Am vorbit cu trupe românești underground despre cele mai nasoale țepe primite de la organizatori

București s-a umplut de festivaluri de când a venit la putere Gabriela Firea, ceea ce n-ar fi așa de rău dacă nu erau toate pe bani publici și dacă nu veneau la pachet cu tot felul de probleme. Dar pentru ăia dintre noi care n-avem chef de ie sau umor de Buzdugan și Morar, se face Cobra Fest 1.0 pe 2-3 iunie, în Fabrica. E un festival de post-rock, prog, post-metal, stoner, alternative, country, acoustic, moonshine, iar lista continuă. Asta pentru că-n cele două zile vor cânta 18 trupe, din șapte țări și de pe trei continente.

A mai fost o tentativă de a face un festival de genul ăsta, Fog Formula, care a pornit cu un line-up de stiluri asemănător, dar se ținea tocmai la cucuieții din deal, așa că s-a anulat. Însă organizatorii Cobra Fest 1.0 l-au pus în București, ca să nu mai ai nicio scuză că nu vii să-i asculți live pe We lost the sea, Dumbsaint, Meniscus, Mental Architects, Deley, iar lista continuă și cu trupe tari din underground-ul românesc.

Toți cei trei organizatori sunt și ei la rândul lor artiști din valul underground românesc, tocmai din motivul ăsta sunt la curent cu țepele care se practică în scena muzicală și încearcă să le evite. Un prim pas a fost chiar numărul de locuri limitat pentru Cobra Fest, doar 300.

Genul ăsta de comportament e cel mai întâlnit față de trupele locale, considerate mici, pe care le poți câștiga cu vrăjeala „ai expunere", iar dacă, după ce ți-ai luat-o grav, postezi pe Facebook și te plângi, nu știi de fapt cât de mult îi va ajuta pe alții să nu-ți repete greșeala.

Tocmai de aceea am luat legătura cu trupele românești care cântă-n cele două zile de festival ca să aflu care-s țepele pe care și le-au luat, ca să vezi de ce nu putem avea lucruri frumoase. Poate asta te va face să nu dai doar attending la un concert, ci și chiar să te duci la el.

Tragic a luat naștere în 2007 și e formată din Tavi (guitar), Adi (bass), Alex(guitar), Andrei (drums), Bogdan (vocals) și îmbină stiluri muzicale diverse ca grunge, alternativ, punk și metal, cu stoner metal și psihedelic.

„Prin 2012, acceptam orice fel de concert. La un moment dat, eram în Câmpina, într-un club minuscul plin cu motocicliști beți. Nici nu mai știu ce s-a întâmplat acolo, că zburau sticlele de țuică pe scenă în timp ce cântam. Anul următor, am mers în Bulgaria, unde organizatorii ne-au oferit tot ce am cerut, ba chiar și fete. Era un tip acolo, i se zicea Crazy, care a chemat niște tipe cam urâte și bete să ne conducă până la cazare. Le-a zis ceva în buglară și le-a tras câte una peste cur. În momentul ăsta, tipul care ne organizasee concertul, un motociclist, a râs și ne-a întrebat dacă vrem „să le futem pe grasele astea". În club erau și One Percenters, fiecare cu pistol și iatagan la ei. Când am început să cântăm „Ace of Spades", au scos pistoalele și au început să tragă în sus." - Adrian Iosif / Tragic

„Chestia asta cu «expunerea» e o greșeală absolută. Pentru asta există internet. Să cânți piese instrumentale la un festival cu un line-up prea divers sau cu trupe cu care nu te potrivești deloc e o pierdere de vreme din cauza constrângerilor de timp alocat pentru setlist, de partea logistică, de changeover etc. Plus că te adresezi unui public care în mod evident nu este acolo pentru tine sau nu e acolo deloc, pentru că ori cânți prea târziu ori prea devreme ori pe nu știu ce scenă de umplutură." - Alexandru Daș / Valerinne

Cardinal e o trupă de stoner/garage rock din Constanța, formată în 2015 , din Victor - bass/vocals, Daniel - guitar/vocals, Marko - guitar, Vlad - percussion.

„Cumva, majoritatea organizatorilor din România au impresia că trupele din underground, care cântă în deschidere, nu au mai nimic de făcut, deci timpul nu e o problemă pentru ele. Ni s-a întâmplat să fim chemați la sound-check la ora 15:00, când scena nici măcar nu era montată. Să nu mai spun că, conform programului, intri la ora 20:00, iar în realitate urci la 23:00. Însă nu-i nicio problemă, că «ai tot timpul din lume»!" - Dragoș Stanciu / COD

„Ne-am trezit cu evenimentul anulat, cu o zi sau două înainte, pentru că organizatorul nu ne-a mai dorit, întrucât aveam prea multe pretenții. Ceream cazare, masă și să luăm biletele de la intrare, cu tot cu înțelegere procentuală între noi și el. Ca să nu mai spun că toate astea sunt ceva absolut normal pentru o trupă cu experiență. Însă mesajul era clar: NU cereți, DACĂ vreți să cântați, NU supărați, DACĂ vreți să existați și să fiți recomandați pentru alte concerte. Culmea e că mai toți organizatorii de genul ăsta vin la tine cu: hai să facem ceva frumos, să facem să fie bine - însă niciodată nu era bine." - Mihai / Breathelast.

