FYI.

This story is over 5 years old.

Știri

Scandalul Dragoș Pătraru-TVR îți amintește cum sunt călcați în picioare jurnaliștii din România

Șefa TVR a făcut-o „cap de porc” pe o reporteră care a îndrăznit să-i pună întrebări incomode Gabrielei Firea.
Screenshot via Dragoș Pătraru

Din păcate, presa e un loc în care, din fragedă pruncie, înveți cele mai colorate insulte, iar unele s-ar putea să-ți fie adresate chiar ție. De multe ori îți spui că asta e, atunci când un om cu ceva mai multe state prin presă îți țipă la cinci centimetri de mutră că ar trebui să te duci în nu știu ce organe sau sfinți. Nu-i tocmai un mediu liniștit de muncă, dar nu-i nici sfârșitul lumii, mai ales când ești tânăr și te ține ficatul la umilințe. Asta mi-am zis și eu pe la începuturi, dar nu am rezistat prea mult la urlete și jigniri de la cineva care trebuia să-mi fie mentor, așa că mi-am luat zborul de la primul job din presa românească. De atunci a trecut ceva timp și am învățat că poți să lucrezi și fără să fii umilit zilnic de oamenii din redacție.

Publicitate

Cu ocazia Zilei Mondiale a Libertății Presei, șefa televiziunii publice ne-a amintit că umilirea ziariștilor nu-i doar o metodă nevinovată de a le „întări pielea”, dar și de a le băga pumnul în gură celor care nu și-au pregătit de acasă poezia cu laude pentru conducerea țării. Dragoș Pătraru este cel care a înregistrat conversațiile purtate timp de mai multe luni cu Doina Gradea, în care șefa TVR spune că jurnaliștii de la știri „merită pumni în gură” și o numește „cap de porc” pe o reporteră care a îndrăznit să-i pună o întrebare Gabrielei Firea, despre cum aruncă banii bucureștenilor pe statui, într-un context care doamnei Gradea nu i s-a părut potrivit.

Bine, acum nu știm întreaga poveste și avem doar frânturi din conversații, în vreme ce multe alte înregistrări sunt păstrate în dulap de Dragoș Pătraru, așa cum a menționat și la decernarea premiilor FreeEx, fie pentru că nu pot fi publicate, fie pentru că vor constitui apărea în instanță a celor de la Starea Nației, dacă se trezesc chemați la judecată de televiziunea națională.

De data asta ar putea să existe și consecințe pentru doamna care înțelege să urmărească interesul public prin călcarea în picioare a așa-numiților „hateri de profesie” din redacția de știri, care nu știu când e vremea bună să-i laude pe ăia de la PSD, PNL, PD și pe alții care s-au perindat pe la Guvernare. Nu de alta, dar mai mulți jurnaliști cu nume grele au semnat o scrisoare deschisă în care vorbesc despre tratamentul disprețuitor primit din partea celor cu funcții de conducere, doar pentru că îndrăznesc să-și facă treaba și să pună întrebări legitime, dar care nu sunt pe placul celor care au cheia de la bugetul României.

Publicitate

Cu toate astea, ziua libertății de exprimare le-a amintit colegilor care-s mai aproape să câștige o pensie din presă, de toate momentele în care jurnaliștii au fost călcați în picioare, amenințați, jigniți și neplătiți de patroni, indivizi cu interese sau portmonee largi.

Deși eu am trăit mult mai puține, ți-am făcut un scurt compendiu al momentelor în care jurnaliștii au fost pur și simplu umiliți în public.

Carmen Dan. Fotografie via pagina de Facebook a ministrei de Interne

Carmen Dan a făcut lista neagră a jurnaliștilor care au supărat-o

Încep cu ceva mai recent din Epoca Justiției. Anul trecut, OUG 13 a scos în stradă peste șase sute de mii de români, mulți dintre ei fiind mobilizați prin social media, în special, de pe paginile dedicate de Facebook. La începutul lunii februarie, ministra de Interne Carmen Dan i-a găsit vinovați pe mai mulți jurnaliști pentru că au „promovat acțiunile de protest prin intermediul rețelelor de socializare”. (Rețelelor sociale ar fi fost corect, dar trecem peste.)

Așa că s-a gândit că nu are nimic mai bun de făcut decât să-i pună pe o listă neagră și să strige în fața clasei numele vinovaților: „Mircea Marian, Emilia Șercan, Ovidiu Vanghele, Robert Turcescu, Lucian Mândruță, Cătălin Tolontan sau Andrei Gheorghe”.

Libertatea de expresia în România lui 2017.

Dacă ești parfumat și cu mulți bani în buzunar, atunci poți să urli în direct la un jurnalist

Protagoniștii sunt Giovani Becali și Grigore Cartianu, undeva în prima jumătate a anilor 2000, într-un studio de la B1 TV.

„Vin la emisiune. Eu m-am bărbierit, m-am dat cu parfum, că vin la emisiune, să arăt frumos. Mi-l aduci de dimineață plecat, transpirat, nespălat. Ce să-i fac, dom’le? Îl miros eu”, asta sunt cuvintele care l-au băgat în memoria colectivă pe Giovani Becali.

Publicitate

Atunci, toată furia impresarului de fotbal a plecat de la îndrăzneala lui Grigore Cartianu de a-l acuza că a plătit jurnaliști pentru a scrie de bine, dar de aici și până la insulte dure la adresa colegului de studio nu a mai fost decât un pas pentru parfumatul de Giovani Becali. Moderatorul a încercat să aplaneze conflictul, dar nimeni nu l-a scos de pe post pe impresar, poate și pentru că faci ratinguri bune atunci când îl calci în picioare pe Grigore Cartianu.

