Berlin, orașul unde românii nu se simt emigranți

Fotografii de Vincent Barker
Stilist și art director: Cristina Chirilă

În ciuda faptului că populația Germaniei stagnează, Berlinul crește cu 30 000 de emigranți pe an. Câteva mii sunt români și deși unii ne țin țara pe primul loc în ce privește numărul hoților de buzunare, majoritatea sunt artiști, stabiliți aici pentru că, așa cum spunea primarul Klaus Wowereit acum zece ani, „Berlinul este sărac, dar sexy". Deși de-atunci orașul nu mai e atât de ieftin, sexy tot a rămas, cu minimum patru sute de petreceri pe weekend, puzderie de galerii și evenimente culturale. Mă luase și pe mine hype-ul să mă mut acolo acum câțiva ani, dar mi-a fost frică să nu-mi pierd viața în club. Am vorbit însă cu șapte artiști români stabiliți la Berlin de ceva ani, ca să-mi explice cum au reușit să reziste hedonismului distructiv și să se integreze în orașul râvnit de orice student la arte.

vivianadruga.com

VICE: De ce te-ai mutat la Berlin?
Viviana: Mama a avut un vis: două fete blonde cu ochi albaștri care știu germană. Asta mi-a marcat copilăria și adolescența precum o schizofrenie: la școală germană, acasă română și de aici probleme de identitate și apartenență. În timpul ăsta am refuzat să stăpânesc germana, ca un fel de protecție, până în 2007, odată cu schimbarea rezidenței.

Te-ai integrat ușor?
Am simțit că trebuie să fiu aici, a fost o chemare. Odată ajunsă am simțit că am fost așteptată de o familie de artiști. Am liniște, nu simt presiune să fiu ce nu sunt. Cel mai mult îmi place că orașul este în continuă schimbare, datorită nomazilor contemporani ca mine. Spații de expunere există din abundență, de la artist-run până la galerii specializate pe fotografie și performance.

E ușor să te muți aici?
E mai ușor dacă vorbești limba. Se poate și fără, dar nu vei ajunge la sufletul locului. Ieftin a fost în anii 90', acum e un mit. Planul pe 2015 este o creștere a chiriilor cu 19%, ceea ce poate fi devastator de gentrificator. Într-un oraș ca Berlinul nu există un singur centru și periferiile sunt și ele puternic animate.

Ce îți ofera Berlinul în plus artistic față de București?
O lipsă de apartenență care pentru unii e dureroasă, dar pentru mine e reconfortantă. Asta nu înseamnă că nu-mi pasă și nu urmăresc ce se întâmplă în țară. Particip la proteste în fața Ambasadei României la Berlin. Dar atuul principal este că aici pot defini un spațiu personal artistic universal, care mă pune în legătură cu artiști preocupați de aceleași dimensiuni.

Te-ai mai întoarce în țară?
Nu aparțin unei țări anume. Berlin nu este Germania, ci o zonă tranzitorie asemeni unui aeroport, iar ce fac eu este universal și poate fi practicat oriunde. Îmi imaginez cu ușurință că locuiesc și în Romania și la Berlin. Numai că în România nu am proiecte. Aș vrea să aduc 22+1 în țară și să dezvolt un proiect despre partizanii din Țara Făgărașului.

CosminTRG.com, Soundcloud

VICE: Te-a ajuns și pe tine hype-ul berlinez?
Cosmin: Am fost de câteva ori aici înainte să mă mut, dar hype-ul a trecut pe lângă mine. Circumstanțele au făcut să fiu plimbat pe la Brandenburger Tor, pe Kudamm, pe la cârnați, nu înțelegam ce-i plăcuse lui David Bowie, de ce se mută toți americanii în bloc… Îți ia putin timp să ajungi unde trebuie. M-am mutat aici pentru că-mi doream să schimb aerul și să nu mă plafonez.

Ce-ți oferă Berlinul în plus artistic față de București?
Aici arta și fenomenul cultural nu sunt un lux sau o bizarerie, vorbesc de la sine. Totul este direct, imediat și foarte divers. Să fiu mai aproape de un centru de creație m-a ajutat să definesc mai bine ce-mi doresc să spun, cum să mă exprim, să distilez niște idei.

E ușor să te muți aici?
E bine să știi foarte multe lucruri despre birocrația germană. Dacă vrei să dormi pe o canapea într-o casă cu șase oameni nu e greu, dar dacă vrei spațiul tău, e o saga fără sfârșit. Germana e esențială pentru a naviga comfortabil prin acte și a-ți da seama de cum gândesc oamenii în situații sociale. E o capitală mult mai ieftină decât altele, dar nu va rămâne așa mult timp.