Valerinne e o trupă de post-rock/instrumental din București, formată în 2012 de Alexandru Das // Guitar/Soundscapes/Synths, Liviu Stoicescu // Bass și Mircea Smarandache // Drums.

„Ne-am ales cu o invitație să cântăm la un festival open air al unui club de motoare, chiar în ziua în care cap de afiș erau Phoenix. Organizatorii ne-au asigurat că vom primi și noi ceva, mai ales că la un eveniment anterior de-al lor ne-au lăsat cu buza umflată. Însă acel ceva, s-a dovedit, din nou, să fie nimic. S-au oferit să ne dea tricouri cu festivalul, pe gratis, ca să nu mai zic că Phoenix și restul trupelor au făcut probe de sunet mult peste programul afișat, încât noi n-am mai apucat să facem nimic. D-aia concertul a ieșit destul de prost. " - Cardinal

„Cu Valerinne, punem problema în felul următor, dacă este un club în care de obicei nu prea au loc evenimente live sau dacă au loc, nu prea vine lumea la trupe mai mici, nu are rost să cântăm. E destul să te uiți la câteva poze pe Facebook cu locul respectiv. Dacă ceva pare fishy sau locul pare de fapt un butic de la gară cu un stâlp de metal în mijlocul scenei și prelate în rest, nu cântăm. Dacă e vorba de un festival unde, după ce ne-am uitat peste line-up, ni se pare ca nu am avea ce să căutăm acolo, nu cântăm.

Iar în ceea ce privește concertele de club, nu ne interesează cele cu mai mult de trei trupe pe seară, dacă nu este festival de club. Trei trupe pe seară este limita maximă de suportabilitate pentru mine. Cinci trupe pe seară nu înseamnă că vor fi mai mulți oameni la concert, ci doar că vor sări peste două sau trei trupe." - Alexandru Daș / Valerinne

COD e o trupă de post-grunge, metal, stoner și hard-rock, formată inițial în Târgoviște, în 2003, care mai apoi s-a mutat în București. E formată din Stanciu Dragos- Vocals, Guitar, Stoicescu Liviu - Bass,Irmia Vlad - Guitar, Dumitrascu Mihai - Drums.

„Eram cu Tragic la Petroșani, unde cântam a treia trupă, însă ne-am trezit că trebuie să cântăm primii, pentru nimeni. Măcar n-a fost lume nici la a treia. Iar mâncarea promisă a constat în șapte mici cu muștar, pentru TOȚI, și ofertă specială la cazare, de reducere 50%." - Adrian / Tragic

„Aveam programat un concert, și cu o săptămână înainte am trimis mail în care am cerut rider-ul tehnic. Răspunsul a fost pe măsură: Păi în rider aveți sandvișuri și bere." - Dragoș Stanciu / COD

„Valerinne nu e o trupă care să facă soundcheck extensiv, dar trebuie să existe și trebuie să avem stagevolume mare. La care adaugi loc de parcare și cazare dacă mergem în alt oraș, iar cazarea să fie disponibilă cât mai repede pentru șofer, ca să se odihnească. Apoi urmează partea de hospitality. Mâncare, apă pe scenă, protocol la bar. Nu suntem o trupă scumpă sau pretențioasă, dar e un lucru de principiu. Protocolul e în funcție de fiecare loc sau organizator, dar trebuie să existe. Iar în ceea ce privește banii, dacă știm deja organizatorul și localul, pentru că am mai colaborat, mergem pe door deal. Dacă nu, sumă fixă. La festivaluri, sumă fixă." - Alexandru Daș / Valerinne

Am fost la munte și mi-a plăcut a luat naștere în 2016, în București, și cântă Postbelic Rock. Din ea fac parte Andrei Stere Câmpean - Tobe, Mircea Becherescu - Chitară, Vlad Enescu- Altă chitară, Matei Pușcaru - Bas, Sorin Ovidiu Kemper - Efecte și sintetizator.

