Fotografii cu luări de ostateci

Săptămâna trecută v-am arătat o serie de poze făcute cu Polaroidul acum un deceniu, dintre care multe apar în noua mea carte Bruce(x)ploitation. Cele de săptămâna trecută erau de la un eveniment de artă scenică din Los Angeles în care 40 de artişti au primit o cameră într-un hotel jegos din Hollywood, numit The Coral Sands, pentru a crea o instalaţie sau o scenetă timp de 18 ore.

Cu un prieten de-al meu care e director artistic am recreat, pe cât de autentic posibil, scena unei crime sângeroase. La vremea aia fotografiam de ani buni fotomodele pentru reviste de labă precum Honcho şi Inches, aşa că am decis să pun o vedetă porno în camera aia sângeroasă ca un tribut adus experienţelor mele. Pentru mine a fost o expresie a ambivalenţei mele faţă de lumea pornografiei, o critică hiperbolică a naturii exploatative a industriei filmelor pentru adulţi şi divertismentului mainstream, o refulare catharhică a unei furii nespecifice.

După shooting am invitat hoardele de oameni care au luat parte la eveniment să stea pe patul din camera sângeroasă pentru câteva poze, oferindu-le, la alegere, o macetă şi o puşcă ca obiecte de decor. Le ceream cinci dolari pe poză ca să acopăr costul rolfilmului, care era destul de scump şi făceam două poze de persoană, una pentru ei şi una pentru arhiva mea personală. Am fost surprins de cum oamenii interpretau rolul victimei şi al agresorului ( în cazul cuplurilor era interesant de văzut cum negociau care va juca pe care) şi cât de bucuroşi erau să ia parte la un scenariu violent.

Parţial era distracţia aia de casă a groazei de la un carnaval, dar simţeam că e ceva mai adânc la lucru aici: oamenii jucau catharsisul carnagiului cu care erau inundaţi zilnic în ştiri, filme şi în viaţa reală. Tot exerciţiul, care a durat cinci sau şase ore, mi s-a părut extrem de obositor. Era ca şi cum scoteam la iveală cele mai sălbatice impulsuri reprimate ale oamenilor şi le luam asupra mea, ceva de genul Părintele Karras din Exorcistul care îi cere Satanei să îi ocupe lui corpul pentru a-l învinge aruncându-se pe geam.

Mai târziu am prezentat pozele astea ciudate plus altele de la trei evenimente asemănătoare la care participasem de-am lungul anilor. Cele pe care le vedeţi aici au făcut parte din evenimentul de deschidere de la expoziţia mea de artă „Heterosexualitatea e opiul maselor” de la Peres Projects din Los Angeles în 2005. Ideea era să recreăm videourile şi fotografiile cu luări de ostatici pe care le vedem la ştiri şi să le dăm oamenilor ocazia să vadă cum e să se afle, pentru un timp scurt, în postura aia sinistră. Participanţii aveau opţiunea de a apărea în poze aşa cum erau sau să fie acoperiţi în sânge şi, din nou, am făcut o poză pentru ei şi una pentru mine. Încercam să explorez modul în care mass-media prezintă artefacte sordide precum videourile cu răpiri ca un mod de incitare şi divertisment pentru mase.

Dacă mai vreţi uitaţi aici alte polaroide.