Cronică de carte: Aventuri literare cu vampirul Poponeț

Am citit săptămâna asta o carte românească cu vampiri. M-am sacrificat. În numele curiozității. Nu, ăla nu e titlul cărții de care am să vă vorbesc. Are unul mult mai anost: Consumatorul de suflete. Poponeț e autorul. După numele lui în lumea mondenă. Codin Maticiuc, după numele din buletin. De aceea cartea nu trebuie citită ca beletristică. Ci mai mult ca o incursiune în psihicul unui băiat de bani gata sigur pe el.

Până ajungem la carte, trebuie să vorbim puțin despre vinovat.

Prin 2007-2010 așa, presa mondenă funcționa altfel. Criza nu omorâse încă departamentul de paparazzi și încă se mai făceau știri urmărind oameni în realitate, nu doar pe Facebook. Și se mai știa care-s sponsorii care plătesc vedetele, în schimbul a niște dat sub coadă, masa din club, șampania și cocaina VIP-urilor de sex darnic și feminin. Nu mințeau că scot bani din concerte, ca acum. Un sponsor foarte comun de-ăsta, pe la care au trecut printre multe altele și Anamaria Ferentz, Anna Lesko, Maria Dinulescu sau Gina Pistol, era Codin Maticiuc. De profesie băiat de bani gata. Cunoscut de toată lumea din branșă, dar destul de discret în aparițiile media. Pentru că interesul omului era să fută gagici mișto, nu să și afle toată lumea.

Lucrând pe vremea aia în lumea mondenă, îți dai seama că am fost curios să văd ce naiba l-a apucat pe băiat de s-a pus pe scris. Nu voiam neaparat să citesc. Așa că m-am dus la lansare.

După ce autorul s-a așezat pe vine și a trântit în lume această grămadă aburindă de literatură, s-a gândit să adune o ceată pestriță la Godot, în București, ca să o lanseze. Marți, 23 septembrie. Când am ajuns, locul era plin de reporteri de emisiuni mondene pentru reduși mintal, bloggeri pișcotari, prieteni de-ai autorului și cucoane trecute de 30 de ani cu pălărie. Serios. Un procent foarte mare de dudui stăteau la masă cu pălăria în cap. E probabil o modă sau ceva. După aspect păreau în marea majoritate prostituate puțin trecute. De-alea de 2007. Prostituatele îmbătrânesc repede. Să nu mă înțelegeți greșit, nu zic prostituată în sensul rău al cuvântului, ălă cu „fă, faci cur pe trei bonuri de masă?". Prostituate în sensul bun, gen „hei, pisi, știu că nu ne cunoaștem, dar prietenii mei spun că ești fată faină. Vrei să mergem în Dubai trei zile pe banii mei?".

De după o noptieră sau ceva a apărut și autorul. Blondiu, dolofănuț așa, ca și cum n-a scăpat de grăsimea de bebeluș, autorul este un specimen sub medie, de înălțimea unui cocalar trendinez, vag îmbătrânit. Freză detestabilă, vestă de piele ca de motociclist, dar de fapt fashion, ce să mai, era greu să găsești ceva la el care să nu urăști.

Și apoi s-au urcat pe scenă invitații speciali, aduși să laude cartea. Și chiar a funcționat. Am plecat de acolo curios. Întâi a vorbit un mustăcios de la editură, care a precizat că a publicat repede, pentru că era mai bună decât alte patru manuscrise. Faptul că existau în lume manuscrise mai proaste m-a umplut de speranță.

După el a vorbit marele critic literar Alex Ștefănescu. Pachidermul cu breton, cum îl alinta Vadim cu gingășie, ne-a vorbit de spiritul fin, de pasionat de literatură al autorului. De cât de autentică și plină de mesaj e cartea. Omul era impresionat. Am să citez din prefața cărții, scrisă chiar de pachiderm. Acesta e începutul:

"Cine este Codin Maticiuc?

Nu știu."

Apoi a vorbit Mihai Bendeac. Măgulit total că l-a întrebat cineva despre cărți. Rari sunt oamenii care îl apreciază pe Bendeac și știu să citească. Dan Chișu a mormăit și el ceva, nu am fost atent, pentru că Dan Chișu. Apoi Lia Bugnar a reușit să vorbească despre ea și să-și dea aere de artistă intensă care se ia în serios. Părea apăsată de umbra menopauzei. Și în final Florin Chilian. Nu o să fac nicio glumă cu Florin Chilian, pentru că mi-e frică de el. Nu că m-ar bate, că nu sunt femeie să dea în mine, dar e genul care dă în judecată 14 oameni pe zi pentru varii motive.

Am luat cartea și am plecat de acolo cu așteptări mult mai mari de la ea decât când am venit. Deja, din poveștile aplaudacilor de pe scenă, îmi imaginam că o să găsesc o carte aproape mediocră.

„Avertisment: Nu citi această mizerie. Rămâi în lumea ta ordonată, plătește-ți facturile, spală-te pe dinți, cumpără apă plată, setează-ți alarma, răspunde la salut, pune benzină, iubește-ți aproapele. Nu intra în dezordinea mea de care îmi este atât de sete și pentru care sunt adeseori dojenit de civili."