Ce a fost cel mai greu și ce te-a ajutat să treci peste?
Să-ți lași prietenii în urmă. Ce nu-mi place este că unii berlinezi nu s-au obișnuit cu ideea că în orașul lor ajung și străini, îi irită alte limbi, fac rapid social/racial profiling. Dar îmi place că sunt mai multe orașe într-unul. Nu ca arhitectură, ci ca lifestyle. Orașul de peste zi se schimbă radical noaptea și redevine la normal dimineața, dar într-o fuziune foarte calmă. Co-există pragmaticii cu visătorii, loserii cu analiștii SEO, turiștii cu pensionarii acri etc.

Te-ai mai întoarce în țară?
Noi românii avem sensibilitatea asta exacerbată la emigrație, exil, plângem dupa fii patriei plecați peste hotare. Nu concepem că se poate pleca și într-o stare de normalitate. Știrile sunt pline de români care se întorc după câțiva ani și cei de-acasă jubilează, speră să fi suferit crâncen în Occident fără sarmale și torrenti… M-aș întoarce când lucrurile astea nu ar mai fi atât de sensibile.

Jonkiriac.com

VICE: Cum ai ajuns în capitala Germaniei?
Ionuț: După facultate mi-am căutat un oraș în care să am un fel de „bază". Am ales Berlinul pentru că era ieftin, aici aveam cea mai mare densitate de prieteni și cunoșteam bine orașul. După ce m-am mutat, am întâlnit un cerc de artiști români care m-au ajutat să mă integrez.

Simți că ești emigrant?
În Berlin nu contează de unde vii. E ușor sa te muți aici, mai greu e sa rămâi. Sunt foarte mulți oameni buni din toate domeniile, concurența e foarte mare, iar ei sunt precauți și se protejează. Durează o vreme până să se deschidă…

Ce nu-ți place și ce-ți place în Berlin?
Nu-mi place iarna, e lungă și foarte gri. Îmi place că späti-urile (chioșcuri de cartier) sunt deschise non-stop. Oferta culturală te poate doborî, așa că este important să înveți să-ți faci un sistem de selecție. În plus, orașul poate fi și comod, riscul e să-ți pierzi din vizor obiectivele.

Cum ar fi fost cariera ta, dacă ai fi rămas în țară?
Probabil mai de succes. Aici a durat mult până mi-am construit un cerc în care să lucrez, dar succesul începe să apară și am impresia că e clădit pe o bază mai solidă.Dar mă interesează mult industria filmului românesc și m-aș bucura să lucrez și acolo. Este destul de ciudat însă, eu sunt român și nu am jucat niciodată în limba mea…

ileanapascalau.com

VICE: Ce aduce un artist în Berlin?
Ileana: Îmi doream de ceva vreme Berlinul, care musteşte de galerii, evenimente culturale şi unde auzisem că, a fi artist e chiar o profesie. Dar nu voiam doar să migrez, ci să mă simt „chemată", aşa că mi-am trimis portofoliul, iar în 2012 am fost acceptată la UDK.

Asta bănuiesc că te-a ajutat mult să te integrezi.
Da. Cu sprijinul unei instituţii foarte organizate mi-a fost uşor să mă mut. Bursa m-a absolvit de căutarea unui job. Germana o stăpâneam încă din şcoală. Cât despre preţuri… Berlinul e într-adevăr mai ieftin decât alte capitale din vestul Europei, dar chiriile au crescut în mod îngrijorător şi aici în ultimii ani. În rest, Berlinul e atât de cosmopolit încât, a fi emigrant e deja o trăsătură berlineză.

Ce a fost cel mai greu?
Mă enervează că trebuie să stau departe de torenţi. Amenzile pentru piraterie sunt usturătoare. Dar îmi place că „nopţile sunt tinere" (ca să citez o îndrăgită expresie germană). E minunat să vezi, la orele patru ale dimineţii metrourile pline ochi de tineri petrecăreţi.

Ce îți oferă Berlinul în plus artistic față de România?
Mult mai multe posibilităţi de a primi finanţare pentru proiecte de artă. Dacă aș fi rămas în țară, aș fi lucrat în mediul universitar. Nu cred că mă voi întoarce vreodată „de tot", dar mi-ar plăcea să pendulez, păstrând cartierul general în Berlin, oraşul unde m-am simţit încurajată.

Behance.net/radanastai

VICE: Cum e aici?
Rada: Berlinul primește pe oricine, job-uri găsești repede dacă ai noroc și știi puțin limba, cursurile de germană sunt oferite în cadrul programelor de integrare, iar orașul se scumpește pe an ce trece. Dar eu vad Berlinul ca pe un oraș cu multă personalitate – e tolerant, dar nu înghite pe oricine.

