În România au loc cam șase violuri pe zi. O statistică sumbră, dar o ducem relativ mai bine decât în alte state din UE şi mult mai bine decât SUA, unde sunt peste 200 de violuri pe zi la o populaţie de vreo 15 ori mai mare. În realitate, cazurile de viol sunt mult mai numeroase, pentru că majoritatea victimelor nu depun plângere.Vineri seară la ora 18:00 mai multe femei, dar şi câţiva bărbaţi au ieşit în Piaţa Sfântul Anton din București, cu bannere, megafoane şi fluiere pentru a protestea împotriva includerii violului în noua Lege a Medierii, care ar putea permite violatorilor să-şi „cumpere” libertatea, ajungând la o înţelegere cu victima. Un protest împotriva încă unei legi cu probleme, dar care îşi pierduse un pic din urgenţă, pentru că guvernul anunţase cu o zi înainte că legea se va aplica odată cu intrarea în vigoare a noului Cod Penal, adică prin 2014.
Publicitate
Când am ajuns, în piață răsuna din două boxe slujba de la biserica alăturată. Cântecul popii, casa din spatele pieţei învelită cu o prelată pe care scria „De vânzare” și jandarmii postaţi la fiecare colţ confereau un aer dramatic unei scene care nu prevestea nimic: niște femei aranjau nişte bannere sub privirile trecătorilor care îşi vedeau de drum. Treptat însă, au aparut și alţi protestari, băgători de seamă precum metalişti cu geci de piele şi ţinte, fotografi, chiar şi reporteri tv, să fi fost vreo 80 de persoane. Doar vreo 15 erau bărbaţi, fie jurnaliști, fie cunoștințe de-ale organizatoarelor, fie aduși acolo de prietenele lor, solidari cu protestul pentru că „femeile fac parte din viaţa noastră”.
Băieţii ăştia stăteau retraşi pe o bancă. Cel în dungi, foarte dornic să-şi expună opiniile socio-politice, mi-a spus: „Nu e bine să negociezi cu violatorul. Dacă e s-o luăm aşa, e ca şi cum ai prostitua-o pe victimă.” Un bărbat a descris violul ca fiind „o chestie basic kantiană, pentru că se poate întâmpla oricui”, iar altul mi-a mărturisit: „E bine că s-a amânat adoptarea legii, altfel am fi violat nestingheriţi prin unghere şi prin străzi întunecate”.
Organizatorii, șase ONG-uri, au vorbit despre cum punerea victimei faţă în faţă cu violatorul la mediere constituie o nouă traumă și au explicat că amânarea legii este de fapt o intoxicare politică şi mediatică pentru a le tempera. În spatele lor, șase fete ţineau un banner pe care scria: „Până nu suntem toate libere, suntem toate prizoniere”.
Publicitate
Asociaţia Transcena a ținut un performance, o reproducere a situaţei ridicole în care victima unui viol se întâlneşte la mediere cu agresorul ei, dar nu am înţeles exact tot ce se întâmpla acolo, în ciuda reprezentației postmoderne. O tipă cu ciorapii rupţi şi o mască care semăna cu o plăcintă stătea un pic chircită pe o scară, iar lângă ea un nene cu o mască un pic mai normală, care probabil era mediatorul, încerca să o consoleze. Al treilea dubios, cu cagulă, probabil violatorul, s-a încheiat la pantaloni, şi-a aprins o ţigară şi i-a dat femeii nişte bani. Ea şi-a înlocuit masca cu una cu gura lipită, apoi cu una cu gura larg deschisă, pentru ca în final să plece de mână cu violatorul care acum avea şi el o mască. În acest timp un moş cu o voce intenţionat libidinoaă nara medierea, punctând sinistru de enervant fraza: „Nu mai bine vă-nţelegeţi voi?”. Oamenii păreau atenţi, dar la fel de miraţi ca şi mine.
După performance, s-au rostit la megafon alte declarații de la diverse ONG-uri, dar ce mi s-a întipărit pe creier a fost întrebarea: „Să condamnăm toţi bărbaţii împotriva cărora s-a depus o plângere de viol sau să-i ardem pe rug?”, la care femeile din primele rânduri au ţipat în cor „Da” şi au pompat aer în fluierele anti-viol. Ceea ce au uitat ele este că toată lumea are dreptul la o judecată corectă. Eu le-am urat bafta şi am plecat să beau şi să fumez, pentru că era vineri seara.
