Cât valorează de fapt o licenţă în economie şi un doctorat la Harvard

Săptămâna trecută, patru mii de tineri s-au înscris la admitere la ASE, într-o zi şi jumătate. Băsescu i-a făcut de ruşine pe doctorii Victor Ponta şi Ioana Petrescu. Impozitul auto a fost la un pas de creştere, noroc că-i an electoral şi s-au răzgândit. Și a apărut o modalitate excelentă prin care să cumperi benzină sau motorină mult mai ieftine.

Ilustrație: Vasile

Patru ştiri, fără nici o aparentă legătură, până le pui însă într-un context mai amplu și-ţi dai seama cât de haotic e tabloul pe care-l pictează atât conducerea ţării, cât şi cetăţenii, căci cauza şi efectul merg mână-n mână. Ai zice că e o competiţie fără sfârşit între guvern şi cetăţean, în care fiecare vrea să-l fraierească pe celălalt.

Ai spune, la prima vedere, că avem patru mii de bacalaureaţi interesaţi de soarta economică a României, de viitorul ei, de business și de profit. La fel de bine, ai putea crede că Ioana Petrescu, absolventa unui doctorat în finanţe publice la Harvard, chiar ştie cu ce se mănâncă impozitele şi taxele. Ba chiar ai putea pune botul la Ponta, când spune că Băsescu a jignit-o pe doamna doctor, dacă n-ai vedea că, de fapt, prim-ministrul minte când acuză (şi n-ar fi prima dată), iar Băse profită de ocazie pentru a publica înregistrarea întâlnirii lor, în care aproape că spală pe jos cu cei doi.

Dar să-ncepem cu-nceputul. Victor Ponta şi Ioana Petrescu s-au întâlnit cu Băsescu pentru a discuta despre consecinţele propunerii de scădere a CAS-ului, adică o gaura bugetară la anul, de cinci miliarde de lei. Adică un plus de 0,8% la deficit, în condiţiile în care cel pe anul viitor este deja estimat la aproape 1% şi nu avem voie să-l depăşim, conform înţelegerii cu FMI. În plus, avem o gaură foarte mare la fondul de pensii, iar singurul loc din care s-ar mai putea compensa ar fi… tăierea investiţiilor. În fond, ce ne trebuie nouă şosele şi autostrăzi? Eh, ş-aici apare problema, că ni s-a făcut o dovadă irefutabilă a incompetenţei guvernanţilor.

Cei doi doctori, unul cu lucrarea plagiată, celălalt cu lucrarea notată la Harvard, au propus o reglementare care ar ajuta, teoretic, angajatorii (dar nu foarte mult, explic imediat de ce), însă ar produce această gaură la buget. Niciunul dintre politicieni nu s-a gândit însă cum să o acopere. Pentru Ponta, e simplu: „Țara se va descurca”. Ba chiar foarte simplu: „Vin alegerile, e treaba viitorului prim-ministru să găsească soluţia”. E chiar mai simplu decât să te speli pe mâini la propriu, nu doar la figurat. Pentru Ioana Petrescu e mai greu. Mai ales să gândească: „Vom avea creştere economică”. Sau nu, căci economia României depinde şi de celelalte economii, iar Italia, Germania, Franţa, cum zicea Băsescu, merg în scădere.

Preferata mea: „Angajatorii vor avea la dispoziţie mai mulţi bani şi vor fi stimulaţi să angajeze mai mulţi oameni”. Ba deloc. Un angajator plăteşte statului român 80 de bani pentru fiecare un leu plătit angajatului pe cartea de muncă. Mai exact, pentru fiecare angajat căruia îi dă în mână o mie de lei, angajatorul mai dă opt sute de lei la Fisc. Scăderea CAS-ului cu cinci procente înseamnă că, în loc să dea opt sute de lei, angajatorul va da „doar” 750. O economie de exact 50 de lei. Adică trei pachete de ţigări pe cap de angajat la fiecare o mie de lei net, bani care ar trebui să-l stimuleze pe angajator să mai aducă oameni. Până şi o curcă ar râde tăvălindu-se pe jos de logica imbatabilă a Ioanei Petrescu. Mai ales că majoritatea angajaţilor români primesc minimul pe economie, adică nouă sute de lei.

Încă o perlă adevărată, venită parcă de la recent încheiatul Bac, e viziunea Ioanei despre investiţii. Citez din memorie: „Angajatorii vor avea mai mulţi bani pentru investiţii, căci, se ştie, investiţiile private sunt mai eficiente decât investiţiile publice”. Lăsând la o parte truismul din partea a doua a enunţului, altminteri trist (cineva din Guvern chiar s-a prins că statul face doar investiţii proaste, lipsite de eficienţă; aparent, doctoratul ăla n-a fost chiar inutil), aproape că-ţi vine să crezi că Ioana Petrescu spune că angajatorii vor reuşi, cu cei 50 de lei economisiţi la fiecare 1 750 daţi, să şi angajeze oameni, ba să şi facă investiţii! Asta nu înseamnă că n-ar fi putut să rezolve cumva problema, iar Moise Guran chiar are o explicaţie plauzibilă, dar cine să gândească?

