Publicitate
Chestii

Ce nu o să înveți niciodată la școală despre Carol al II-lea pentru că ar fi prea porno

O prostituată despre Regele României: „M-a omorât nene Alecule ...de 14 ori şi niciodată mai puţin”.

de Laurențiu Bărbieru
24 Februarie 2017, 2:54pm

Una dintre cele mai mari probleme pe care le-a avut România în perioada interbelică a fost viața intimă a Regelui Carol al II-lea. Și asta pentru că relațiile sexuale ale monarhului au afectat, într-un mod sau altul, politica românească.

Regele a hotărât să renunţe la tronul ţării pentru a apăra dragostea ce i-o purta amantei sale. Deoarece viaţa amoroasă l-a influenţat să ia decizii nefaste pentru Regatul României, foarte mulţi oameni politici şi istorici ai vremii au evidenţiat în scrierile lor acest comportament ieşit din comun.
Lăsând umorul şi legendele urbane la o parte, ne putem întreba: care este totuși adevărul istoric despre cel supranumit în presa occidentală „The Playboy King"?

Regele Playboy între datorie şi pasiune

Carol al-II-lea (1893-1953) s-a născut şi şi-a petrecut copilăria la Castelul Peleş. La început, de educaţia lui s-au ocupat regele Carol I şi regina Elisabeta de Wied, care-i erau un fel de bunici adoptivi (tatăl lui Carol al II-lea, Ferdinand, fusese desemnat succesor la tron de către unchiul său, Carol I).

Apoi o guvernantă rece şi un educator elveţian homosexual, despre care Nicolae, fratele prinţului, menţiona următoarele:

„Eram foarte îngrijorat că Mohrlen l-ar putea iniţia în practica homosexualităţii… şi tare tulburat când îl vedeam pe Carol îngenunchiat pentru rugăciunea zilnică" (Prinţul Nicolae de Hohenzollern, În umbra coroanei României, 1991).

Ultimii maeştri l-au transformat într-un mic tiran, temut de către toţi servitorii de la Palat. Pentru a-i scoate fumurile din cap, familia îl va trimite în Germania la Şcoala Militară de la Potsdam. S-a transformat rapid într-un tânăr zvelt, înalt, blond şi cu ochii albaştri, căruia trebuia să i se găsească o iubită pe măsură.

1487947574958-carol-elegant-relaxat-dandy

Fotografie de pe Wikipedia

Dezvirginat la 16 ani de o prostituată şi suferind de o erecţie continuă

Diplomatul Constantin Argetoianu afirma în Memoriile sale că bunicul lui Carol al-II-lea a intervenit în emanciparea sexuală a nepotului, când acesta ar fi împlinit vârsta de 16 ani.

„Prinţului i s-a prezentat o femeie de moravuri uşoare şi după ce au petrecut noaptea împreuna aceasta ar fi exclamat: M-a omorât nene Alecule ...de 14 ori şi niciodată mai puţin...de fiecare dată la fel" (Constantin Argetoianu, Pentru cei de mâine. Memorii, 1996).

Favorul pentru rege îl făcuse Alexandru Davila, directorul Teatrului Naţional şi băiatul celebrului medic român, iar femeie în cauza era o actriţă din Capitală.

Virilitatea prinţului nostru are legătură cu boala de care suferea acesta: priapism. Se caracterizează printr-o permanentă erecţie, adeseori dureroasă şi care se vindecă doar realizând un act sexual, însă nu dispare după finalizarea raportului propriu-zis. Priapus era în mitologia greacă un zeu al fertilităţii reprezentat cu organ sexual de mari dimensiuni.

„Cu toate acestea, boala nu era de natură venerică, ci una a sângelei explicată prin încrucişările diferitelor grupări sanguine care s-au produs de-a lungul timpului în urma căsătoriilor pactate între familile europene de sânge albastru", scria adevarul.ro.

1487947621737-carol-al-doilea-in-masina

Carol al II-lea și Nicolae Iorga. Fotografie de pe Wikimedia Commons

Între două „păsărici", dezertări şi multe paţachine

Iniţiat în tainele amorului cu succes, tânărului de Hohenzollern îi trebuia o soţie de rang înalt. Familia a ales-o pentru el pe Olga a Rusiei, fiica ţarului Nicolae al-II-lea, dar prinţul Carol nu a fost prea încântat. La aceea dată el era îndrăgostit de-o tânără româncă, Ella Filiti, prietena bună a surorii lui, Elisabeta. „Păsărica", aşa cum o alinta viitorul rege, a fost prima lui iubire de la 20 de ani. „Păsărica te iubesc, te iubesc te iubesc.... aş avea puterea să-mi părăsesc familia, ne-am putea căsători şi tu ai putea deveni regina mea" (Paul Lambrino, Carol al-II-lea, 1988).

