Numele bunicii mele este Irma. Are 100 de ani. A crescut pe lângă o măcelărie germană din Buffalo, New York și și-a petrecut viața călătorind în vest, ca biochimist. M-am mutat cu ea anul trecut, în New Mexico. E foarte distractivă.Chiar zilele trecute, când am luat-o de la clubul de carte pentru doamne, căra o cutie gigantică albă ce adăpostea un frumos chec ca de catifea. Doamnele deciseseră să facă un schimb de cadouri. Singura problemă a fost că bunica mea a uitat să aducă unul. Cum pleca buni, hostessele au întrebat-o dacă a adus un cadou la schimb pentru chec. Fără a se pierde o clipă, bunica le-a spus că deja a fost luat cadoul ei și că, dacă afurisita trebuie să știe, a fost un voucher. Dar a fost prinsă cu mâța-n sac, iar hostessele au trimis-o înapoi la părinții mei, care locuiesc alături.
Publicitate
Când ai 100 de ani, cred că unul dintre lucrurile care este și bun și rău în acelasi timp este că te întorci cumva înapoi în timp, la a fi un copil. Ținem următoarea întrunire a clubului de carte la noi acasă și vom umple masa din sufragerie cu prăjituri.
