FYI.

This story is over 5 years old.

Știri

Australia a declarat război rechinilor

Deși șansele de a fi mâncat de un rechin sunt mai mici decât cele de a muri trăznit de un fulger, guvernul Australiei s-a apucat să omoare rechinii pe capete, ca să se asigure că turiștii nu se vor teme să viziteze țara.
5.2.14

Imagine via

În ultimii trei ani, în Australia de Vest au avut loc șapte atacuri fatale ale rechinilor. O creștere destul de mare față de anii trecuți, în care se întâmplau astfel de incidente nefericite o dată, maxim de două ori pe an, așa că multă lume e de părere că trebuiesc luate măsuri.

Oare ce-i face pe rechini să se apropie de plaje ca să înfulece specia cea mai protejată și mai lipsită de apărare, omul? O fi gustul? Dacă s-ar îndopa cu membrii mai dolofani ai speciei, să zicem că ar avea sens. Poate i-ar confunda cu o focă suculentă. Dar persoanele atacate în ultimii ani au fost surferi supli, fără un strop de grăsime pe ei.

Publicitate

Valoarea nutrițională? Oamenii sunt echivalentul puilor din fabrici umflați cu hormoni și stresați – merge și așa ceva în caz de urgență.

Comoditate? Posibil. Noi, oamenii, știm prea bine valoarea mâncării fast-food rapidă și ușoară care-ți taie foamea și te lasă cu un ușor regret. Nu putem înota repede și nici nu ne putem apăra – e o masă ieftină și ușoară pentru Marele Alb.

Sau suntem în război? Ne considerăm specia dominantă, dar poate e valabil doar pe uscat. Iar uscatul reprezintă doar 30 de procente din Pământ. În ocean, creaturi nevinovate, magnifice, precum focile și peștii, chiar și delfinii și balenele, sunt masacrate și mâncate zi de zi de către oamenii mării – rechinii. Oare s-au hotărât să ne vină de hac și nouă?

Poate rechinii vor să lupte cu noi pentru rolul de Super Prădător. Dacă așa stau lucrurile, nu trebuie să ne facem griji – Premierul Australiei de Vest, Colin Barnett se ocupă de toate. A angajat o echipă de pescari care să ucidă rechinii cum îi văd. Locuitorii statului au contribuit cu mai mult de 12 milioane de lire pentru bărci de patrulare și momeli. Săptămâna trecută au prins unul – o femelă de rechin tigru care a fost ținută cu un cârlig în gură timp de 12 ore, după care a fost împușcată în cap de patru ori de un pescar, primul trofeu din cadrul răzbunării lui Barnett. Dar scorul e deocamdată 7 la 1 pentru rechini.

Ca situația să fie și mai enervantă pentru premier, rechinii au o echipă imensă de campanie pe uscat sub forma conservaționiștilor de mediu – oameni care iubesc rechinii atât de mult încât probabil ar fi onorați să fie mâncați de unul. Unii dintre ei se scufundă în ocean ca să fure momelile.

Publicitate

Săptămâna trecută, pescarii care trebuiau să joace rolul soldaților din prima linie au abandonat misiunea, mulțumită parțial echipei de PR a rechinilor. Asta nu l-a intimidat pe generalul Barnett – și-a trimis propriii soldați privați cu bărcile.

Premierul a primit sprijin pentru a-și pune planul în aplicare de la guvernul federal al Australiei. Există aici legi locale și s-au semnat convenții internaționale care interzic uciderea speciilor protejate. Totuși, ministrul mediului, Greg Hunt, a anulat o lege care interzicea uciderea anumitor specii protejate de rechini pentru că e în interesul națiunii să scape de ei, din moment ce oamenilor le e frică să mai intre în apă. Iar asta înseamnă că n-o să mai vină de pe tot globul ca să cheltuie sute  de dolari pe noapte în hotelurile Australiei de Vest și n-o să mai cumpere milkshake-uri la 8 lire și cârnați la 13 lire din cafenelele lor. (Apropo, turiști, sunteți țepuiți la maximum. Până și în Sydney e mai ieftin.)

Dar să revenim la rechini: poate că am înțeles noi greșit și nu e un nou război, ci unul care ține de secole, unul pe care suntem pe cale să-l câștigăm. La urma urmei, oamenii reușesc să omoare între 30 și 70 de milioane de rechini pe an, pe când rechinii ucid abia câțiva oameni în același interval.

Deja se poate spune că ne-am consolidat bine de tot poziția în vârful lanțului trofic aici în Australia. Am reușit să eliminăm 54 de specii de animale din țară de când au ajuns aici albii, dintre care 27 de mamifere – o treime din ce a reușit să facă restul lumii, iar multe dintre aceste animale se găseau doar aici – așa că știm foarte bine ce facem. Vasele comerciale de pescuit aproape că distrug specii întregi în fiecare zi – sunt fabrici plutitoare care sug viața din mări ca un aspirator. Și nu prind doar pești, ci tot ce se nimerește. Deșeurile toxice deversate în ocean au redus populația de orci la jumătate, iar mamifere precum delfinii, balenele și focile se îmbolnăvesc de cancer în număr mare. Pomparea gazelor în atmosferă a făcut temperatura primilor 700 de metri din ocean să crească mai rapid decât s-ar putea adapta la ea orice specie.

Publicitate

În concluzie, s-ar putea ca noi să fim cea mai mare problemă a rechinilor, dar ei sigur nu sunt cea mai mare problemă a noastră. Câinii de casă reușesc să omoare tot la fel de mulți oameni ca și rechinii, iar obiectele neînsuflețite precum zidurile, acoperișurile și scările sunt responsabile de moartea a 1 000 de persoane în fiecare an. Activitățile acvatice atât de îndrăgite de ministrul mediului Greg Hunt au dus la cel puțin 48 cazuri de înec anul trecut.

Șansele de a fi ucis de un rechin sunt de 1 din 292,525. Ai mai mari șanse să mori trăznit de fulger.

Campania împotriva rechinilor e de o tâmpenie absolută.

Urmăriți-l pe Carly pe Twitter: @carlylearson

Traducere: Oana Maria Zaharia