FYI.

This story is over 5 years old.

Chestii

​Cum am atras în capcană un pedofil care poza drept terapeut pro-anorexie

Pericolele impuse de blogurile pro-anorexie au fost întotdeauna presante și reale. Dar se pare că ascund și alte pericole mai mari care nici nu ne-ar fi trecut prin cap.
10.6.15

Săptămâna trecută, în timp ce făceam documentație pentru un articol, am dat peste un grup WhatsApp pro-anorexie. Funcționează, practic, ca un forum social pentru tinere femei anorexice care văd anorexia ca pe un mod de viață, și nu ca pe boala distrugătoare de vieți care este. Oricât de dureros a fost să văd adolescente care se încurajau una pe alta să meargă mai departe cu anorexia, forumul în sine n-a fost cea mai nasoală parte a experienței.

Publicitate

Blogul elvețian Skinnylicious e un alt forum pro-anorexie, un fel de paradis pentru puștoaice care cochetează cu ideea de a deveni anorexice. În mijlocul postărilor despre haine și alte prostii, am găsit un anunț care mi-a atras atenția: „Vrei să slăbești? Să ai măsura zero la haine? Te pot ajuta."

Tipul din spatele anunțului susținea că e un antrenor pro-anorexie și oferea gratuit trucurile acumulate în anii de experiență, din pură generozitate. Își inclusese în anunț și numărul de telefon, ca fetele să-l poată suna. Cum am vrut să aflu cât mai multe despre sumbra realitate a comunității pro-anorexie, m-am gândit să-l contactez pe WhatsApp.

I-am spus noului meu antrenor că doresc să devin anorexică. I-am spus că am 15 ani și că sunt foarte hotărâtă. Andree – pseudonimul sub care s-a prezentat – mi-a răspuns în mai puțin de o zi. După ce l-am întrebat ce greutate mi-ar recomanda, mi-a zis că trebuie să vadă o fotografie cu mine în lenjerie intimă înainte să ia această decizie. Deja mi s-a aprins un beculeț.

Andree îmi spusese că are 25 de ani. Un bărbat adult care vrea să ajute fete de 15 ani să devină anorexice și are nevoie, pentru asta, de fotografii intime cu ele? Am hotărât să continui jocul să văd unde ajungem. I-am trimis o fotografie cu o fată foarte tânără și foarte slabă. Nici măcar n-avea nevoie de sutienul pe care-l purta în fotografie. Se pare că lui Andree i-a plăcut ce a văzut. A fost de acord să mă antreneze, dar nu înainte să fiu de acord cu câteva condiții.

Nu-mi venea să cred ce citesc. Nebunul ăsta îmi spunea că trebuie să mă degradez sexual ca să ajung la anorexie. Experiența era atât de absurdă, iar intențiile lui atât de evident malefice, încât mi s-a făcut rău. Se pare că era un tip care vâna adolescente vulnerabile pe internet.

Petrecusem deja o săptămână pe un forum pro-anorexie, văzusem ce deprimate și lipsite de încredere în sine erau fetele astea. Voiau să li se reamintească zilnic ce grase și lipsite de valoare sunt. Iar bărbatul ăsta folosea o boală atât de periculoasă în folosul lui – ca să obțină fotografii cu fete minore în ținute intime.

Publicitate

Am stat un pic să-mi revin, după care am mers mai departe cu jocul. Antrenorul mi-a zis că vrea să vorbească cu mine la telefon. Am folosit o voce subțire, timidă, și am dat răspunsuri scurte.

Mi-a explicat că discuția noastră va fi intimă, pentru că voia să vadă dacă sunt suficient de matură pentru antrenament. Apoi mi-a zis că îmi va da niște sarcini de îndeplinit.

M-a întrebat când mi-am pierdut virginitatea, dacă mă masturbam și dacă făcusem vreodată sex anal. Îmi venea să borăsc. I-am răspuns bâlbâit, încercând să nu explodez de furie. După ce am terminat discuția, mi-a trimis sarcinile pe care trebuia să le îndeplinesc.

I-am dat răspunsurile pe care voia să le audă și am hotărât să contactez poliția imediat după. Când m-am întors pe pagina care îi găzduia anunțul, am fost șocată să văd că nu era singurul care făcea asta. Fusesem atât de preocupată să găsesc un grup pro-anorexie, încât nu observasem zecile de anunțuri pentru antrenori. Se pare că lumea pedofililor găsise un nou mod de acces la adolescente instabile psihic.

Toate anunțurile de pe grup păreau să fie plasate de fete. Dar toți antrenorii spuneau, când îi contactai, că sunt de sex masculin și au peste douăzeci de ani. Plus că nu ofereau niciun alt fel de informații despre identitatea lor.

Îmi vuiau prin cap tot felul de întrebări. Oare acestor pedofili le plăceau corpurile mici ale fetelor anorexice? Sau îi interesa doar că erau dezechilibrate și vulnerabile și, astfel, o pradă ușoară?

Publicitate

În timp ce mă gândeam la toate astea, m-a contactat din nou antrenorul. Se pare că nu mai avea răbdare să aștepte filmările cu mine goală pe care mi le ceruse.

M-a numit eleva lui. Mi s-a făcut scârbă. Deodată era profesor și maestru. Până la urmă, a încercat să mă convingă că cel mai eficient ar fi să-l vizitez în Frankfurt pentru o ședință de antrenament live. Mi-a reamintit că trebuie să lucrez din greu ca să devin anorexică și să mă degradez sexual în cele mai umilitoare moduri. Își dăduse total arama pe față. Nici n-am vrut să mă gândesc ce s-ar fi întâmplat dacă o fetiță disperată să slăbească ar fi hotărât să-l viziteze.

În seara aceea, am scris un e-mail poliției germane și i-am informat despre blogul și experimentul meu și despre Andree. Știu că sunt mai mulți Andree din ăștia și mai multe astfel de bloguri.

Pericolele impuse de blogurile pro-anorexie au fost întotdeauna presante și reale. Dar se pare că ascund și alte pericole mai mari care nici nu ne-ar fi trecut prin cap.

În momentul de față, poliția germană a contactat Interpolul și cazul e investigat pe plan internațional.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Urmărește VICE pe Facebook.

Mai multe despre anorexie:
De ce le e greu băieților să vorbească despre anorexie Cum e sa fii dependent de laxative
Diabeticii tineri se omoară cu slăbitul