Consecințele îngrozitoare ale dependenței tale de internet

Recunoaște, ești dependent.

Nu poți sta un minut fără să-ți verifici mesajele, fără să urmărești un prieten de-al unui prieten care-ți place de pe Facebook sau ca să vezi cine ți-a dat like la poza cu cățelul ăla pe care l-ai văzut în drum spre muncă azi dimineață. Ce e și mai ciudat e că nu-ți amintești cum ai ajuns în faza asta. Parcă deunăzi te uitai la Jurassic Park pe casetă video în camera părinților tăi și deodată te-ai trezit că te masturbezi la webcam pentru necunoscuți ca să-ți poți plăti telefonul și internetul.

Trăim într-o lume în care n-ai nevoie să gândești ca să faci orice. Opinii, fapte, locații – toate sunt accesibile printr-o simplă căutare pe internet. E o distopie reală în care ai mai mari șanse să dai peste căcaturi fără sens ca ăsta decât să vorbești cu o persoană reală la telefon. Orice facem, online și offline, e înregistrat, transmis și urmărit, pentru profitul corporațiilor devoratoare care vor să te transforme în baterie pentru vibratorul lor gigantic.

Cușca din sticlă, scrisă de Nicholas Carr („unul dintre cei mai lucizi și necesari gânditori în viață", potrivit lui Jonathan Safran Foer) vorbește chiar despre asta. Cartea explorează relația noastră de dependență cu tehnologia automatizată (căutăm pe Google răspunsul la orice întrebare, folosim GPS-ul ca să ajungem la propriul apartament) și prezintă niște repercusiuni îngrijorătoare – de exemplu, umanitatea își pierde abilitățile de a pilota un avion. Sau un viitor în care toată lumea are un aparat care face spaghete bolognese, dar nimeni nu știe să le gătească (pe asta am inventat-o eu).

L-am contactat pe Carr pentru o conversație despre cum am devenit atât de dependenți și despre ce dracu' am putea face ca să oprim treaba asta.

VICE: E super nesimțit internetul ăsta, nu?
Nicholas Carr: Pune confortul și rapiditatea mai presus de orice altceva, dar nu e nesimțit.

Și ce efect are chestia asta?
Cred că ne manipulează să devenim mai nerăbdători. Nu mai suntem capabili să filtrăm lucrurile care ne distrag atenția, deși am devenit mai buni la colectarea informației.

Felul în care interacționăm cu calculatoarele ne afectează modul de gândire?
Dacă interacționezi cu ele tot timpul, atunci creierul tău se va optimiza pentru colectarea și urmărirea de informații și stimuli prin intermediul calculatoarelor. Va începe să piardă anumite funcții subtile pe care le avem pentru a interacționa cu lumea reală.

Pe tine cum te-a afectat tehnologia?
Ce m-a inspirat să scriu cartea a fost faptul că am realizat că am ajuns să ne bazăm pe calculatoare pentru majoritatea lucrurilor pe care le facem. Istoria omenirii depinde de echilibrul dintre ceea ce fac instrumentele noastre și ceea ce facem noi. Calculatoarele sunt implicate în viețile noastre la un nivel pe care n-a reușit să-l atingă nicio altă tehnologie.

Ar trebui să tragem linie între lumea fizică și cea virtuală?
Chiar s-a făcut un experiment foarte interesant în acest sens, pe șoareci.

Ce experiment?
Oamenii de știință au monitorizat creierul șoarecilor în timp ce aceștia navigau printr-un labirint real și apoi când navigau printr-o simulare pe calculator. Au descoperit că o parte mult mai mică din creierul șoarecilor era activă când aceștia navigau prin simulare.

Ce părere ai de aplicații precum Freedom sau Moment care sunt pe calculator și pe telefon, dar au scopul de a ne împiedica să ne folosim calculatorul sau telefonul?
E o metodă de a recurge la software pentru rezolvarea unei probleme creată de software. Ne arată că voința noastră nu e suficientă pentru a gestiona situația.

Înseamnă că suntem niște idioți.
Dar pe de altă parte, faptul că astfel de aplicații există e încurajator. Înseamnă că există oameni cărora li se pare că relația noastră cu tehnologia a ajuns prea departe.

Nu e specific naturii umane să inventeze instrumente care să ne facă viața mai ușoară?
Există o teorie interesantă despre asta numită paradoxul muncii.

Ce teorie?
În adâncul psihicului nostru, există un conflict generat de ideea că am fi mai fericiți dacă n-am avea nimic de făcut și impulsul de a munci mai puțin. Dar în realitate, chestia asta ne face nefericiți. Credem că am fi mai fericiți și mai împliniți dacă n-am avea nimic de făcut, dar se pare că suntem mai satisfăcuți atunci când muncim.

Ah.
Avioanele ne arată de ce e greșit să gândim așa. Există potențialul să ne erodăm o abilitate. Când se întâmplă accidente aeriene, dăm vina pe eroarea umană, dar de fapt sunt erori umane provocate de o dependență prea mare de tehnologie.

Corect. Dar nu e minunat să poți comprima informația și s-o lansezi în lumea întreagă prin rețelele sociale, către oameni care gândesc la fel din întreaga lume?
Nu am o problemă cu rețelele sociale, ci cu faptul că, cu cât suntem mai dependenți de internet pentru colectarea de informații, cu atât ne antrenăm mai mult să absorbim informația doar în acest mod. Computerul reflectă o perspectivă asupra gândirii omenești care seamănă, de fapt, cu modul de funcționare al calculatoarelor, adică o procesare utilitară a informației.

