desfășurată în principal din sediul poștei și din autoturismele break sau de tip camionetă ale instituției.

Acțiunile se vor dovedi inutile, dacă Gigi nu este surprins în flagrant, cu dozele de heroină asupra sa, traficul nu este dovedit. Astăzi, dimineață, se încearcă o nouă metodă de reținere. Până în prezent, Gigi Marga s‐a dovedit a fi un infractor extrem de abil în ce privește evitarea arestării. Din declarațiile martorilor știm că este foarte posibil să aibă informatori în tot cartierul și chiar din interiorul poliției care îl avertizează de fiecare dată când trupele speciale intră în cartier. Se cunosc câțiva vânzători de ziare din zona Bobocica–Răcari care au contact frecvent cu Gigi Marga, precum și câțiva vecini și persoane necunoscute cu care a avut convorbiri telefonice în care îl avertizau cu privire la observarea unor vehicule necunoscute în zonă, posibil ale poliției.

Astfel a reușit să evite reținerea planificată în urmă cu două luni, atunci când au fost săltați traficanții cunoscuți sub numele de Gogu’ a’ lu’ Pineru și Buflea, vecinul lui Gigi Marga.

Modul prin care Gigi Marga „face“ marfa, adică porționarea heroinei în doze pe care ulterior le împarte vânzătorilor, este necunoscut. Dozele sunt decupate din pungi de plastic de culoare albă, în formă de cerc, pe care se pune heroină, se strânge și se lipește prin ardere. Sunt cunoscute pe piață sub denumirea de „bile“. Prețul unei bile este de 100 000 de lei. E posibil să fie cumpărate gata făcute. Se bănuiește că Gigi Marga ar fi unul dintre principalii furnizori ai unuia dintre cei trei mari traficanți de droguri din București, care are legături în Bulgaria și Turcia.

Din declarațiile martorilor, știm că Gigi Marga împarte dimineața marfa vânzătorilor, marfă pe care o ține ascunsă în diferite locuri din afara apartamentului său. Martorii au susținut că obișnuia să le îngroape în curtea unui bloc vecin, să le ascundă în subsoluri sau pe cabina liftului din alte scări de bloc.

Scara lui Gigi Marga este supravegheată non‐stop de 36 de ore. Știm că, în acest moment, în apartamentul său se află doar el și soția. Nicio doză de heroină nu a intrat sau ieșit de la el până acum. Se așteaptă ca în această dimineață o operațiune de trafic să se desfășoare în apropiere, în apartament, sau în scara blocului, sau undeva în zonă.

Se știe că toți consumatorii care iau de la Marga sunt instruiți să bage bila în gură și, în cazul unei rețineri ulterioare să o înghită și să nu recunoască nimic. În acest sens, poliția a luat măsuri de administrare de purgative, precum și consumul forțat de apă cu sare de lămâie, pentru a le provoca vărsături suspecților. Majoritatea dintre cei reținuți au decis să colaboreze și se află în rechizitoriu. De aceea, orice persoană care are un contact, oricât de minor, cu Gigi Marga va fi reținută.

La 6:43, în fața scării a oprit un taxi care aparținea firmei Prof Taxi, număr de telefon 9422, indicativ 74. Din acesta a coborât un bărbat de aproximativ 33–35 de ani, încălțat cu papuci și ciorapi, pantaloni de pijama și un halat bej, de spital. Posibil fugit de la secția de dezintoxicare de la Spitalul Obregia. Acesta a încercat să pătrundă în scara blocului, a forțat ușa de la intrare, dar nu a reușit să o deschidă. A strigat tare, din fața scării:

– Gigiiiii! Bă, Gigiiii, băăăăă! Gigiii, mi‐e rău, să moară familia mea!

Nu a primit niciun răspuns. A așteptat până la 6:51, s‐a urcat în taxi și a ieșit către strada Râmnicu Vâlcea.

La 7:25, a oprit în fața scării un Oltcit alb, cu număr de înmatriculare B – 17 – MDM. Din dreapta șoferului a coborât un tânăr scund, posibil minor. S‐a dus la scara lui Gigi și a încercat să intre. Nu a găsit pe nimeni, s‐a întors la mașină și și‐a continuat drumul către Răcari. Autoturismul a fost oprit la intersecția Mihai Bravu cu Vitan.

Între 5:20 și 8:00, din scara blocului au intrat și au ieșit opt vecini, verificați. În urma cercetărilor nu s‐a dovedit că ar avea vreo legătură cu traficul de droguri și cu clanul Marga.

Între 6:00 și 6:15, în parcarea din spatele poștei au oprit patru dube Renault inscripționate cu Romtelecom. Din ele au coborât pretinși șoferi ai poștei, în realitate ofițeri ai DGCCOA.

Informația este că în această dimineață Gigi Marga se va întâlni cu dealerii săi pentru a încasa banii din droguri și pentru a le distribui marfă.

Toate dispozitivele sunt pregătite să acționeze. Este ora 8:23. Gigi Marga iese din scara blocului său din Aleea Florin Ciungan. E singur, nu pare să dețină ceva asupra lui. E încălțat cu papuci de plajă, șort Adidas albastru și un hanorac alb, cu gluga pe cap.

Niciunul dintre dealerii lui nu a fost văzut până acum.

Se duce până în fața blocului, la soacra Marga, se întoarce în parcarea de la blocul lui. Din Răcari intră un taxi care aparține firmei Rodell, indicativ 66. În dreapta șoferului e un bărbat, iar pe bancheta din spate un altul. Persoanele sunt necunoscute.

– Pregătiți‐vă să acționați! se aude în stație.

Gigi Marga dă din mâini și îi face semn taximetristului să nu oprească.

– Dă‐i drumu’, bă, de aici! Taxiul îl ocolește și se îndreaptă către strada Râmnicu Vâlcea.

– Rămâneți pe poziție! se aude stația.

În taxi erau, probabil, clienți. E 8:27.

Gigi Marga scoate telefonul din buzunar și cu mâna cealaltă,

dreapta, își acoperă gura. Din când în când o lasă jos și gesticulează. Se deplasează în stânga și în dreapta pe trotuarul din parcare. Distanța până la suspect e de aproximativ 100 de metri.

– Pregătiți‐vă să acționați! se aude din nou.

Din strada Răcari intră un taxi Cristaxi, indicativ 146. Pe scaunul din față, în dreapta șoferului, e un bărbat înalt, pare sub 20 de ani. Taxiul se oprește în fața lui Gigi Marga, care îi face șoferului aceleași semne disperate să nu oprească mașina.

Dar ea se oprește, se deschide ușa, tânărul dă să coboare.

– Fiți pe poziție! se aude în stație.

Gigi Marga îi face semn cu mâna bărbatului din fața lui să

se îndepărteze. Bărbatul insistă să se apropie, Gigi se dă un pas în spate și îi face semn să se îndepărteze. Bărbatul pare să îi mai spună ceva.

Neinteligibil.

– E poliție, în pula mea, e poliție! strigă tare Gigi Marga. E poliție peste tot, uite‐i în spatele tău! Pleacă‐n morții mă‐tii de aici! Continuă să strige.

Bărbatul se urcă imediat în taxi, iar șoferul începe să facă manevra de întoarcere.

Gigi Marga se întoarce cu spatele și intră în scara blocului.

Editor: Ioana Moldoveanu

Tagged:
Features
dealer
Cultura
heroína
Cartier
Locale
anii 2000
Bucuresti
Autor
faimos
romanul Expres