O cunoscuse la Paris în 1913 însă familia nu a fost de acord cu această relație extra nobiliară și a exilat-o rapid pe malurile Senei. Lovit în orgoliul său masculin, în acelaşi an începe o nouă aventură cu Ioana Maria Valentina Lambrino, alias „Zizi" sau „Baby". Se întâlnesc la o seară de bal şi se indrăgosteşte rapid de ea, astfel încât dezertează din armată şi fuge cu Zizi la Odessa, unde se vor căsători religios pe 31 august 1918. Este condamnat la închisoare, iar căsătoria anulată de către Curtea Supremă a României un an mai târziu. Regina Maria îl va convinge să se întoarcă şi să execute cele 75 de zile de detenţie la Mănăstirea Horaiţa din Bicaz şi să o uite pe „Zizi". Regele și „Zizi" vor avea şi un copil împreună, Mircea Gregor Carol, care, împreună cu mama sa, vor fi îndepărtați din preajma lui Carol al II-lea, adică exilați la Paris.

Citește și: M-am dus la ziua Regelui Mihai, ca să înţeleg cum gândesc monarhiştii

Pe la 1920, Alteţei i se prezintă altă „Păsărică": Maria Martini, o frumoasă transilvăneancă, ce ar fi fost plătită să-l facă pe Carol să o uite pe „Zizi". Aproape trei ani l-a consolat Maria până a rămas însărcinată şi a trebuit să iasă din scenă. Contra unei sume de bani, cu siguranţă.

Tatăl lui Carol, regele Ferdinand I, a acceptat însă cea de a doua căsătorie a fiului său risipitor cu prinţesa Elena a Greciei şi Danemarcei. Evenimentul s-a petrecut la Atena la 10 martie 1921. Apoi tinerii miri se vor instala la Bucureşti unde „Sitta" îi va naşte cel de-al doilea copil, Mihai, actualul şi ultimul rege al românilor. Tot Argetoianu menţiona următoarele:

„Prinţul Carol era un fenomen al naturii care a traumatizat-o profund pe soţia sa, prinţesa Elena...când o prindea îi ridica fusta-n cap şi-o supunea zi şi noapte în pat sau la repezeală pe un colţ de canapea, îndatoririlor conjugale" (Constantin Argetoianu, Pentru cei de mâine. Memorii, 1996).

Din cauza unor probleme de sănătate ale mamei și a nou-născutului, aceştia sunt trimişi în Grecia, însă gurile rele vorbeau că motivul pentru care a părăsit ţara prinţesa Elena era tratamentul pe care îl aplica soţul ei în pat. Tot acum începea și seria chefurilor şi a aventurilor proaspătului tătic.

Carol bântuia bordelurile din Capitală și era un cunoscut al cartierului Crucea de Piatră. Armand Călinescu, şeful Ministerului de Interne, afirma că: „regele culegea femei de pe stradă ...şi că ieşea tot mai frecvent noaptea pe cheiul Dâmboviţei şi lua femei de cea mai joasă speţă" (A. Călinescu, Însemnări politice, 1990).

Multe dame de companie au avut nevoie de intervenţia medicilor după o partidă cu prinţul moştenitor. Pentru a soluţiona problema, Carol ar fi folosit o invenție spaniolă de pe timpul regelui Fernando al-VII-lea „El Deseado" (Doritul), care folosea o pernuţă rotundă cu o gaură în mijloc când întreţinea relaţii sexuale cu regina Maria Cristina. (ziarul El Mundo, 3 nov 2008)

Argetoianu confirmă cele de mai sus menţionând că: „Regele aborda câte o prostituată, o aducea la Palat şi după o ședinţă mai scurtă sau mai lungă, îi dădea un bilet de 500 sau 1000 de lei. La ieşire, paţachina era ridicată de agenţii Poliţiei şi dusă la Gavrilă Marinescu, şeful Prefecturii, care îi mai dădea 5000 de lei şi o ameninţa cu moartea dacă spune ceva".

Este cunoscut faptul că a ajuns să fie un pacient al Spitalului Filantropica din Bucureşti pentru a fi tratat de o boală venerică.

