Mi-am câştigat existenţa vânzând bucăţi din lună, iar acum construiesc un oraş pe ea

Dennis M Hope, proprietarul lunii.

Să devii proprietarul unei planete e mult mai ușor decât crezi. Nu trebuie decât să arunci un ochi pe o hartă astronomică, să alegi ce planetă sau lună ai chef (eu le-aș alege pe alea cu inele, evident), să le spui tuturor că e a ta și gata. E ca și cum i-ai spune unui tip într-un bar că ești proprietarul halbei de bere pe care tocmai și-a cumpărat-o doar pentru că așa ai chef, doar e că e mai puțin periculos pentru că în spațiul cosmic n-are cine să te interneze la spital.

Dennis M Hope e un american care tocmai a făcut chestia asta și acum e stăpânul planetar al lunii, al planetelor Marte, Venus și Mercur și al satelitului Io (una dintre lunile lui Jupiter). Dennis era lefter când a început să colecționeze planete și s-a gândit la un mod de a-și monetiza noul lui hobby: să ceară drepturi legale de proprietate de la ONU, să-și subdivizeze terenurile extraterestre și să le vândă pe bucăți. Probabil e cel mai bun model de afaceri de care am auzit vreodată (pe lângă schemele Ponzi – alea sunt o comoară) și l-a ajutat pe Dennis să folosească acest joc al proprietăților celeste ca sursă de venit încă din 1995.

Tatăl meu a primit o bucățică de lună de ziua lui anul acesta de la compania lui Dennis, Moon Estates, ceea ce mi-a amintit de toate celelalte dăți când am auzit de astfel de cadouri și m-am gândit: Ce porcărie, cum poate cineva să dețină luna? Așa că l-am sunat pe Dennis ca să-mi liniștească cinismul.

Documentul ce dovedește că tata deține o bucată de lună.

VICE: Bună, Dennis. Cum ai ajuns să deții și să vinzi bucăți dinlună?

Dennis M Hope: Am început în 1980, când treceam printr-un divorț. Eram lefter și m-am gândit că aș putea face bani dacă aș avea niscai proprietăți. Atunci m-am uitat pe fereastră, am văzut luna și m-am gândit: „Uau, ia uite cât teren!” Așa că m-am dus la bibliotecă, am cerficiat Tratatul Spațiului Cosmic din 1968 și articolul 2 spunea clar: „Nicio națiune nu are dreptul asupra vreunui satelit.” Prin urmare, era teren liber.

Dar cum l-ai obținut?

Pur și simplu am depus o cerere prin care ceream dreptul de proprietate asupra lunii și asupra altor opt planete și lunile lor, și am trimis-o Statelor Unite cu o mențiune prin care spuneam că intenția mea era de a subdivide și de a vinde proprietatea oricui o dorea. Le-am spus să mă informeze dacă exista vreo problemă legală în privința asta.

Ți-au răspuns?

Niciodată. Să le fie rușine! Totuși, niciun guvern de pe planeta asta nu mi-a contestat dreptul de proprietar. Multă lume mi-a spus că nu am dreptul să fac asta, dar asta e doar părerea lor.

Cât teren ai vândut până acum?

Păi, ăsta e singurul job pe care l-am avut din 1995 încoace, când am început să fac asta full time. Am vândut 611 milioane de acri de pământ de pe lună, 325 milioane de acri de pe Marte și 125 de milioane de acri de pe Venus, Io (luna lui Jupiter) și Mercur.

Dennis cu harta lunii. Porțiunile roșii sunt arii pe care le-a vândut.

Cine cumpără terenurile astea?

Toată lumea. Cel mai tânăr cumpărător a fost un nou-născut din Germania și cel mai în vârstă avea 97 de ani. Am avut drept clienți politicieni din toată lumea, printre care și trei foști președinți ai Statelor Unite – Jimmy Carter, Ronald Reagan și George W. Bush. N-au cumpărat proprietățile ei înșiși – asistenții lui Carter și ai lui Reagan le-au cumpărat pentru cei doi președinți, iar un client a cumpărat-o pentru George W. Bush. Avem clienți în 193 de țări de pe planetă și suntem mai cunoscuți decât Uniunea Astronomică Internațională.

Ca să fiu sinceră, nici nu știam ce e Uniunea asta până n-am căutat acum pe Google. Deci cât de mare e un teren și cât costă? Își poate permite oricine să cumpere?

Nu sunt sigur cum le vinde compania noastră din Marea Britanie, Moon Estates, dar aici în State, cea mai mică proprietate pe care o poți cumpăra e de aproximativ 4 000 de metri pătrați. Cea mai mare proprietate pe care o vindem are mărimea unui continent: cam 5 332 740 de acri. Și costă 13 331 000 dolari. N-am vândut niciun teren de mărimea asta până acum, dar am vândut multe parcele de 1 800 și 2 000 de acri. Sunt 1 800 de corporații mari de pe planetă care au cumpărat proprietăți de la noi cu scopuri precise, printre care lanțurile hoteliere Hilton și Marriott.

