Top bullshit 2012

Am scăpat ca prin urechile acului și de Apocalipsa din 2012, pentru că n-am fost atât de american încât să mă sinucid de frica morții cum au anunţat atâţia puști din State. Deși, dacă mă uit în urmă la gălețile de căcat pe care le-am îndurat cu toţii în ultimul an, pot să spun cu mâna pe inimă c-ar fi fost natural să am tendințe suicidale.  Voi prezenta o selecție a celor mai de impact găleți de căcat din 2012, cu link pe fiecare titlu.

Foto: Maria Moisa

Din seria noilor miracole culturale ale Bucureştiului a venit şi Statuia lui Traian care molestează o lupoaică în faţa Muzeului de Istorie. Opera de artă a generat o serie de meme-uri pe Facebook cu oameni, cu câini şi cu bicle care s-au pozat alături de împăratul roman. S-au răspândit atât de multe imagini, că și străinii au început să facă turul Capitalei ca să imortalizeze cu ea. Statuia asta oribilă vine din seria altor minuni artistice ale Bucureştiului democratic, precum ţeapa din Piaţa Revoluţiei şi monstruozitatea cu aripi metalice care urmează să fie montată în Piaţa Presei Libere, ca să nu mai suferim că nu s-a construit nimic în Capitală de la Revoluţie încoace.

Unul dintre cele mai puternice momente mediatice ale anului a fost ăla în care l-am văzut pe Năstase  târât pe o targă după ce a încercat să-şi zboare creierii, pentru că urma să fie arestat. De acolo a început şi frenezia liderilor USL să preia puterea, dar şi un curent masiv împotriva lor din partea oamenilor care o ardeau apolitic până atunci pe Facebook. Cele mai reprezentative direcţii ale opiniei publice din acea perioadă erau date Antena3 şi B1TV. La câteva minute după eveniment, pe un post un jurnalist aproape bocea în direct, iar pe altul un moderator făcea mişto despre un om care s-a împuşcat şi dădea de înţeles că nu trebuia să rateze. Singurul lucru pozitiv e c-am trecut peste proverbul ăla cu „despre morţi numai de bine.”

Dacă nu era destul că orice labă tristă cu bani poate să-şi ia o diplomă de la facultăţile private din România, Victor Ponta a demonstrat că şi diplomele de la facultăţile de stat sunt la fel de inutile. Ăia de la USL au găsit şi ei mai multe cazuri identice la opoziţie şi s-a declanșat un război mediatic de tipul „să moară şi capra vecinului”. În ochii angajatorilor asta ne-a făcut tuturor diplomele de studii superioare egale cu hârtia igienică abrazivă de calitate inferioară, d-aia de care îţi vând femeile de serviciu la Gara de Nord.

Evident, aici vorbim de Catedrala Mântuirii Neamului, pe care fiecare dintre noi o plăteşte prin donaţii forţate la bugetul statului, fix cum au donat părinţii noştri pentru Casa Poporului - dovadă că istoria se repetă. Dar ăsta e subiect vechi. Partea nouă e că BOR impune monopolul pe icoane, pe lumânări, chiar şi pe morminte. La Arad oamenii stau cu mortul în casă pentru că mitropolia locală nu acceptă cimitire private. Criza a afectat veniturile dolofane ale popilor atât de tare, încât vor să stoarcă orice bănuţ de la enoriaşii lor. Mulţi au început să le răspundă.

Foto: Vlad Ursulean

Până în 2012 cuvântul „protest” însemna un miting sindical jalnic cu vreo mie de  oameni sideraţi, târâţi cu autocare din Botoşani la Bucureşti, ca să facă Dansul Pinguinului în faţa Guvernului. Iarna asta a fost prima dată când românii au avut o cauză mai nobilă decât salarii şi pensii tăiate – demiterea de către Traian Băsescu (prin Emil Boc) a şefului SMURD –ului, Raed Arafat. În Bucureşti, Piaţa Universităţii a ajuns loc de pelerinaj pentru toţi oamenii creativi cu o problemă reală faţă de starea ţării, dar şi pentru ultraşii ahtiaţi după smardoială şi jandarmii frustraţi să-şi flexeze muşchii.  Din nefericire, spaţiul ăsta public a fost preluat repede atât de USL, cât şi de ARD şi ne-am întors la mocirla protestelor sindicaliste.

