FYI.

This story is over 5 years old.

High hui

​Un dealer de cocaină din Amsterdam mi-a explicat cum fraierește turiștii

Mulți turiști vin aici doar ca să se drogheze – nu să vadă ce frumoasă e Olanda, să guste niște brânză. Așa că le vând droguri false.
2.4.15

De câteva luni, Amsterdamul e împânzit cu semne care îți recomandă să ignori dealerii de stradă. Se pare că cineva a vândut heroină pe post de coca și a cauzat moartea prin supradoză a trei turiști britanici, deci nu poți spune că panourile nu sunt necesare.

Acum ceva vreme, un tip pe nume Dennis a încercat să-mi vândă „coca, coca " la doi pași de un astfel de semn. Am ajuns să vorbim despre piața drogurilor și despre viața lui personală, care a fost cam haotică în ultima vreme. Dennis a petrecut mai mult timp în închisoare decât am petrecut eu în tramvai, și a văzut cum industria drogurilor s-a schimbat drastic în ultimii patruzeci de ani.

Publicitate

VICE: Cum ți se pare că unul dintre colegii tăi vinde heroină în loc de cocaină?
Dealerul Dennis: Cred că e inuman să le faci oamenilor un astfel de truc. Chestia aia te omoară. Nu înțeleg de ce o face. Dar nu-mi afectează afacerea. Cei mai mulți turiști ignoră panourile de avertisment, deci nu mă afectează. Unii dealeri vând și kituri de testare alături de cocaină, dar eu nu.

Cum ai ajuns dealer de coca?
Când aveam 17 ani, eram foarte bun la fotbal. Mă descurcam bine de tot până când am lăsat o fată însărcinată. După asta s-a futut tot. N-am putut face față responsabilităților și n-am vrut să accept copilul. Între timp, deja luam droguri și am început să și vând pe stradă.

Cum mergeau vânzările?
Știam persoane care aveau kile întregi de vânzare la un preț bun. Vindeam în districtul Roșu. Făceam o grămadă de bani – un gram de coca se dădea pe atunci cu 170 de dolari. Erau bani făcuți ușor, aveam clienți zi și noapte. Amsterdam era orașul drogurilor la sfârșitul anilor '80.

Și acum nu mai e?
Nu așa mult ca atunci. Acum e cam nașpa pe străzi. Oamenii vând tot felul de porcării, lidocaină, de exemplu. Dacă îți pui puțină pe dinți, le amorțește ca și cocaina. Turiștii englezi beți au impresia că s-au făcut praf, dar nu prea are efect – e autosugestie.

Cum a fost când ai fost arestat prima oară?
Cu cât vinzi mai mult și cu cât faci mai mult profit, cu atât te crezi mai invincibil. Până într-o zi, când un polițist undercover m-a bătut pe umăr și a trebuit să merg la închisoare. N-a fost așa de rău cum mă așteptam, totuși. Mi s-a părut că stau la hotel! Iar înăuntru erau mai multe droguri decât afară. În orice caz, după ce am ieșit, mi-am bătut capul cum să fac să nu mai intru iar.

Publicitate

Deci ți-ai schimbat tacticile?
Inițial, aveam toate drogurile la mine și vindeam eu tot. Apoi mi-am angajat oameni: unul ținea drogurile, altul căuta clienți, iar eu colectam banii. Dacă mă prindeau, n-aveau cum să mă închidă, că n-aveam nimic la mine.

Dar aveam grijă de clienții mei. Nu ca tipii ăia care-și exploatează utilizatorii. Uneori le plăteam o cameră de hotel dacă n-aveau unde să se ducă, alteori le dădeam de mâncare dacă treceau prin perioade dificile. Le împrumutam și bani în caz de nevoie.

Afacerile mergeau bine pe atunci?
În zilele bune, făceam între 800 și 1200 de dolari pe zi. Uneori am mai fost arestat, dar n-am petrecut niciodată mai mult de două, trei, patru luni în închisoare. La un moment dat, în Olanda era cocaină pe toate drumurile, iar prețurile au scăzut mult. Deodată coca se vindea cu 14 dolari gramul. Oricum, lucrurile mergeau bine până când s-a introdus euro.

Euro?
Da! Nimeni n-a mai avut bani după ce s-a introdus moneda euro. Și poliția a devenit mai strictă deodată, au instalat camere peste tot. Imediat erai închis dacă făceai ceva. Euro a distrus toată afacerea.

