Publicitate
Acest articol are mai mult de cinci ani de la publicare.
High Hui

Drogurile erau de căcat în România de acum un secol

Ai impresia că dealerii te ţepuiesc la gramaj? Nu te teme, e tradiţie naţională de peste un secol. Dacă nu mă crezi, uită-te la documentarul ăsta demenţial despre chicuşuri.

de Mihai Popescu
18 Martie 2013, 2:36pm

În România ne-am obişnuit ca toate produsele pe care le luăm să fie proaste, contrafăcute sau la mâna a doua, iar viciile noastre nu fac excepţie. Fie că vorbim de ţigările fără timbru luate de lângă căminele studențești de la cucoanele care poartă batic şi 30 de fuste, de alcoolul bulgăresc luat de pe camion de la arabi sau de drogurile luate de la sex shopuri de cartier, problema e mereu aceeaşi – toate-s ţepe. Contrabandiştii, şmenarii şi dealerii au mereu tendinţa să te fure ori la cântar, ori la calitate.

O dovadă că acest lucru se petrece din moşi strămoşi e documentarul ăsta numit Chicuşuri, realizat în 2009 de Corneliu Cîrdeiu, un jurnalist rădăuţean. Filmul, făcut în stilul emisiunii Viaţa Satelor, e despre o localitate numită Volovăţ , unde toată lumea de la primar la portar se tripează de peste un secol pe eter şi pe diverse combinaţii cu el. Deși documentarul este destul de vechi, eu acum am aflat de el și nu m-am putut abține să nu le spun și altora la fel de neștiutori ca mine. Pentru că așa ceva trebuie să aflați.

Documentarul începe la fel ca Breaking Bad, cu o oră de chimie, numai că aici o tipă crispată cu lavaliera pusă prost prezintă didactic istoria eterului. Aflu cu ocazia asta că era un anestezic destul de nasol şi c-a ajuns pe piaţă la fel ca şi ketamina - era ciordit din spitale.

Urmează primarul Volăvăţului, care mai are puţin şi se laudă că nu există om în toată comuna care să nu se fi spart pe chestia asta, măcar la nunţi, botezuri şi parastase. Cu reticienţă recunoaşte că şi el a băgat, dar garantează că acum nu mai bagă nimeni.

Evident următorul cadru e cu diverşi volovăţeni, care se omenesc în birtul satului amestecând eter cu rachiul lor de casă. Iniţial îl şparleau de la veterinari, care-l foloseau să dezinfecteze rănile cailor. Pe urmă o babă din zonă şi-a dat seama că-i afacere cu chicuşul şi a început să vândă shoturi cu eter în gară. Astfel a ajuns baba să combine tot satul.

Din păcate, imediat cum baba a demarat afacerea a şi început să tragă ţepe. Săteanul ăsta zice că ea folosea un pahar cu fund dublu, ca să pară mai mult, cam cum te înşeală în zilele noastre orice căcănar la gramaj sau îţi bagă seminţe. Din spusele lui, tripurile de 30 de minute pe eter erau demenţiale. Ţăranii îşi dădeau foc la răgâieli după ce beau, apoi scoteau flăcări de dragon. Asta-i făcea pe cei din satele vecine să-i privească la fel cum sunt priviţi în zilele noastre aurolacii, care îşi topesc creierii inhalând prenandez - ca ultimii oameni.

Un medic local explică că oamenii amestecă eterul cu alcool încă din secolul al IX-lea. Pe vremea aia era de prost gust ca femeile să consume tărie, aşa că băgau eter în puţin alcool şi făceau un fel de picături. Cam cum îşi cumpără adulții vaporizatoare, în loc de bong sau foiţe. Apropo, cocaina pură se finisează tot cu substanţa asta, deci vă daţi seama că pe vremuri femeile rămâneau borţoase pe la 14 ani, pentru că erau praf.

Cum în State ţi se prescrie verde pentru migrene, dureri musculare sau menstruale, aşa era folosit şi chicuşul în Volovăţ. Moşul cu dinţii de argint se laudă că s-a vindecat de durerile la inimă după ce a consumat litri întregi de chicuşuri timp de 20 de ani. Alţi săteni se laudă că o femeie cu stomacul găurit a mai trăit 40 de ani doar de la eter, pe care-l punea în compoziţia mămăligii. Practic îşi făceau echivalentul moldovenesc al negreselor cu haş, cu care se amorţeau atât de tare, c-aveau impresia că s-au vindecat.

Farmacista asta cu glas de linie erotică şi jumătate de ruj rupt în buze spune că, deşi pe vremuri sătenii luau eterul chiar de la farmacie, acum nu mai vând aşa ceva. Totuşi fenomenul e „pe cale de dispariţie", deci e clar că unii dintre moldoveni şi-au făcut nişte stash-uri mai serioase.

Documentarul ăsta bestial se încheie cu primarul care priveşte în puţ şi-şi aminteşte cu jind de vremurile bune când sătenii vărsau eter şi-n fântână, ca să căpieze tot satul. Abia după trei zile se dizolva eterul în apă, dar mirosul şi gustul persistau mult după aia, deci s-ar putea ca şi-n zilele noastre să mergeţi la Voloneţ şi să băgaţi cea mai tare apă a vieţii voastre şi nu pentru c-are PH-ul bun.

Urmăreşte VICE pe Facebook.

Citește mai multe despre droguri:
Drogurile bunicilor: juflă şi lapte de buhai
Foiţele românului
Iarba românului
Ketamina românului