FYI.

This story is over 5 years old.

18+

Confesiunile unui fost maestru al agățatului

Straussa devenit maestru după ce s-a alăturat unei subculturi de maeștri ai seducției.
29.7.14

Cândva prin 2005, la ușa mea a apărut un pachet în mormanul de facturi neplătite și fluturași cu oferte de pizza. L-am desfăcut nerăbdător. Înăuntru era o copie a cărții lui Neil Strauss, The Game, care documentează transformarea autorului dintr-un tocilar nevolnic într-un maestru al seducției.

Strauss a avut această realizare după ce s-a alăturat unei subculturi de maeștri ai seducției (Pick Up Artists – PUA) – mai exact, o comunitate de bărbați care se credeau experți în agățat femei. Am rămas paf. Dacă el a putut, eu de ce n-aș putea? Câteva luni mai târziu, dezgustat de tacticile manipulatoare recomandate, am aruncat cartea la gunoi. Ce minunat ar fi fost dacă aș fi lăsat-o așa.

Publicitate

La un an după asta, viața mea sexuală a secat de tot. Aveam 23 de ani pe vremea aceea și eram destul de disperat cât să revin din nou la cultura PUA. M-am înscris la un curs de weekend la PUA Training – o academie din Londra condusă de Richard La Ruina, al cărui pseudonim PUA e Gambler.

Cursul se ținea în clubul de noapte Tiger Tiger și a început într-o sâmbătă dimineață. Eram 12 cursanți – toți arătam absolut normal, nu era vreunul șchiop sau urât ca dracu'.Gambler o ardea pe canapea lângă o blondă superbă. Nu ne-a băgat în seamă – o strategie care, am aflat mai târziu, avea scopul de ne face să fim disperați după atenție din partea lui. I-a lăsat pe asistenți să ne facă trainingul în cea mai mare parte.

Primul exercițiu se numea „spargerea cercului". Antrenorul ne-a explicat că fetele frumoase sunt foarte rar singure, așa că mișcareacheie e să te infiltrezi într-un grup și să izolezi fata sau „ținta". Blonda, pe care o chema Kezia și care era și ea antrenoare în ale agățatului, a dirijat exercițiul și ne-a împărțit în grupuri conversaționale.

Trainingul a fost detaliat. Ni s-au dat sfaturi de fashion, s-au ținut discursuri motivaționale și lecții despre cum să arăți că ai încredere în tine. Ceva mai târziu, ne-am răspândit în Tiger Tiger ca să punem în aplicare ce învățasem. Ni s-a spus să urmăm „Regulade trei secunde", care susținea că ai trei secunde, din momentul în care ai văzut o fată care-ți place, să te duci la ea și s-o abordezi. Scopul era să-i obții numărul de telefon. Mă simțeam eliberat, ca și cum primisem permisiunea să îmi urmez mai mult instinctul și să abordez femeile care-mi plăceau. M-am întors cu două numere, dintre care unul nu era fals.

Publicitate

Tactica PUA de abordare a femeilor pe stradă e confundată adesea cu hărțuirea. Din experiența mea, majoritatea artiștilor în agățat pun accentul pe politețe și respect atunci când abordează femeile – la urma urmei, vor să și-o tragă, deci nu i-ar prea ajuta să fie agresivi. Am învățat că atunci când o femeie nu se arată interesată, ar trebui să zâmbim și să fim politicoși – mai ales dacă e nesimțită sau răutăcioasă pentru că asta ne antrenează să ne desensibilizăm.

Bineînțeles, când mai mulți PUA se adună în aceeași zonă, femeile se pot trezi înconjurate de o hoardă de tocilari tâmpiți. Îmi amintesc că am oprit o fată lângă parc. Înainte să pot să-mi încep jocul ca lumea, a izbucnit: „Doamne ferește! Ești al treilea dubios pe ziua de azi care a venit să-mi spună că-i place energia mea! Du-te dracu'!" Și a dispărut.

Din experiența mea, tacticile PUA nu funcționează. Nu produc bărbați stilați și cuceritori pe stilul James Bond, ci roboți sociali grotești programați să spună replici inventate de niște sociopați. E insultător pentru inteligența unei femei să crezi că-i vei câștiga afecțiunea cu câteva replici învățate pe de rost.