1487947757695-carol-al-doilea-cu-sotia

Carol al II-lea și Elena Magda Lupescu. Fotografie de Wikimedia Commons

Duduia care l-a cucerit cu mămăligă, lăutari şi umor fără perdea

Carol și Elena Magda Lupescu (1896-1977) s-au cunoscut la un film, când aceasta era căsătorită cu un locotenent, Ionel Tâmpeanu. Enciclopedia Britanică o caracterizează drept: „o aventurieră româncă, cu o viaţă amoroasă scandaloasă, roşcată, cu ochii verzi, un pic durdulie şi cu un bun simţ al umorului" (Encyclopaedia Britannica, 2010)

Regele a rămas fulgerat de frumuseţea sa şi au devenit amanţi. Îndrăgostit lulea de roşcată, nu va ezita să renunţe la tronul României în anul 1925, când fuge împreună cu aceasta la Paris, devenind un bărbat liber sub numele de Carol Caraiman. În lipsa lui este numit rege fiul său minor Mihai.

Citește și: Tot ce nu ți se spune la ora de istorie despre brutalitatea lui Vlad Țepeș

În Franţa, „Carol Caraiman ducea o viaţa fericită alaturi de „Duduia sa" aşa cum îi plăcea să o alinte şi între cracii căreia se pierdea... căci numai ea îi mai putea produce erecţiuni", scrie Constantin Argetoianu. Era însă urmărit de către servicile secrete ale Siguranţei statului care aveau la rândul lor un nume de cod pentru amantă: „Roaiba". Între petreceri și casinouri, Lupeasca avea grijă ca regelui detronat să nu-i lipsească nimic.

„Îi gătea mămăligă după care regele era înnebunit, mâncare tradiţională românească, asculta muzică populară şi făcea glume fără perdea" (Paul D.Quinlan, Regele Playboy, Carol al-II-lea al României, 2010).

Foarte mulţi politicieni ai vremii au considerat că, în spatele tuturor deciziilor luate de către Carol, se ascundea fusta amantei roşcate. „Oricine este împotriva acestei legături devine vrăjmaşul lui şi oricine este pentru, prietenul lui" mai scria Argetoianu.

În vara lui 1930 revine în ţară şi, cu ajutorul primului ministru Iuliu Maniu, devine Regele României sub numele de Carol al-II-lea. Cei 10 ani de guvernare au fost foarte complicaţi, dar nu a părăsit-o pe Elena Magda Lupescu. În memoriile sale Duduia afirma că „regele avea nevoie de afecţiune şi că a avut grijă de el ca şi cum ar fi fost un copil întrucât de cele mai multe ori îi lipsea mama sa, regina Maria" (E. Lupescu, Memoriile. M-au denumit jidovca cu părul roşu, 2013)

Până ce moartea ne va despărţi

În 1938, Carol al-II-lea inaugura o perioadă neagră în Istoria României şi anume dictatura regală. Începutul celui de-al Doilea Război Mondial şi complicaţiile din ţară îl obligă pe Carol al-II-lea să abdice doi ani mai târziu în favoarea fiului său Mihai, sprijinit de către mareşalul Antonescu. El şi Lupeasca fug pentru a doua oara din ţară, în Portugalia. Apoi de teama războiului vor trece peste Atlantic în Cuba, Mexic şi Brazilia. Aici la Rio de Janeiro cei doi exilaţi se vor căsători civil. Magda Elena Lupescu devenea Prinţesă de Hohenzollern pentru prima oară, iar după terminarea conflagraţiei mondiale, in 1947 se căsătoreau religios în Europa. Duduia avea 50 de ani şi devenea moştenitoarea legală a averii fostului rege. Matrimoniul oficial a mai durat aproape şase ani, în Portugalia la Estoril până în anul 1953, când se produce moartea lui Carol al-II-lea în urma unui stop cardiac.

Nu putem încheia această istorie decât aşa cum am început, cu o afirmație de pe la 1940, care aparţine Oliviei Manning, o scriitoare engleză care a trăit la Bucureşti în perioada interbelică, afirmație care dovedește imaginea pe care o avea Carol al-II-lea în mentalitatea populaţiei de atunci:

„Întoarse o monedă de un leu pe partea imprimată cu un cocean de porumb şi spuse: Un portret al Măritei şi Glorioasei sale Majestăţi, regele Carol al-II-lea. Dumneata, draga mea, s-ar putea să nu recunoşti asemănarea, dar sunt multe alte doamne pentru care nu ar fi o problema".

Citește și alte articole despre istorie:
Cum se manipula pe vremea lui Țepeș, Cuza, Brâncoveanu, cu mult înainte de inventarea României TV
De ce nu e bine să te bucuri că rămânem fără ora de istorie în școala generală
Cum beau și se îmbătau voievozii români la chefuri de 12 ore

Tagged:
Porno
Features
Locale
istorie
carol al doilea
elena lupescu