Aceste fotografii au fost făcute timp de zece ani. Am început să fotografiez anunțuri cu pisici pierdute în speranța că poate vedeam mâțele alea pe undeva și aveam nevoie de datele stăpânului. Iubesc pisicile și am avut o pisică dispărută săptămâni întregi, însă din fericire s-a întors de una singură, așa că știu cât de oribil e să nu știi unde ți-e animăluțul. Cu timpul, am devenit fascinat de detaliile care apar în anunțurile astea și ce spun ele despre comunitățile și orașele în care au fost lipite – numele pisicilor, poveștile lor, diverse modele de postere. Însă în ciuda diferențelor, ritualul și sentimentul pierderii rămân aceleași.
Publicitate
Am mers recent în Veneția, și am realizat că acolo e o tradiție a anunțurilor asemănătoare, care sunt puse prin oraș după moartea cuiva drag. Nu e ceva ce noi avem în Marea Britanie, dar am găsit niște similarități în anunțuri – aceeași împărtășire a unor sentimente personale. Când mă uit la toate posterele astea am parte de o încărcătură emoțională aparte; pozitivă, dar și foarte tristă. Cred că, în general, animalele de companie scot ce-i mai bun din oameni.În final, am reușit să pun cap la cap acest set după atât de mulți ani pentru că doar ce am terminat primul meu film și voiam să fac ceva mai simplu. Fotografiile au fost făcute în general în Londra, în zonele în care am stat sau am lucrat, în Newcastle unde am crescut și în plecările în New York și Veneția.Vezi mai multe lucrări de-ale lui Garry aici.Traducere: Dana AlecuUrmărește VICE pe Facebook:
