FYI.

This story is over 5 years old.

Știri anti-mahmureală

De la tămbălăul mediatic al accidentului aviatic la protestul jurnaliștilor

Propaganda „ucide” România.

Ilustrație: Vasile

Săptămâna asta nu am deschis televizorul deloc. Am bănuit că va fi o isterie media, că moartea face rating, că suntem topiți după eroi, dar cu o singură condiţie: să fie morţi în costume de mireasă, cum zicea Liviu Mihaiu. Am refuzat să iau parte la acest carnaval macabru.

În schimb am urmărit ce se întâmplă în Ucraina, acolo unde protestele împotriva președintelui pro-rus Yanukovici au dus la violențe extreme cu sute de răniți și cinci morți. Motivul protestelor: în loc să semneze un tratat cu Uniunea Europeană, președintele Ucrainei a bătut palma cu Moscova lui Vladimir Putin. Oamenii protestează de aproape două luni, la temperaturi de minus 15 grade pentru că vor în Europa, vor democrație. Protestele s-au extins și în alte orașe.

Publicitate

La noi însă, dăi cu accidentul care a senzibilizat o țară întreagă: toți au devenit experți aviatici, Romanița l-a plâns pe Iovan la una din emisiunile kitsch, s-a făcut pagină de facebook în memoria tinerei voluntare, autoritățile au dat din colț în colț, șpaga i-a omorât pe cei doi, sistemul e de vină! Concluzia? E nevoie de reformă! Așa s-a întâmplat și cu maidanezii din București, așa s-a întâmplat și cu profesoara care a cerut șpagă. Reforma la români durează din păcate între trei zile și o săptămână, până se stinge subiectul de pe prima pagină a mass-media. După, lucrurile intră în normalitatea paradoxală românească: așteptăm un alt eveniment tragic, care să cutremure o țară întreagă, pentru a fi urmat de înființarea unei Comisii în Parlament care să analizeze cazul, pentru ca apoi să urmeze o serie de măsuri „reformatoare” ale sistemului. Cum bine zicea Liviu Mihaiu:

„Şi, totuşi, ne indignăm: „Doamne, în ce ţară trăim!!?” Trăim într-o ţara în care nu ne revoltăm când cineva este umilit, când cineva este hărţuit, când cineva ne fură, când cineva ne ignoră, când cineva ne corupe, când cineva ne omoară trecutul, când cineva ne dărâmă monumentele, când cineva ne înjură în fiecare seară, când cineva ne otrăveşte mâncarea, când cineva ne ia pământurile şi ne pune badigarduri. Trăim în ţara în care, de fapt, nu ne pasă că trăim. Dacă moare cineva însă, eh, atunci, da! Merită trei zile de reformă şi spume în singura ţara în care succesul nu are succes, în care binele nu se simte prea bine şi incompetenţa este perfect constituţională.”

Publicitate

Exact ce s-a întâmplat în weekend: am așteptat două săptămâni codul portocaliu de ninsoare, autoritățile s-au pregătit temeinic pentru asta, au fost ședințe la guvern între Ponta și prefecți, alertă maximă, iar când au dat primii fulgi de zăpadă, ghici, ce s-a întâmplat? Autoritățile au fost luate prin surprindere, iar circulața s-a închis pe autostrăzile A1, A2, A3 și pe mai multe drumuri naționale. Management eficient nu altceva!

Dar sa revenim la presă. Un protest al jurnaliștilor împotriva practicilor degradante  din presă a fost lansat în Revista 22. Mă aflu și eu printre cei peste 500 de semnatari - unii dintre ei oameni pe care îi respect și  stimez  - deși nu mă consider jurnalist. Am semnat în primul rând pentru că nu mai am chef să mă facă maica-mea „BĂSIST”. Apoi pentru că nu mai vreau o societate scindată, degradată din cauza calității mass-mediei românești. Nici propagandă ieftină, ca pe vremea regretatului, nici atacuri mârșave care să bage ura între oameni. Vreau profesionalism și obiectivitate (cât se poate). Exemple sunt și le știm toți cei care încă mai pot raționaliza. Vreau discuții argumentate, analize și comunicare eficientă,  nu zbierături și istericale. Vreau normalitate și focusarea energiilor spre lucruri constructive. Eu nu am semnat protestul pentru că Antena 3 a linșat-o mediatic pe Pora. Am semnat pentru că vreau normalitate.