Deci oamenii cumpără pământul cu intenția de a face ceva cu el? Sau e mai mult o ciudățenie?

Nu mă deranjează dacă oamenii spun că e un moft sau o ciudățenie. Statisticile noastre arată că 17 la sută dintre oameni cumpără produsul fără vreun scop anume. Dar mai știm și că 42 la sută dintre oameni înregistrează proprietatea pe numele unui trust pe care-l dețin, ceea ce înseamnă că o iau în serios. Și evident, corporațiile mari care au cumpărat terenuri au intenții clare pentru ele.

A început cineva să-și facă proiecte pe terenuri?

Nu încă, pentru că nu s-a descoperit o modalitate de a ajunge acolo și înapoi.

O copie a Constituției Lunare și scrisoarea pe care o primești atunci când cumperi terenuri pe lună.

Și cum ai de gând să protejezi aceste terenuri?

În 2001, am primit 163 000 de mailuri de la clienți care mă întrebau chestia asta. Concluzia la care am ajuns a fost să înființăm o națiune democratică pe care am numit-o Guvernul Galactic. Ne-a luat trei ani să scriem constituția și am publicat-o online în martie 2004, când avea 3,7 deținători de proprietăți și 173 562 voturi pentru ratificare. Deci acum suntem o națiune autonomă constituțională. Momentan avem diplomații semnate cu 30 de guverne de pe această planetă și încercăm să obținem recunoaștere din partea a cât mai multe, pentru că avem intenția de a ne alătura fondului monetar internațional.

Serios?

Da. Chiar dacă nu avem terenuri pe pământ, avem etalon monetar. Suntem singurul guvern care are cu ce susține etalonul monetar: rezervele de heliu de pe lună. Avem rezerve de heliu în valoare de 6 cvadrilioane în visterie în momentul de față.

Ce demență. Deci, tehnic vorbind, dacă cineva vrea să aselenizeze, are nevoie de permisiunea ta?

Nu, pentru că în același tratat prin care am cerut aceste proprietăți, există un articol care susține: Toate națiunile de pe această planetă au dreptul la explorare a spațiului. Deci nu ne deranjează dacă un guvern inițiază misiuni de explorare acolo. Ne deranjează doar dacă vor să construiască facilități permanente pe corpurile planetare. Asta n-au dreptul să facă, pentru că nu dețin terenul.

Dacă, în decurs de un secol, am avea posibilitatea să construim pe lună, ce s-ar întâmpla?

În 2008, Guvernul Galactic a patentat prima propunere a unui sistem anti-gravitațional. În principiu, naveta asta ar putea face o călătorie de pe pământ pe lună în 30 de minute. Anticipăm că problemele practice vor fi rezolvate în trei până la cinci ani, deci sperăm să ajungem pe suprafața lunii prin 2020 și să construim primul oraș acolo.

Steagul Guvernului Galactic.

Uau. Cum o să arate orașul?

Credem că ar trebui să fie o piramidă închisă cu patru laturi, cu baza trei pe trei kilometri și de 2, 5 km înălțime. Interiorul ar trebui să măsoare 5 759 988 480 de metri pătrați. Primele două etaje vor fi dedicate agriculturii și creșterii animalelor, iar agricultura va asigura oxigenul din interiorul clădirii. Vom avea și rezerve de oxigen. Va fi absolut sigur și va fi testat înainte să locuiască cineva acolo. Avem deja oameni care se ocupă de asta.

Și acolo ar fi sediul companiei?

Da, vom avea 70 000 de oameni, deci fiecare guvern de pe planetă va fi reprezentat și va avea un birou acolo. Vor fi restaurante și spitale și teatre. Tot ce găsești în orice oraș de pe planeta asta, o să găsești și pe lună.

Sună ambițios. Ți-ai făcut mulți dușmani de când ai început afacerea asta?

Da, am avut parte de destule reacții negative, bineînțeles, dar majoritatea reacțiilor au fost pozitive. În 32 de ani de când fac asta, șase oameni și-au cerut banii înapoi. Acum am peste 6 011 000 clienți, deci asta arată că majoritatea clienților sunt mulțumiți de ce facem. La urma urmei, dacă n-ar fi oameni doritori să cumpere terenul ăsta, n-aș avea afacerea.

Ai dreptate, Dennis. Mulțumesc!

Traducere: Oana Maria Zaharia

Vă pasionează spațiul cosmic? Aruncați un ochi și aici:

Trimitem pe Marte patru oameni pentru tot restul vieții lor