Oligofrenia de mai sus, care pare un fel de Fight Club povestit de un om care nu a înțeles Fight Club, e chiar pe bune din introducere. M-am spălat pe dinți și am prins curaj să trec la restul cărții.

Volumul are vreo două sute de pagini, dintre care un sfert cu doar câteva cuvinte pe mijloc. Nici restul nu sufereau de prea multe litere. Font mare, spațiu în toate direcțiile și distanță de un deget între rânduri. Bănuiesc că dacă ar fi formatată normal, ar avea maximum două pagini în Word. Pentru că eu mă cac repede și citesc lent și tot am citit-o în diagonală într-o săptămână de ținut în baie.

Cititul în diagonală e cam singurul mod în care poți lectura cartea. Nu e destul de coerentă ca idei încât să poți citi un paragraf întreg. Și nici romgleza ordinară nu ajută. Nu. Nu e nici mediocră. Am fost păcălit de charisma lui Bendeac, care părea relamente încântat de ea. Rău, rău, Bendeac! Nici măcar nu e o carte atât de proastă încât să te amuze că e proastă.

„Masturbarea egoului" este genul literar abordat, unul destul de des scris, dar foarte rar citit. Un gen în care autorul, profund încântat de propria persoană, își scrie aventurile și trăirile ca să vadă și alții cât de mișto e el și cât de super tare e viața lui. Posibil se și atinge în timp ce scrie.

Tema cu vampiri din carte e de fapt o țeapă. Sau metaforă, dacă-l întrebi pe el. Prin vampiri el înțelege specia de mascul care are ca ocupație principală vrăjitul și fututul de gagici. Ca el, așa. Ne vorbește scremut în 180 de pagini împărțite în scrisori, capitole, subcapitole și paragrafe, unele scrise cu italice, altele nu, foarte puține având legătură de la unul la altul, ca să fie treaba și mai confuză, despre cum petrece el peste tot în lume și agață gagici mișto. Pe ici pe colo sunt presărate niște descrieri forțate de acte sexuale. O tentativă de 50 Shades of Grey mai prost scris, dacă e omenește posibil.

„Pe decana de vârstă o țineam de păr cu nările aproape de locul penetrării, ca să simtă mirosul de sex al amicei. Oricum se băgase aiurea în toaletă și în treabă. Cu o mișcare bruscă am ieșit și jetul cald de spermă a împroșcat fața indiscretei - ochi, gură și păr.."

Un lucru foarte ok de altfel, pe care l-am face și noi dacă am avea tați sponsori. Partea ridicolă e că băiatului i se pare super-realizare. În capul lui dolofan, de bebeluș, care se înalță până la 1,70 înălțime, are impresia că faptul că fute multe gagici bune măr ține cumva de șarmul lui deosebit, de conversațiile lui iscusite și de modul cum poate manipula sentimentul femeii. Are impresia că toate gagicile astea pe care le fute, suferă după el și pleacă marcate. Victime ale vampirului, lăsate fără suflet și vlagă de către Poponețul nopții.

La vreo 35 de ani ai lui nu înțelege că o femeie, dacă o faci să se simtă bine, o să se fută. Și e foarte ușor să o faci să se simtă bine, dacă ai timpul unui șomer și banii lui tata. Să te umfli în pene că poți să fuți mult în condițiile astea două e ca și cum te-ai lăuda că poți să te scuipi singur pe piept. Chiar aș fi curios să citesc un capitol de-ăsta din punctul de vedere al uneia dintre „victime". Probabil ar suna cam așa: „Nu era chiar urât, mi-a dat cocaină și o brățară, apoi m-a plimbat cu yahtul două zile. A fost frumos, așa că l-am lăsat să mă fută, după care m-am întors la treburile mele".

Am să vă las cu un paragraf din carte. Ar putea fi toată cartea. Că, per total, e cam aceeași nonidee reformulată în diferite moduri la fel de banale și vag incoerente.

„Mă închin nopții. Mă face asta necredincios? Rugile mele se adresează stelelor și lunii… sunt ateu? Mă încarc cu energia întunericului. Aparțin deci Necuratului? Venerez femeia. Se aplică teoria chipului cioplit? Îngenunchez în fața scenei. Sunt deja al Satanei, deci? Plâng ziua, seara zâmbesc iar. Sunt vampirul perfect? Certitudini și nesiguranțe mă definesc deopotrivă. Nu știu unde merg de aici, dar acum nu mă puteți ignora. Rege al nopții, nu îmi puteți nega ziua. Stăpân al cluburilor, nu mă puteți exclude din lucrurile pământești.

E clar. Omului i-au murit lăudătorii și s-a gândit să scrie o carte despre cât e el de șmecher și adânc, după care a dat bani să o vadă tipărită. Mă întreb, câți bani și-a luat pachidermul cu breton, ca să recomande ciorna asta sinistră. Sigur nu a ajuns atât de senil încât să confunde onania asta literară cu o carte. Ce golan bătrân!

Vezi și:
50 de ani de fotografie paparazzi
Cinci români mai tari ca Perversul de pe Târgul Ocna
Diseminarea online a fotografiilor cu vedete nud a dezvăluit un nou tip de pervers
Industria pornografică luptă împotriva hackerului care a postat poze nud cu peste 400 de vedete