Scriam anul trecut pe blog că propaganda „ucide” România. Preluam un material din Dilema Veche despre propaganda actuală: „Manipulări, minciuni, omisiuni, dezinformări şi intoxicări, toate făcute din anumite interese politice, religioase, comerciale, civice sau interlope, mijloacele prin care ele sunt servite publicului s-au multiplicat. Prin multele televiziuni, radiouri, ziare, site-uri şi reţele sociale, prin telefon sau prin abordare directă, suntem supuşi zilnic unui atac informaţional interesat. E o cale pe care se merge înainte, cu tot mai puţine scrupule. Nu mai e un singur canal TV sau un singur difuzor în perete şi nicio singură sursă de propagandă. Pe vremuri se spunea că „minţi ca o gazetă comunistă“. Astăzi descoperim că marea minciună comunistă, care venea dintr-o singură direcţie, s-a spart într-o mulţime de minciuni mai mici care ne înconjoară!”

Publicitate

Victime ale  acestui război informațional mediatic sunt majoritatea româniilor, manipulați de o parte sau alta, cărora le este greu să își creeze o opinie printre minciuniile, dezinformăriile și intoxicăriile la care sunt supuși în urma bombardării informaționale din mass-media. Propaganda s-a transformat în simpla minciună – pentru ca nu poți face propagandă cât timp sistemele de valori pe care partidele vor să le promoveze sunt incoerente. De-asta am protestat semnând petiția.

Am asistat la dialogul de la distanță între Tismăneanu și Mircea Toma. Primul îi reproșa celui din urmă neimplicarea ActiveWatch în semnarea protestului și faptul că nu a luat o atitudine publică cu privire la ce s-a întâmplat în cazul Andreei Pora. Mircea Toma i-a zis că nu avea motive să răspundă public, deoarece ActiveWatch e o organizație care și-a păstrat neutralitatea. Faptul ca apărea cu o poziție publică, putea fi considerat ca partizan al ideiilor și discursului pe care Andreea Pora îl promovează. Ambii sunt personalități pe care le respect, sunt oameni care luptă pentru democrație și statul de drept și au dreptate fiecare în parte.

Scriam în trecut că respectul pentru celălalt şi binele comun au dispărut și au făcut loc conflictului şi stării de vrajbă între oameni, între instituţii, între politicieni, între televiziuni. Toţi aceşti factori au dus la o blazare a societăţii civile. Anul trecut făceam o analiză comparativă despre  lipsa de reacție și acțiune a societății civile din România. Lucian Boia în controversata sa carte De ce este România altfel, susţine: „lucrul cel mai anevoios este să porneşti în România o acţiune colectivă”. Liviu Mihaiu spunea într-un interviu: „Noi nu avem nicio capacitate reactivă. Suntem un popor obişnuit să primească ceea ce i se dă de sus. Noi nu suntem obişnuiţi să ne revoltăm, să ne solidarizăm, să ne cartelăm pentru o cauză, o idee…”

Aceste scrisori de la distanță arată cel mai bine situația scindată a societății civile, a oamenilor de valoare care pot schimba traiectoria țării, a orgoliilor și micilor conflicte, a lipsei de frondă din partea celor care apără valorile democratice. Lipsește spiritul de unitate, de front comun și solidaritatea pentru o cauză (vezi ce se întâmplă în Ucraina). Birocraţia și lipsa de implicare civică și de solidaritate domină societatea actuală.

Transformarea ei se face doar printr-o acţiune amplă a societăţii civile. Schimbările sociale se realizează lent şi necesită un efort continuu din partea sectorului ongist pentru a asigura sustenabilitatea evoluției. Dar înainte de asta trebuie să trecem peste orgolii, peste micile conflicte, peste invidii. Societatea civilă are nevoie de unitate și solidaritate pentru a schimba cu adevărat ceva. În caz contrar, România va rămâne o ţară paradoxală şi spectaculoasă, cum spunea Pleşu, pentru că ea funcţionează aşa cum este: produce forme pentru care lipseşte fondul.

Urmăriți-l pe Grațian pe blogul său sau pe facebook.

Anterior: Mi-e frică de ce se întâmplă prin Europa, dar cel mai frică mi-e de ce se întâmplă în România