Unii PUA fac o treabă mai bună – predau „jocul interior". Acest antrenament se concentrează pe dezvoltarea bărbaților și nu pe sabotarea femeilor. Pe bărbații care suferă de o timiditate covârșitoare îi poate ajuta acest antrenament – e bine să înveți să ai încredere și stimă de sine, dar nu știu dacă maeștrii agățatului sunt potriviți pentru a preda așa ceva.

Publicitate

Deși gurul Strauss a reușit să-și creeze o personalitate șmecheră, majoritatea agățătorilor PUA par total neautentici. Seducătorii pur-sânge ca Russell Brand sunt foarte rari, iar PUA sunt ca niște muște: au culoarea viespii, dar nu știu să-și folosească acul. Iar femeile se pricep foarte bine să depisteze falsurile, așa că nu ajută deloc să-ți creezi o personalitate falsă de PUA.

În plus, tehnicile de seducție sunt imorale. Cultura PUA se bazează pe manipularea oamenilor pentru a-ți atinge propriile scopuri egoiste – o fată pe care o folosești pentru a-ți crește statutul social se numește „pivot", AMOG e o tehnică folosită pentru a goni rivalii din jurul fetei care îți place, iar „distrugătorul de iubiți" are scopul de a seduce o fată care e deja într-o relație.

Pentru a se justifica pentru aceste mizerii, maeștrii seducției apelează la psihologia evoluționistă, mai exact la ideea de masculi alfa și beta. Bărbații beta sunt cei care vor să fie cu o singură femeie, iar bărbații alfa sunt cei care au acces la cât mai multe. Deci standardul succesului în comunitatea PUA e „RMTL"sau „Relație Multiplă pe Termen Lung", în care seducătorul are relații sexuale cu cât mai multe femei în același timp.

Situația devine și mai sinistră când ajungem la „jocul relației". Tot conform psihologiei evoluționiste, unii PUA cred că toate femeile încearcă inconștient să-i prindă în capcana unei relații pe termen lung, proces pe care îl numesc „betaizare". Printre tacticile prin care poți evita betaizarea se numără refuzul intimității (ceea ce înseamnă că nu practici cu prietena decât sex brutal) și punerea partenerei pe hold în timp ce te concentrezi pe agățarea altor femei (tactică ce se cheamă „nexting"). Asta e inima tristă a culturii PUA: bărbați nesiguri pe ei intră în relații cu femei care le permit să le trateze oribil pentru că nici ele nu au încredere în ele.

Publicitate

Dacă ieși de la metrou în Piața Picadilly în orice weekend, o să vezi bărbați care încearcă încontinuu să agațe femei, e locul lor de acțiune după cursuri. Unii o să iasă din faza asta, alții își vor cunoaște viitoarele iubite, alții vor beneficia de plusul de încredere pe care li-l dă antrenamentul. Unii vor duce lucrurile prea departe și se vor desensibiliza total.

Pentru mine n-a fost așa de rău. Încă folosesc tactica abordării directe. Formula verbală e ceva de genul: „Salut, scuză-mă, nu fac chestia asta de obicei, dar ești atât de sexi încât mi-aș fi traso palmă peste cap dacă n-aș fi venit la tinesă mă prezint." Chiar așa mi-am cunoscut actuala prietenă. Dar sunt sigur că n-am cucerit-o prin cuvinte, ci mai ales prin autenticitatea dobândită odată cu maturitatea și a faptului că îi plac scriitorii.

Experiența PUA face acum parte din trecutul meu, la fel ca și tricourile cu Korn și pierce-ul din sfârc. Acum nu am nevoie de tacticile lor pentru că știu că un individ fericit și independent e mult mai atrăgător decât un maestru al agățatului care învață câteva trucuri psihologice. Și e normal, pentru că sistemul lor e bazat pe falsitate – pentru ei femeile sunt un cod care trebuie spart și nu niște ființe umane.

@NathanWrites

Traducere: Oana Maria Zaharia

Urmărește VICE pe Facebook

Citește mai multe despre agățat:
Ghidul VICE de agățat tipe
Am agățat la Comic-Con ca Darth Vader
Sfaturi de la un guru al seducţiei