„Am avut o surpriză când, și aici, recunosc că a fost greșeala noastră că nu am discutat o sumă fixă înainte de spectacol, am primit doar 10% din banii de pe bilete, în contextul în care am cântat în deschiderea unei trupe locale semi-cunoscute, care a zis că, deși i-am cărat echipamentul și am muncit la fel de mult ca ea pe scenă, nu aveam de ce să primim mai mult de o zecime din cât a luat ea. După discuții au mai dat niște bani și au făcut pe confuzii, de parcă nu discutaserăm deloc înainte." - Cardinal

„Am mers cu COD la un festival dedicat motoarelor, cu onorariul discutat înainte. Am cântat, iar onorariul s-a dat dispărut pe veci. D-aia e bine să semnezi un contract înainte, nu să mergi pe încredere." - Dragoș Stanciu / COD

„Fie că e un contract de drepturi de autor, fie că semnăm unul de prestare servicii, tot timpul trebuie să existe o bază legală pentru prezența trupei la eveniment." - Mircea Becherescu / Am fost la munte și mi-a plăcut.

Navi e o cântăreață de pop-indie din București. Proiectul cu același nume a apărut în 2013.

„Era 2015 și abia trecuseră câteva luni de la lansarea primului meu clip solo și începusem să primesc oferte de cântări. Una dintre ele era într-o locație destul de posh și centrală. Managerul de evenimente de acolo se lăuda cu cât a cheltuit pe mese și candelabre, după care a negociat până la ultimul leu onorariul meu. Mi-a explicat că o condiție esențială pentru colaborarea noastră este să vin îmbrăcată elegant. Așa că în prima seară am purtat o rochie neagră cu franjuri și un bolero scurt din piele, pe umeri. Decorul era fain, sunetul - spre infect, în ciuda strădaniilor sunetistului meu.

La un moment dat, ciobanul de event manager (că n-am cum să-i zic altfel), m-a chemat la el să-mi zică: „Auzi, da' la setul doi dai geaca jos, da?… Da' nu ți-e cald?". I-am explicat calm că boleroul rămâne pe mine, că așa e ținuta. Însă la setul doi, la prima piesă, tipul a apărut pe scenă lângă mine, s-a uitat în jur și a început să tragă de bolero. „Haai, măăă, Navi, să vadă și băieții ăștia ceva frumos", „Hai, urcă-te sus pe bar, plimbă-te pe aici, că d-aia ai microfon d-ăla fără fir." M-am prefăcut că nu aud nimic și am continuat să cânt. Însă el o ținut-o la fel până la finalul piesei când l-am amenințat la ureche că plec dacă nu încetează. S-a retras, însă a făcut la fel la următoarele două cântări. Am venit din ce în ce mai îmbrăcată." - Navi

„În clasa a noua, în 2014, eu și Vlad aveam o trupă, în Constanța, care a precedat Cardinal. Atunci nu aveam pretenții de bani, onoruri, pentru că eram conștienți că erau primele show-uri și ne bucuram că aveam unde să cântăm și oameni să ne asculte. Însă la un moment dat am fost chemați să cântăm la un bar de bikeri din oraș la o „petrecere privată", unde ni s-a promis că o „să ne dea și nouă ceva". Eram în deschiderea unor trupe locale mai cunoscute, cu membri de cel puțin trei ori mai bătrâni decât noi. Headliner-ii ne-au chemat de la prânz să le cărăm echipamentul la dubă, adică amplificatoare și cabinete imense, setul de tobe, instrumente, pe care eu și Vlad, de 15-16 ani, le-am târât două etaje. L-am chemat și pe taică-miu să ne dea o mână de ajutor. Ei, bărbați în toată firea, n-au mișcat un deget." - Daniel / Cardinal

Breathelast. e o trupă de post-hardcore/ metal din București, înființată în 2010. Din ea fac parte Mihai - throat and dagger, Hertzu - cannibalistic rhythm, Aditza - low down dirty tones, Vali - guitar and voice, I0 Nuts - guitar and band pillar

„Nu există infrastructură. După Colectiv s-a decretat că nu prea există club în regulă, d-apăi sonorizare și izolări fonice, și cu toate astea nu există susținere ca trupele să cânte sau să fie primite ok. Sau măcar organizatorul să promoveze cum trebuie evenimentul, că până la urmă e și-n interesul lui. Însă vina pică tot pe trupe. Că nu au public, dar nimeni nu le sprijină; că au sunat prost, dar ele au cântat pe ce aveau la dispoziție; că au pretenții de bani, când doar voiau să ajungă acasă. Nu zic că nu sunt trupe care cer peste norma lor sau a acestei țări, dar tind să cred că au învățat că doar cu tupeul clasic românesc reușești în orice industrie din țara asta. Organizatorul va da mereu vina pe trupe sau pe public pentru evenimente nereușite." - Mihai / Breathelast.

„Nu cânta pentru expunere, nu există așa ceva, nu organiza concerte cu intrare liberă, e educație proastă pentru public. Iar dacă prietenii tăi îți sunt prieteni într-adevăr și vor să îți susțină muzica, nu e nevoie să fie pe lista de invitați." - Alexandru Daș / Valerinne