De ce are cel mai nou descoperit pește anusul pe cap?

Fotografie din arhiva Prosanta Chakrabarty

Acum vreo două zile, când Ben Richmond de la Motherboard a publicat un articol despre un nou tip de pește cavernicol care are anusul în spatele capului, am vrut să aflu mai multe despre el. Alte articole se concentrau pe noua specie, cunoscută sub numele de peștele Hoosier de peșteră, dar niciunul nu-mi spunea ce voiam să știu: De ce are peștele ăsta anusul pe cap? Ar trebui să fiu invidios?

Descoperirea a fost făcută de Matthew Niemiller de la Universitatea din Kentucky și Prosanta Chakrabarty de la Universitatea de stat din Louisiana. Am reușit să dau de Chakrabarty, care s-a dovedit a fi un fel de rockstar în lumea ihtiologiei.

În acest videoclip, ne explică într-un limbaj simplu și lucid de ce ar trebui să le dăm mai puțină atenție pelicanilor pătați cu petrol în urma dezastrului petrolier de la Deepwater Horizon și să ne concentrăm pe animalele care trăiesc pe fundul oceanelor. La urma urmei, ele sunt cele care trăiesc în nămolul care devine neospitalier mulțumită petrolului și substanțelor chimice pe care le deversăm acolo.

Dar nu contează astea acum. Important e să ne dăm seama de ce peștele cavernicol Hoosier are anusul pe cap. Ca să-mi explice, Chakrabarty m-a dus într-o călătorie palpitantă prin stilul de viață al peștelui care e orb și, pe deasupra, își mai și depune sperma în gură.

VICE: Bună, dr. Chakrabarty. Vreau să știu de ce are acest pește anusul pe cap, dar oare pun întrebarea corectă? Asta e cea mai importantă chestie la el?
Prosanta Chakrabarty: Cea mai tare chestie e faptul că e primul pește cavernicol de subteran care a fost descoperit în America de Nord în ultimii patruzeci de ani. Această descoperire s-a bazat pe cercetările moleculare ale colegului meu Matthew Niemiller și ne povestește despre evoluția condiției de orbire și despre cum, în anumite cazuri, cum e acesta, genele prind din urmă morfologia. Deci adaptarea la un mod de viață subteran s-a întâmplat cu mult înainte de pierderea funcției unora dintre genele asociate cu stilul lor de viață.

Să văd dacă am înțeles: Peștii ăștia nu doar că sunt orbi, dar nici măcar nu au ochi?
Da, nu au ochi.

Și la o anumită fază în evoluția lor, strămoșii lor aveau ochi?
Strămoșii lor aveau ochi, dar i-au pierdut când au intrat în habitatul de peșteră.

Ok, și cum îl face chestia asta special pe pește?
Există 150 de specii de pești care au devenit pești cavernicoli. Și-au pierdut ochii. Și-au pierdut pigmentația. Asta s-a întâmplat cel puțin de vreo douăzeci de ori. Și de fiecare dată când fac asta e un nou mod de a revoluționa condiția de orbire. Nu există lumină. Temperatura e destul de constantă. Deci e un mediu foarte diferit de al nostru, în care vederea e foarte importantă. Într-o peșteră, chiar dacă ai ochi, nu-i poți folosi. E beznă totală.

Deci această mutație întâmplătoare a scos rodopsina (gena vederii) la una dintre specii, dar nu la specia pe care tocmai am descris-o. Încă produce o genă funcțională, chiar dacă gena aceea nu mai face, practic, nimic. Îți dai seama ce dubioase sunt mutațiile astea? Poți avea o genă funcțională pentru ceva, chiar dacă nu ai ochi deloc.

Deci e una dintre chestiile alea inexplicabile cu care anumite specii rămân pe parcursul evoluției? Ca atunci când Richard Dawkins a disecat girafa și a dovedit că avea un nerv care-i străbătea tot gâtul fără niciun motiv?

Nu cred că știu povestea, dar girafele sigur sunt niște creaturi ciudate. Sunt astfel de rămășițe inutile și la oameni. Avem organe fără niciun scop și lucruri care nu au un design foarte bun. Inima e destul de proastă. Nu e simplu să explici orice organism. Ai zice că e ușor să orbești, dar nu e chiar așa.

Dar ce legătură are orbirea cu anusul plasat pe cap?
E bizar. Unii oameni spun că motivul e ca să se cace în afara apei. Ca să-și ridice corpul din apă și să depună fecalele pe uscat. Dar și-au dat toți seama că scopul e și de a depune ouăle în branhii. E o cloacă, dar, în principal, e un anus. Totul iese pe acolo, și fecalele, și ouăle.

Deci faptul că are anusul lângă cap îi permite să introducă ouăle în branhii, unde peștii ăștia își cresc puii. Nimeni n-a spus ceva despre asta, dar știm că și cei mai apropiați strămoși ai lui de la suprafață fac asta, deci presupunem că e din același motiv. Nu știm sigur cum are loc fertilizarea, dar probabil e facilitată de acest anus-cloacă-gât-cap.

Deci în timpul împerecherii, își apropie capetele și anusurile?
Da. Sperma iese prin gură, apoi prin branhii, și fertilizează ouăle. E o posibilitate care are sens.

Deci zici că își depune sperma în gură prin anus?
Da, poate. Cel puțin așa suspectăm. Mulți pești fac acuplarea astfel. Femelele iau sperma în gură, unde țin și ouăle.

Care e avantajul de a-ți crește puii în branhii?
Dacă nu ai ochi și nu poți vedea unde sunt puii, vrei să-i ții aproape. Și cam asta e soluția, în afară de fertilizarea internă, care s-a întâmplat doar de câteva ori. Metoda asta îi ajută să-și protejeze puii.

Dar chiar și pentru un pește orb, asta înseamnă să ții puii în plămâni cumva.
Ceea ce înseamnă că micuții primesc mai mult oxigen. Și fluxul apei care trece prin branhii îi ajută să se dezvolte. În peșteri, apa e de obicei stătătoare.

Deci nu e doar un loc sigur în care își ține puii?
Nu, îi ajută pe mai multe planuri.

Ai văzut fotografia de pe Gawker, în care peștele arată ca o pulă?
Poate seamănă cu a ta, cu a mea sigur nu.

Touché.

Traducere: Oana Maria Zaharia