Jurnal cu bere la bord - Ziua a II-a

În calitate de reprezentant VICE la Experience Hotel, eu mă ocup de titanica muncă de a ține un jurnal despre ce se întâmplă. Zic muncă titanică deoarece avem Grolsch la discreție, iar eu trebuie să fac acrobații pe o linie îngustă între beție gravă și beție creativă.

Ziua a doua a început pentru noi, observatorii, cu vreme frumoasă, aer de munte și omletă făcută de supermaster chefi. Pentru experimentaliști, ziua a doua n-a început niciodată. Ei văd în continuare doar lumină artificială și mâncare defazată temporal, gen pulpe de pui la prima oră.

Deși unii au ales să doarmă liniștiți în atemporalitate, alții au fost mai activi și după nici patru ore de somn s-au băgat la workshop-urile pregătite de organizatori.

Primul atelier a început de dimineață și a avut ca temă personalizarea spațiului comun prin pictură. Obișnuiți să posteze mereu pe peretele de Facebook, Ana Botezatu, Constantin Nimigean și Vlad Tăușance au reușit să posteze pe peretele camerei o chestie suprarealistă, un pește sinistru, niște șobolani cu joben și alte ciudățenii colorate, folosind ca impuls inspirațional legendara sticlă de Grolsch.

Cel mai activ a fost Vlad Ursulean, care a continuat să picteze mult timp după ce s-a terminat atelierul. La un moment dat lumea întreba unde este Vlad, iar răspunsul era ceva de genul: „A, lăsați-l, că scrie pe pereți…”

Meșterul care s-a ocupat de ei, Alexandru Popescu zis și Ariciu, că e graffer, mi-a mărturisit că s-a pierdut la propriu în timp și-n spațiu. El credea că a petrecut cu experimentaliștii vreo trei, patru ore, când de fapt a stat doar o oră și-un sfert. Așa sunt artiștii, n-au noțiunea timpului…

S-au jucat foarte multe boardgames și remi, Ioana Blaj a dat vreo două serve la masa de tenis, iar Constantin Nimigean a încins un biliard cu Cristi Lupșa. Nu știu cine a câștigat, dar am testat masa înainte de experiment și pot să spun că victoriosul a fost avantajat de manta care trăgea puțin la stânga.

Singura legătură a celor din hotel cu lumea este mesajul în sticlă. Cu ajutorul lui cer chestii din exterior: să posteze ceva pe twitter sau facebook, să trimită mail-uri sau să facă reclamații. Până acum au cerut acuarele, ciorbă, salopete de schimb, mai multe boardgames și niște tweet-uri.

Mesajele din sticlă sunt expediate cu ajutorul unor pitici îmbrăcați în stil Twin Peaks. Îi voi întreba de sănătate într-un interviu separat, soon to come.

Florin Salam spunea: „Percuție ca la noi nu găsești în toată România…”. Când a zis asta, evident nu știa de Experience Hotel, locul unde basul și cu toba mare umplu toată camera și pare că vrea să dea și pe-afară.

Workshopul de muzică a fost condus de Orlando de la trupa de tobe Drum-Up. Un real succes, aproape toată lumea a bătut în ceva tobă, tobiță, tarabană, tobuță, mini-tobuță, tobă mare, tărăbanuță și alte instrumente de percuție a căror denumire n-o știu. Doru Trascău s-a băgat și el cu chitara, iar vocea Luizei Zan a fost piesa care a completat puzzle-ul unei melodii în toată regula.

Eu mi-am continuat munca, după cum vedeți. Din când în când, mai ațipeam din cauză că neuronii mei cedau stresului, dar mă trezea playlistul diversificat. Dacă de la vioara clasică începeam să cucăi, mă trezeau imediat satanismele cu tobe și chitară electrică. Mâna o țineam acolo ca să nu mă bată soarele-n cap.

Ultimul workshop din „ziua” experimentaliștilor a fost destul de brutal. A început în jur de ora 20:00 și a durat vreo două ore. 120 de minute de fitness cu Andreea Pavel și Dumitru Butilcă, în condițiile în care unii dintre participanți nici măcar n-au dormit atât de când sunt în hotel.

Antrenorii s-au paranoit puțin că s-au dat de gol în legătură cu timpul. Primele cuvinte ale Andreei au fost „în această seară…” și a și căscat la un moment dat. Pe la ora 23:00 însă, psihologul Mugur Ciumăgeanu a întrebat experimentaliștii cât e ceasul, iar ei au răspuns toți cu o marjă de eroare de trei, patru ore, fie mai devreme sau mai târziu. Așa că suntem OK.

Nu pot să spun când s-au culcat ei, pentru că se doarme pe rând, intermitent, dar noi am făcut-o pe la ora 2:00, cu altă priveliște de wallpaper, portretizând orașul Fieni.

Va urma…

Citește şi Jurnal cu bere la bord - Ziua I