Când ești impresar, ajungă să te crezi Zidane cu jurnaliștii de la Înalta Curte

Giovani Becali avea bani și influență, mai puține acum, de când a petrecut ceva ani prin închisoare pentru dosarul Transferurilor și cumpărarea unei achitări cu 195 000 de euro de la judecătoarea Geanina Terceanu. În 2013 se plimba prin instanțe, atunci când a găsit că-i de efect să-i dea un cap în piept unui cameraman, după modelul Zidane.

„Nu vezi ce faceţi aici? Mi-a spart capul, bă, nebunule!! Păi, să cad eu? Pe ce să mă sprijin?”, a spus atunci impresarul, iar apoi s-a grăbit să intre în clădire, trecând peste cameramanul întins pe trotuarul de la Înalta Curte.

Dacă te gândești că gestul taurului de coridă a fost provocat, nu-i chiar așa. Doar îi stătea în cale un biet cameraman, așa că s-a gândit că nu strică să-l pună la pământ și să-și vadă în continuare de treabă, pentru că-ți permiți să calci de-a dreptul presa în picioare, atunci când ai bani, relații și parfumuri scumpe.

Publicitate

Bine, toată chestia venea la o săptămână după ce a bruscat un reporter care-i stătea în drum cu un microfon. Deci, deja avea experiență.

Jignirea ziariștilor, o afacere de familie pentru Gigi Becali

Dacă văr-su a pus la pământ un cameraman, Gigi Becali s-a mulțumit să-i înjure sănătos pe niște reporteri de la Adevărul, care l-au sunat să-l întrebe de niște datorii pretinse de doi fermieri din Botoșani.

„Eşti nebună? Eu trebuia să plătesc? Du-te-n pizda mă-tii şi întreabă la Avicola Iaşi. Băga-ţi-ai pula în mă-ta, du-te şi întreabă la Avicola Iaşi, nu mă întreba pe mine. Ce mă suni pe mine tu?”, sunt cuvintele rostite acum șase ani de Gigi Becali, care pe vremea aia ne reprezenta și țara în Parlamentul European.

Bine, nu e ca și cum cineva avea așteptări prea mari de la omul de afaceri, care își făcuse în acei ani un obicei din a jigni tot ce-i pică în cale, fie că vorbim sau nu de reprezentanți ai presei din România.

Amenințări cu moartea în sălbaticii 2000, ca între mare patron de fotbal și jurnalist

Același Gigi Becali, câțiva ani mai devreme, când nu s-a oprit până nu l-a amenințat cu moartea pe Cristian Tudor Popescu, pe vremea aia redactor-șef la Adevărul. Desigur că marea nemulțumire era tot libertatea de exprimare a jurnalistului, care a îndrăznit să scrie la ziar despre Gigi Becali.

Venit la masa sa, marele patron a început să dea pumni în lemn, să simuleze lovituri, să-l amenințe că îl calcă în picioare și să spună că toți jurnaliștii merită împușcați pentru că nenorocesc România. Totul s-a terminat cu Poliția.

Publicitate

Salarii neplătite cu lunile, pentru că jurnaliștii nu se bagă și pe vânzări

Se întâmpla în 2012 la România Liberă. Atunci, jurnaliștii cotidianului au stat neplătiți vreo trei-patru luni, pentru că, așa cum explica pe vremea aia directorul general al companiei care edita ziarul, e vina redactorilor care nu se implică în vânzări. Asta pentru că se știe, jurnaliștii ar trebui să iasă și la colț de stradă să vândă ziare, după ce au stat o zi întreagă să le scrie.

„În esență, mesajul domnului Adrian Rus este următorul: vina pentru neplata salariilor și lipsa performanțelor financiare ale grupului aparține în cea mai mare măsură redactorilor ziarului România Liberă care, cităm, nu sunt implicați în vânzare. Cu alte cuvinte, domnul director general este convins că ziariștii ar trebui să-și folosească instrumentele profesionale pentru atragerea de publicitate”, spuneau atunci, într-o scrisoare deschisă, 28 de jurnaliști de la RL.

De la revolta pentru neplata salariilor, lucrurile s-au schimbat, mulți au plecat, iar conducerea editorială a dispărut și ea prin toamna anului trecut, când jurnaliștii au părăsit redacția în frunte cu Sabin Orcan.

La agenția națională de presă nu se pun întrebări incomode la Guvern

În 2012, un jurnalist s-a trezit că nu mai are voie să pună întrebări pentru că a deranjat sensibilitățile celor de la Guvern. I-au retras acreditarea și l-au scăpat de responsabilitatea de a urmări activitățile executivului, invocând tocmai întrebările trimise purtătorului de cuvânt al Guvernului Ponta I.

Chestia mai gravă este că toată treaba asta se întâmpla la agenția națională de presă, Agerpres, care ar trebui să urmărească interesul public, nu sensibilitățile celor de la Guvern. Oricum, jurnalistul în cauză a plecat de atunci de la Agerpres, iar directorul general de pe vremea aia a fost zburat în favoarea șefului biroului de presă al PSD.

Ăsta e un scurt compendiu pentru ăia tineri care vor să intre în presă și vor să știe ce-i așteaptă: jigniri cu duiumul de la patroni, afaceriști și alți oameni cu buzunare largi, amenințări cu moartea, salarii neplătite, pumni și agresiuni după modelul Becali.

Mai multe au colecționat de vreo 18 ani încoace oamenii de la ActiveWatch. Poți să le găsești în rapoartele FreeEx din 1999 și până în 2017.