Or, ăsta e motiv suficient să înţelegi cam ce minţi netede au reuşit să gândească noul Cod Fiscal, care prevedea, până acum câteva zile, creşterea impozitului auto. Dacă distracţia cu Băsescu - binevenită de altfel într-o perioadă atât de tristă pentru tot românul - ne-a amuzat un pic, impozitul auto nu era deloc amuzant, căci prevedea ca băieţii cu maşini puternice să plătească mai puţini bani, în timp ce restul amărăştenilor ar fi trebuit să dea mai mult.

Românul mediu dispune de maşini cu motoare sub 1.600 centimetri cubi. O creştere de la opt lei la 20 lei per fiecare 200 cmc, cum prevedea noul Cod, înseamnă de două ori şi jumătate mai mulţi bani. La un hârb cu motor de 1,4 litri, impozitul ar fi sărit de la 56 la 140 lei pe an. În schimb, scade impozitul pentru cei cu maşini cu motoare mai mari de doi litri. Chestia asta te face să te gândeşti la două lucruri. Primul: că, da, maşina poate fi considerată un lux, iar 56 de lei e un impozit extrem de mic - dar dacă tot e lux, de ce scazi cu cel puţin 17% impozitul pe maşinile care chiar sunt de lux? Al doilea: că prostul plăteşte, iar prostul e reprezentat de pulime, ăia care nu se duc la vot, că-s scârbiţi. Şi dacă tot conducem o ţară de bolovani, care nu se mişcă deloc atunci când e vorba de simţ civic sau de tras la răspundere conducerea iresponsabilă şi incompetentă a ţării, să-ncercăm să-i mulgem tot pe ei.

Măsura este, evident, la fel de stupidă precum acciza de șapte eurocenţi pe carburant. Toată presa a gemut cu ştirea că tiriştii nu mai alimentează în România, ci în Ungaria, şi că efectul a fost invers decât cel scontat. Adică, în loc să crească, au scăzut vînzările şi, prin urmare, şi încasările la buget. Dacă vă gândeaţi că poate pe românul care pune gaz de 50 de lei nu-l afectează foarte tare, putem să punem de-o socoteală. La un rezervor de 30 de litri, șapte cenţi pe litru înseamnă 2,1 euro. Adică un litru jumate. Iată 5% pagubă la un plin.

Iar dovada că-i afectează şi pe consumatorii mici e o ştire care a trecut neobservată şi care nu putea veni decât din Moldova. Ieşenii şi gălăţenii alimentează tot mai des de peste Prut. Trec graniţa, fac plinul şi se întorc acasă. Asta pentru că, în Republica Moldova, gazul e cu 35% mai ieftin! Şi nu doar că vânzările staţiilor de alimentare moldoveneşti şi-au crescut încasările de câteva ori, ci a apărut şi un sistem de bonusuri. Alimentezi des de la noi? Îţi dăm câţiva litri gratis!

Dacă unii ardeleni au bafta de-a avea Ungaria aproape, unii moldoveni au Basarabia, iar cei din Sud au Bulgaria pentru benzină mai ieftină, zău că-ncepi să-ţi doreşti ca fiecare judeţ să aibă o graniţă cu orice altă ţară unde carburantul e mai ieftin. Spre bafta tuturor, fiindcă-i an electoral, deşi nu scade preţul la pompe, măcar nu creşte impozitul pe maşini. Nu anul ăsta, cel puţin, ci la anul, când guvernanţii vor trebui să acopere deficitul.

Aşa e când avem doctori în conducerea ţării. Şi, din păcate, nu ne permitem prea multe speranțe nici de la generaţiile care vin, din cauza sistemului de învăţământ care produce diplome peste diplome. Dacă ne luăm după cifre, o să fim o ţară de contabili, manageri şi directori de marketing. Cu patru mii de candidaţi înscrişi într-o zi jumate, vom revoluţiona complet economia mondială. La fel cum am revoluţionat-o şi-n ultimii ani, cel puţin pe cea a ASE-ului, care a încasat acum trei ani, 350 000 de euro doar din taxa de admitere. La vremea aceea, erau patru mii de locuri cu totul, iar numărul de înscrişi a fost de aproape 9 500. Anul ăsta sunt 5.800 de locuri. Iar candidaţii sunt dintre cei mai străluciţi, doar uitaţi-vă la de ce s-au înscris unii dintre ei.

După o sâptămână atât de plină, în care am văzut atâta dragoste de carte (sau mai bine zis, de diplomă), atâta valoare a doctoratelor (mai ales cele ale politicienilor) şi atâtea măsuri care să ajute poporul (să-şi pună ştreangul de gât mai repede), încep să mă-ntreb serios dacă nu cumva ar trebui să fie introdus şi un impozit pe… doctorat. Sau, că tot avem atâţia absolvenţi şi viitori absolvenţi, pe diploma de licenţă!

Urmărește-l pe Vasile pe blogul lui.