Un cuplu de turiști îndrăgostiți în Amsterdam. Foto: Jitske Nap

Pe atunci încă mai luai și tu?
Am fost nouă ani cu o fată pe care o cunoscusem pe străzi. I-am zis: „Uite, o să am grijă de tine, dar tocmai am ieșit din pușcărie și sunt consumator. Deci, te rog, ai grijă să nu faci copii. " Într-o zi am venit acasă și mi-a zis că e însărcinată. M-am panicat. I-am spus că nu vreau copilul și m-a părăsit.

Te simți vinovat pentru asta?
Absolut. Mă simțeam vinovat că mă droghez. Nu voiam ca copilul meu să aibă un tată dependent de droguri. Când m-a părăsit, m-am prăbușit. Fumam coca în fiecare zi. Mă trezeam și fumam încontinuu. Nu voiam să văd pe nimeni, nu mi-am mai plătit facturile. Încă am de plătit datorii de atunci.

Publicitate

Mai consumi la fel de mult?
Nu, m-am lăsat acum doi ani. S-a îmbolnăvit maică-mea și avea nevoie de ajutor. E paralizată pe jumătate de corp și nu poate merge singură nici până la baie. Am început să am grijă de ea, mi-am găsit un scop în viață. Am grijă de ea zilnic, îi și gătesc. Preferă mâncarea din Surinam în loc de cea olandeză. Înainte să se îmbolnăvească, am mers împreună cu ea în Suriname și n-am consumat nimic timp de o săptămână, deși era plin de droguri acolo. Cineva de la hotelul unde stăteam m-a întrebat dacă nu vreau să iau niște droguri cu mine în Olanda. I-am zis: „Omule, sunt aici cu maică-mea. Ce dracu '."

Care sunt cele mai mari schimbări la care ai asistat în afacerea cu droguri?
Oamenii diluează drogurile cu prostii. Calitatea a scăzut mult. Dealerii din Surinam aveau cea mai bună coca, dar s-au dus zilele alea. Acum marocanii au preluat comerțul – de acolo îmi iau și eu marfa. Uneori le vând la oameni făină sau praf de copt.

Făină? Mie mi-ai oferit coca. Mi-ai fi vândut făină?
Nu, nu. Le vând făină doar englezilor beți. Peste tine poate mai dau prin oraș. Pari un tip ok, dar nu se știe niciodată când dai peste unu ' înarmat cu pistol sau cuțit. De obicei am la mine și făină, și coca și hotărăsc pe loc ce-ți dau.

O fac cu scop nobil, să știi. Mulți turiști vin aici doar ca să se drogheze – nu să vadă ce frumoasă e Olanda, să guste niște brânză. Nu vreau să-i las să ia droguri în exces și doar în vacanță, așa că le vând căcaturi fake. N-ai cum să mori dacă tragi pe nas puțină făină, deci mi se pare o soluție bună.

Publicitate

De ce nu-ți iei un job normal?
Aș vrea, dar serviciile sociale cred că am comis fraudă pentru că am vândut droguri false în perioada de probă. Așa că trebuie să plătesc vreo 40 000 de euro. Plus facturi la apă, curent, asigurarea medicală. Deci nu prea stau bine cu banii. Am cam 60 de euro pe săptămână pentru mâncare sau pantofi, dacă e nevoie. Nu mai consum de doi ani, dar încă n-am scăpat de datorii.

Copiii tăi ce fac?
Bine. Am patru, cu trei femei diferite. Tocmai a fost ziua fetiței mele mici săptămâna asta. A fost frumos. Doar cel mai mare dintre fiii mei îmi cunoaște trecutul. E descurcăreț, și-a luat și diploma. Mă simt prost că n-am fost lângă el în trecut, dar sunt foarte mândru de el acum.

Te-ai gândit vreodată să-ți deschizi un serviciu de livrări în loc să vinzi pe stradă?
Mă tem că o să încep iar să consum dacă țin marfa la mine prea mult timp. Acum lucrez la scară mică. Vând un gram-două în weekend, ca să am un ban de cheltuială în timpul săptămânii.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Urmărește VICE pe Facebook:

Mai multe despre viața de dealer:
Am fost combinată cu mai mulți dealeri de coca Dealerii de etnobotanice sunt vânați în Rusia Dealerii britanici dau cocaină la schimb pentru telefoane Nokia 8210 Dealerii și consumatorii de droguri și-au luat o țeapă de 12 milioane de dolari pe cea mai mare piață neagră a internetului Cel mai mare (fost) dealer de heroină din lume