Simți că ești emigrant?
Locuiesc în Neuköln, sunt înconjurată de imigranți, de aceea nu simt. Simt în schimb, că sunt straină. Dar orașul e o babilonie, toată lumea e străină. Nici măcar nu e vorba de empatie între străini, e o stare de fapt. Berlinul nu e un oraș nemțesc, e al tuturor națiilor, iar puternicul political correctess pe care nemții și-l impun face totul mult mai ușor pentru noi, străinii.

Ce a fost cel mai greu?
Să găsesc o chirie. Oamenii când își caută coleg de apartament, vor cel mai bun prieten, un om ale cărui obiceiuri culinare, orientări politice – preferabil și sexuale – sau dispoziții sociale să coincidă cu ale lor. Controlul exagerat asupra internetului e unul dintre cele mai iritante lucruri.

Ce te-a ajutat să treci peste?
Cel mai mult îmi place nepăsarea. Oamenii nu dau multă importanță vieților celorlalți, poți fii oricine și nu ești judecat pentru asta. În România oamenii nu se pot abține să nu se uite în curtea vecinului.

Te-ai mai întoarce în țară?
Da, dar ceea ce caut eu nu am găsit niciodată pe deplin în România: o altfel de mentalitate, o mai mare deschidere, o altfel de atitudine.

Victornicoara.com

VICE: Ce-ți place cel mai mult la orașul ăsta?
Victor: Diversitatea: fiecare cartier are propria sa identitate, iar asta se reflectă și la nivelul oamenilor. Deschiderea: am tot timpul senzația că orice e posibil, că nu există atâtea reguli. Oamenii se pot exprima (artistic și nu numai) cum vor. Spațiile verzi sunt extrem de abundente.

De-asta te-ai mutat aici?
Mi s-a parut un loc activ din punct de vedere cultural și relativ ieftin. În plus apăruseră oportunități profesionale. Față de România, aici am un public mult mai mare și mai interesat, un standard profesional mult mai ridicat, un statut activ în susținerea culturii, o scenă liberă bine dezvoltată (ca să numesc doar câteva lucruri).

Ai fost primit frumos?
Cunoșteam deja câțiva oameni și asta m-a ajutat mult. A fost ușor să găsesc o locuință, dar între timp a devenit complicat, având în vedere că mutatul aici a ajuns o idee grozavă. Nu m-am simțit vreodată discriminat sau respins, deși am avut de luptat cu germana până am învățat-o. Nu m-am împăcat încă cu faptul că magazinele sunt închise duminica.

Te-ai mai întoarce în țară?
Nu există suficient interes pentru ce fac eu, ceea ce ar face supraviețuirea și dezvoltarea mea profesională foarte dificile.

Miron-schmueckle.com

VICE: Te-ai integrat ușor?
Miron: Iubesc Berlinul de la prima vedere. Dar m-am mutat aici și pentru că aveam nevoie de un atelier mai spațios, iar în Berlin am găsit spații de lucru convenabile. Am fost primit cu acuratețe și corectitudine birocratică, dar și cu generozitate și cu încredere. Am avut noroc.

Ce-ți place aici?
Berlinul e foarte variat, poate fi ușor sau foarte greu să te muți aici. Încă e ieftin, lumea o duce bine și fără job, dar situația locurilor de muncă în domeniul creativ poate fi frustantă. În Berlin nu sunt bani ca la München, la Hamburg sau la Londra. Limba germană e un pain in the ass. Dar îmi place mult spiritul de libertate - îți găsești un loc, nu trebuie să ți-l impui.

Ce îți oferă Berlinul în plus artistic fața de Sibiu?
În afara Muzeului Brukenthal, totul.

Cum ar fi fost cariera ta dacă ai fi rămas în țară?
Aș fi devenit preot lutheran, bănuiesc.

Te-ai mai întoarce în România?
Sper să nu fie nevoie. Ar trebui să-mi conving prietenii să vină și ei. După 25 de ani în mijocul Europei, mi-ar fi greu să mă reobișnuiesc cu mersul lucrurilor.

Facebook.com/CristinaChirilaFashionStylist

Urmăriți-l pe Vincent pe pagina lui de Facebook.

Urmărește VICE pe Facebook:

Mai citește despre artiști:
Am vorbit cu artiștii din provincie despre cum fac bani
Poveștile ciudate ale artiștilor români: sechestrați de o profesoară, sex pe scenă și om strivit de camion
Cum agaţă artiştii din România