Deci toți devenim calculatoare.
Nu, cred că mulți oameni de pe această planetă ar fi calculatoare nasoale, slavă Domnului. Teama mea e că în loc să păstrăm un echilibru, vom ajunge să lăsăm calculatoarele să facă totul în locul nostru.

În ziua de azi ne putem face propria pizza Domino pe aplicația lor, iar Google a declarat că vrea să facă un calculator omniscient. Ar trebui să ne facem griji?
Problema e că algoritmii de care depindem sunt invizibili pentru noi. Doar pentru că Google funcționează rapid, ni se pare suficient. Nu ne gândim la felul în care ne manipulează informațiile.

Mai există teoria că folosim tehnologiile pe care le folosim pentru că sunt cele mai bune care sunt disponibile. Dar nu e adevărat. Există tot felul de interese – economice, sociale și chiar militare – care dictează ce fel de tehnologie să ne fie disponibilă.

La începutul erei automatizării, erau două alternative: una în care creezi software foarte inteligent și îl impui lucrătorului; și alta, în care recunoști că lucrătorul are abilități importante și intuiție, așa că îl lași pe el să facă programarea. Ghici pe care am ales-o noi.

Suntem cam naivi în privința intențiilor unei companii ca Google, nu?
În foarte mare măsură, motivațiile acestei companii sunt de natură economică și e în interesul lor economic să ne mențină distrați, să facem scroll, să ne arate reclame. Cu cât te fac să te miști mai rapid de pe o pagină pe alta, cu atât funcționează mai bine sistemul lor economic, pentru că strâng informații despre tine și îți arată mai multe reclame personalizate.

Dar dacă scopul lor suprem e să creeze un calculator suprem și finanțează această misiune prin crearea unui sistem care ne distrage atenția și ne oferă recompense instante, după care înregistrează tot, înseamnă că au reușit să creeze ideea de om care e – cel puțin pe jumătate – greșit.
Sună corect ce zici și te-ai dus mai departe decât ce spuneam eu. Înțelegerea acestui calculator va fi un portret foarte îngust care reflectă interesul economic al creatorului companiei și modul în care ne comportăm online.

Deci ce vom crea noi va fi un sistem care ne oferă constant dorințele de bază – pornografie, pizza, cultură pop… Ce șanse sunt ca un calculator de la Google să-mi cunoască preferințele pornografice?
Șanse dureros de mari.

Ar trebui să ne temem de viitor?
Cred că ar trebui să fim îngrijorați. Ne lăsăm pasiv în mâinile celor care creează sistemele. Trebuie să gândim critic, în timp ce ne menținem entuziasmul pentru noile invenții care au loc. Nu sunt vreun înapoiat, nu cred că ar trebui să ne aruncăm laptopurile la gunoi și să fugim în pădure.

Practic întrupăm dorința de moarte a lui Freud și încercăm din toate puterile să ne transformăm în niște bucăți de carne neorganice.
Chiar și înainte de Freud, Marx a argumentat că dorința ascunsă a tehnologiei pare a fi crearea de tehnologie însuflețită și de oameni neînsuflețiți. Dacă luăm drept exemplu aparatele de radio, toate erau dispozitive de transmisie-recepție la început. Dar în scurt timp, oamenii au încetat să mai transmită ceva și s-au rezumat la ascultarea pasivă.

Destinul nostru e să inventăm o tehnologie care până la urmă ne va ucide?
Nu sunt așa de sigur. În Cușca de sticlă, propun o tehnologie care să ne aprofundeze relația cu lumea. Cum ar fi un telescop, sau o coasă. Nu prea putem tăia iarba fără coasă. E o unealtă grozavă. Dar ceasul, în schimb…

Te rog nu-mi spune că ceasul e malefic.
E o sabie cu două tăișuri. Mereu mă tem să vorbesc despre părțile lui negative pentru că lumea abia așteaptă să-mi pună o etichetă de genul „ăla care urăște ceasurile".

Promit că n-o să fac asta.
OK. Așa. Ceasurile au transformat timpul dintr-o curgere infinită în unități măsurabile exacte, ceea ce era esențial pentru industrializare. Dar asta înseamnă că atunci când devii complet adaptat la ceas, pierzi sentimentul că faci și tu parte din curgerea naturală a timpului. Ne rutinăm: ne trezim la ora X, mergem la muncă la ora Y, mergem la culcare la ora Z.

Există și invenții moderne bune?
Hm.

Niciuna?
Scara? Scările sunt bune.

Nu vreau să fiu ăla care urăște scările, dar nici n-aș zice că sunt moderne. Ce zici de pogo stick?
Nu e rău, merge și el, pe lângă telescop. Dar dacă sari cu el toată ziua, s-ar putea să existe consecințe negative. Mai e OK și mixul de DJ, pentru crearea de muzică. E OK și tehnologia de înregistrare digitală.

Oare o să fie din nou la modă vreodată contemplarea cerului în liniște?
Sper că da.

@MrDavidWhelan

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre internet:
Cum să te porți pe internet în 2014 Omul care luptă pentru un internet liber Bărbatul care vrea să-ți vindece dependența de internet Întrebarea zilei: Ce face maică-ta pe internet?