Un număr mare de companii multinaţionale s-au coalizat în a pune presiune pe politicienii din SUA şi UE, ca să restricţioneze internetul. Puterilor politice le-a convenit, pentru că, sub pretextul apărării drepturilor de autor şi a opririi pirateriei, pot pune o botniţă şi pe libertatea excesivă de exprimare din mediul online. Așa că au luat măsuri precum ACTA, SOPA  şi PIPA, care au fost blocate în urma protestelor din toată lumea, inclusiv de la noi. Din nefericire, puteri mai puţin democratice precum Rusia şi China au profitat de ocazie ca să-şi înceapă propriile lor măsuri de călcare în picioare a libertăţii de exprimare online, care s-au discutat luna asta la Dubai, într-o întâlnire cu uşile închise. Pâna acum, prima victimă a fost Thailanda, unde poţi fi arestat pentru tot ce a apărut vreodată pe conturile tale de socializare, chiar şi pentru că ai dat share la ceva defăimător. În ritmul ăsta nu se ştie când ajungem şi noi în locul lor.

Cam asta ar fi concluzia după cazul fotografului freelancer Mircea Topoleanu, care a fost bătut şi  arestat la nişte proteste în Mexic, unde documenta situația. El risca să petreacă vreo 5-10 ani de puşcărie politică, pentru că în ţara aia prezumţia de nevinovăţie nu prea există şi omul trebuia să dovedească că era jurnalist. Din fericire, colegii noştri de la VICE Mexic au depus mărturie la procesul lui Mircea şi acum e liber. Oricum, gândiţi-vă de două ori când faceţi ceva riscant într-o ţară din lumea a treia. Cu siguranță o să v-o luaţi de zece ori mai tare decât în România, dovadă că noi suntem doar un stat din lumea a doua.

Ilustraţie: Mircea Pop

Un alt efect sinistru al schimbării de putere politică de anul ăsta a fost futerea succesivă a tot ce înseamnă cultură în România. A fost închis TVR Cultural, singura televiziune din România care îndeplinea o fucţie de educare a maselor și emitea în cele mai întunecate cătune ale țării. Şi Institutul Cultural Român a intrat cu un picior în groapă după ce s-au închis mai multe sedii şi au fost schimbaţi reprezentanţii lor din toate ţările. S-a făcut şi unprotest al reprezentanţilor comunităţii artistice din România, dar a fost rapid preluat şi futut de fostul premier Ungureanu. În prezent, ICR are o direcţie nouă sub preşedintele Andrei Marga, care vrea să promovăm în lume Hruşcă, Sofia Vicoveanca şi calorifere sonice, dând dovadă că înţelege la fel de multe despre cultură ca despre disecţia șoarecilor de câmp . S-au făcut și niște eforturi/amenințări pentru desfiinţarea cinematografelor vechi din România, care cu greu au scăpat să devină cazinouri. Noroc că suntem în anul protestelor.

Noi tot scriem de vreo doi ani despre Roşia Montană şi ce înseamnă exploatarea cu cianură pentru acea zonă. Anul ăsta activiştii au prostestat de nenumărate ori şi mulți artişti şi-au spus cuvântul, mai ales la Fân Fest. Luna asta s-a organizat un referendum cu o mulțime de nereguli, plătit de Roşia Montana Gold Corporation. Noroc că n-a fost validat din cauza prezenţei slabe la vot. În timp ce presa a stat cu ochii pe Apuseni, o exploatare cu cianură a fost deja aprobată la Certej, Hunedoara. Asta a dus şi la un protest inedit împotriva aprobărilor date de-a-n pulea de Ministerul Mediului. Proteste au mai fost şi la Bârlad şi prin Bulgaria împotriva exploatării gazelor de şist printr-o metodă care otrăveşte solul, face apa să ia foc şi provoacă cutremure. Toate cele trei proiecte au fost şi sunt susţinute de Traian Băsescu. Totuşi Ponta şi Antonescu, care l-au atacat pentru asta, evită să se pronunţe categoric acum că-s la putere, deci oricum am vota nu scăpăm de otravă.

Să spui că există prejudecăți rasiale împotriva romilor în România e ca și cum ai spune că șaorma are maioneză. Problema gravă apare când politicienii profită de bigotismul ăsta colectiv ca să câștige alegerile. Așa a făcut Hitler la vremea lui și cam tot așa a făcut și primarul din Baia Mare a cărui principală promisiune electorală a fost rezolvarea problemei romilor.  Le-a demolat adăposturile și i-a mutat cu de-a sila într-o uzină părăsită plină de chimicale periculoase, de la care au ajuns mai mulți romi la spital, printre care copii. Pe alții, care deja locuiau în niște blocuri părăsite, i-a împrejmuit cu un mare zid de beton, pentru protecția lor. Mai sunt doar câțiva pași până la dușurile cu gaze, cerceii cu ecusoane metalice şi soluţia finală, că tot are succes extremismul pe timp de recesiune.

Citește și top bullshit 2011.